1 Cronici 21 | Versiunea Dumitru Cornilescu

¹ Satana s-a sculat împotriva lui Israel și a ațâțat pe David să facă numărătoarea lui Israel.

Satana s-a sculat. Capitolul 21 se ocupă de recensământul făcut de David în Israel şi de neplăcerea Domnului şi nenorocirea care a venit ca urmare asupra lui Israel. Vezi şi la 2 Samuel 24, pasajul paralel.

Împotriva lui Israel. Biblia descoperă planurile lui Dumnezeu şi înşelăciunile vrăjmaşului. Satana e neîncetat în război cu împărăţia cerului şi face tot ce-i stă în putinţă ca să zădărnicească planurile lui Dumnezeu şi să aducă confuzie şi necazuri în rândurile poporului lui Dumnezeu. Dumnezeu îl binecuvântase în chip minunat pe David şi adusese prosperitate mare în Israel. Dar Satana s-a străduit să facă să apară că succesul lui David se datora vitejiei lui personale şi forţei militare a naţiunii şi să-l determine pe David să se sprijine tot mai mult pe resursele omeneşti şi nu pe binecuvântarea Cerului.

A aţâţat pe David. Satana e prezentat aici ca fiind cel care l-a provocat pe David să facă numărătoarea lui Israel. În 2 Samuel 24,1 raportul paralel face observaţia: "Domnul S-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel şi a stârnit pe David împotriva lor zicând: Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda". Despre Dumnezeu se spune adesea că face ceea ce nu împiedică să se întâmple. Plin de gânduri de mândrie şi înfumurare, David a fost împins de cel rău să facă recensământul lui Israel. Dumnezeu nu S-a interpus, ci a îngăduit ca motivul deformat al lui David să fie transformat în acţiune. Când Domnul îngăduie ca răul să-şi urmeze drumul, lucrul acesta este adesea arătat ca şi cum ar fi prin intervenţia activă a Sa, când de fapt forţa răului e cea care acţionează, aducând cu sine rezultatele periculoase (vezi Romani 1,18.24.26.28; PP 728, 739).

Să facă numărătoarea lui Israel. Recensământul care urma să se facă în Israel avea scopuri militare, fiind o formă de înscriere în serviciul militar. Ceea ce se dorea să se afle nu era cifra totală a populaţiei, ci forţa de luptă a naţiunii (v. 5). David considera că prin sporirea puterii sale militare sporeşte şi mai mult puterea şi prestigiul lui Israel. Însă procedând astfel, el făcea ca popoarele dimprejur să creadă că forţa lui Israel stătea în puterea lui armată şi nu în Dumnezeu (vezi PP 747).

² Și David a zis lui Ioab și căpeteniilor poporului: „Duceți-vă de faceți numărătoarea lui Israel, de la Beer-Șeba până la Dan, și spuneți-mi, ca să știu la cât se ridică numărul poporului.”

David a zis lui Ioab. Proiectatul recensământ al lui David a produs o tulburare mare în popor. Oamenii nu erau de acord cu planul de prelungire a serviciului militar. Pentru a fi stăpân pe situaţie, David a ordonat ca armata să preia sarcina recensământului în locul preoţilor sau al conducătorilor de seminţii (vezi la Numeri 1,2-18; 26,1.2; PP 747).

De la Beer-Şeba până la Dan. O expresie care înseamnă tot Israelul, de la Beer-Şeba până la extremitatea sudică, de la Dan până la extremitatea nordică.

³ Ioab a răspuns: „Domnul să facă pe poporul Lui încă de o sută de ori pe atât! Împărate, domnul meu, nu sunt ei toți slujitori ai domnului meu? Dar pentru ce cere domnul meu lucrul acesta? Pentru ce să faci pe Israel să păcătuiască astfel?”

Ioab a răspuns. Chiar dacă era un războinic aspru, Ioab nu a văzut nimic bun în încercarea lui David de a face numărătoarea lui Israel şi şi-a exprimat protestul faţă de acest plan

Să faci pe Israel să păcătuiască. În Samuel, protestul lui Ioab e raportat astfel: "Pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?" ["Are plăcere", KJV] (2 Samuel 24,3). În această dispută cu regele, Ioab se străduieşte ca printr-o serie de întrebări să-l facă pe David să vadă lipsa de înţelepciune a acestei căi şi răul pe care-l aduce.

⁴ Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab. Și Ioab a plecat și a străbătut tot Israelul; apoi s-a întors la Ierusalim.

Împăratul a stăruit în porunca. [Cuvântul regelui a biruit, KJV]. Din nefericire, aceia care deţin puterea nu au totdeauna dreptate, dar cuvântul lor este cel care contează. Ioab avea dreptate, iar David greşea.

Tot Israelul. Amănuntele realizării recensământului nu sunt date în Cronici. Potrivit cu 2 Samuel 24,5-8, recenzorii au trecut Iordanul şi au lucrat spre nord până la Galaad şi Dan, apoi de cealaltă parte spre Sidon, spre sud până la Beer-Şeba şi s-au înapoiat la Ierusalim după 9 luni şi 20 de zile.

⁵ Ioab a dat lui David cartea numărătorii poporului: în tot Israelul erau o mie de mii și o sută de mii de bărbați în stare să scoată sabia, iar în Iuda erau patru sute șaptezeci de mii de bărbați în stare să scoată sabia.

Ioab a dat lui David cartea numărătorii. [Ioab a dat suma, KJV]. Totalurile date aici diferă de totalurile din 2 Samuel 24,9. Ele sunt următoarele:

Cronici

Samuel

Israel

1.100.000

800.000

Iuda

470.000

500.000

Total

1.570.000

1.300.000

E posibil ca cifra de 1.100.000 din Cronici să includă totalul armatei permanente a lui David de 288.000 de oameni (cap. 27,1-15). Ca cifră rotundă aceasta ar fi 300.000 de oameni, care adăugaţi la cei 800.000 ai lui Samuel ar face un total de 1.100.000. Cei 500.000 din Samuel pentru Iuda ar putea de asemenea să fie o cifră rotundă pentru cifra mai exactă de 470.000 a cronicarului (vezi mai mult la 2 Samuel 24,9). Numărul oamenilor de război din Israel crescuse considerabil de la data exodului, când totalul, excluzându-i pe leviţi, se ridica la 603.550 (Numeri 1,46). Vezi introducerea la Cronici.

⁶ Între ei n-a numărat și pe Levi și Beniamin, căci porunca împăratului i se părea o urâciune.

N-a numărat. Amănuntul acesta nu e amintit în Samuel. Potrivit poruncii date lui Moise de Domnul, seminţia lui Levi nu trebuie să fie cuprinsă într-un recensământ militar (Numeri 1,47-49). Beniamin a fost probabil omis pentru că constituise centrul opoziţiei faţă de planurile lui David privind o armată mai mare Temându-se de urmări în cazul unui recensământ forţat, Ioab a considerat probabil că prudenţa este partea cea mai bună a vitejiei.

⁷ Porunca aceasta n-a plăcut lui Dumnezeu, care a lovit pe Israel.

N-a plăcut lui Dumnezeu. Afirmaţia aceasta nu există în Samuel. În schimb apare următoarea frază: "David a simţit cum îi bătea inima, după ce făcuse numărătoarea poporului" (2 Samuel 24,10). Cu privire la cauza neplăcerii, vezi la 1 Cronici 21,1.

⁸ Și David a zis lui Dumnezeu: „Am săvârșit un mare păcat făcând lucrul acesta! Acum, iartă fărădelegea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!”

Am săvârşit un mare păcat. Una dintre caracteristicile admirabile ale lui David este dispoziţia lui de a-şi mărturisi vinovăţia, atunci când este convins de răul făcut. Saul nu a fost dispus să adopte un astfel de comportament.

Am lucrat în totul ca un nebun. Păcatul nu e niciodată înţelept. El aduce cu sine doar necaz şi suferinţă.

⁹ Domnul a vorbit astfel lui Gad, văzătorul lui David:

A vorbit astfel lui Gad. Potrivit cu 2 Samuel 24,11, solia a venit "a doua zi, când s-a sculat David." Este clar faptul că în cursul nopţii David a suferit din cauza grelei mustrări şi şi-a mărturisit păcatul înaintea Domnului. Domnul a auzit rugăciunea lui David şi a trimis răspunsul Său prin profetul Gad.

Văzătorul lui David. Şi profetul Heman era numit "văzătorul împăratului" (cap. 25,5). Dumnezeu îi vorbise înainte lui David prin Gad (1 Samuel 22,5). Gad a fost unul dintre scriitorii care au păstrat un raport al domniei lui David (1 Cronici 29,21).

¹⁰ „Du-te și spune lui David: „Așa vorbește Domnul: „Îți pun înainte trei urgii; alege una din ele, și te voi lovi cu ea.”

Îţi pun înainte. [Îţi ofer, KJV]. Era o ofertă neobişnuită aceea pe care Domnul o punea înaintea lui David. Păcatul cerea pedeapsă, dar lui David i s-a dat ocazia să aleagă care să fie pedeapsa aceea.

¹¹ Gad s-a dus la David și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: „Primește:
¹² sau trei ani de foamete, sau trei luni în timpul cărora să fii nimicit de potrivnicii tăi și atins de sabia vrăjmașilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului și ciuma să fie în țară, și îngerul Domnului să ducă nimicirea în tot ținutul lui Israel. Vezi acum ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.”

Trei ani de foamete. Vezi la 2 Samuel 24,13.

¹³ David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! Să cad în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite; dar să nu cad în mâinile oamenilor!”

Mâinile Domnului. David nu a făcut o alegere directă între cele trei pedepse aşezate înaintea lui. El a ales ca mai bine cazul lui să fie în mâinile lui Dumnezeu decât în mâinile oamenilor. Întrucât israeliţii erau cuprinşi de acelaşi spirit de mândrie ca acela care dăduse naştere planurilor miliare ale lui David, s-a îngăduit ca pedeapsa să vină atât asupra lor, cât şi asupra regelui (2 Samuel 24,1; PP 748).

¹⁴ Domnul a trimis ciuma în Israel, și au căzut șaptezeci de mii de oameni din Israel.
¹⁵ Dumnezeu a trimis un înger la Ierusalim, ca să-l nimicească; și, pe când îl nimicea, Domnul S-a uitat și I-a părut rău de răul acesta; și a zis îngerului care nimicea: „Destul! Acum, trage-ți mâna înapoi!” Îngerul Domnului stătea lângă aria lui Ornan, iebusitul.

A trimes un înger. Vezi la 2 Samuel 24,16.

I-a părut rău. [S-a căit, KJV]. Cu privire la căinţa sau părerea de rău a lui Dumnezeu, vezi la Genesa 6,6; Exod 32,14.

¹⁶ David a ridicat ochii și a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ și cer și ținând în mână sabia scoasă și întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci David și bătrânii, înveliți cu saci, au căzut cu fața la pământ.

A văzut pe îngerul. Compară cu Numeri 22,31, care raportează că ochii lui Balaam au fost deschişi ca să poată observa pe îngerul Domnului care îi stătea în cale. Sabia scoasă. La fel este descris şi îngerul care îi stătea în cale lui Balaam ca să-l oprească (Numeri 22,23).

¹⁷ Și David a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu am păcătuit și am făcut răul acesta; dar oile acestea, ce au făcut oare? Doamne Dumnezeul meu, mâna Ta să fie, dar, peste mine și peste casa tatălui meu și să nu piardă pe poporul Tău!”

Oare n-am poruncit eu? David şi-a asumat răspunderea în ceea ce priveşte porunca pentru numărarea poporului. El şi-a mărturisit deschis păcatul şi a luat asupra sa vina pentru nenorocirea care avea loc. Dumnezeu a auzit şi a iertat, iar răul a fost oprit.

¹⁸ Îngerul Domnului a spus lui Gad să vorbească lui David să se suie să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan, iebusitul.

Aria lui Ornan. Aceasta se afla pe muntele Moria. Aici înălţase Avraam un altar pentru jertfirea lui Isaac (Genesa 22,1-14) şi aici a fost ridicat mai târziu templul de către Solomon (2 Cronici 3,1). Ornan este numit Aravna în 2 Samuel 24,16.

¹⁹ David s-a suit, după cuvântul pe care-l spusese Gad în Numele Domnului.
²⁰ Ornan s-a întors și a văzut îngerul, și cei patru fii ai lui s-au ascuns împreună cu el: treiera grâul atunci.
²¹ Când a ajuns David la Ornan, Ornan s-a uitat și a zărit pe David; apoi a ieșit din arie și s-a închinat înaintea lui David, cu fața la pământ.
²² David a zis lui Ornan: „Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului; dă-mi-l pe prețul lui în argint, ca să se depărteze urgia deasupra poporului.”

Dă-mi locul. Potrivit raportului din Samuel, Ornan l-a întrebat pe David pentru ce a venit la el şi a primit de la David răspunsul: "Ca să cumpăr de la tine aria şi să zidesc un altar Domnului" (2 Samuel 24,21).

²³ Ornan a răspuns lui David: „Ia-l, și să facă domnul meu împăratul ce va crede; iată eu dau boii pentru arderea de tot, carele în loc de lemne și grâul pentru darul de mâncare, toate le dau.”

Boii. Ornan era dispus să facă orice sacrificiu posibil ca plaga să poată fi oprită.

²⁴ Dar împăratul David a zis lui Ornan: „Nu! Vreau să-l cumpăr pe prețul lui în argint, căci nu voi da Domnului ce este al tău și nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic.”
²⁵ Și David a dat lui Ornan șase sute de sicli de aur pentru locul ariei.

Şase sute de sicli de aur. Potrivit cu 2 Samuel 24,24, "David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de sicli de argint". Potrivit cu Genesa 23,16.17, Avraam a plătit 400 de sicli de argint lui Efron pentru ogorul care cuprindea peştera Macpela (vezi la Genesa 23,15). Astfel ar părea că 50 de sicli era un preţ prea mic pentru proprietatea lui Ornan. Se poate ca aici 50 de sicli să fi fost preţul ariei şi al boilor şi că acestea constituiau doar o parte din achiziţia totală (vezi la 2 Samuel 24,24).

²⁶ David a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi de tot și jertfe de mulțumire. A chemat pe Domnul, și Domnul i-a răspuns prin foc, care s-a coborât din cer pe altarul arderii de tot.

Din cer. În ceea ce priveşte alte ocazii când Domnul Şi-a manifestat prezenţa şi aprobarea răspunzând prin foc, vezi la Levitic 9.24; 1 Regi 18,24.38; 2 Cronici 7,1. Scena arderilor de tot a devenit ulterior locul pe care Solomon a construit templul (2 Cronici 3,1).

²⁷ Atunci Domnul a vorbit îngerului, care și-a vârât iarăși sabia în teacă.

Şi-a vârât iarăşi sabia sub teacă. Molima era reprezentată simbolic printr-un înger cu sabia scoasă (v. 16). Încheierea plăgii a fost reprezentată prin repunerea săbiei în teacă.

²⁸ Pe vremea aceasta, David, văzând că Domnul îl ascultase în aria lui Ornan, iebusitul, aducea jertfe acolo.
²⁹ Dar Locașul Domnului, făcut de Moise în pustiu, și altarul arderilor de tot erau atunci pe înălțimea Gabaonului.

Pe înălţimea Gabaonului. Compară cu cap. 16,39.40.

³⁰ David nu putea să meargă înaintea acestui altar să caute pe Dumnezeu, pentru că îl înspăimântase sabia îngerului Domnului.

Nu putea să meargă. Molima care venise asupra naţiunii din cauza păcatului său l-a făcut pe David extrem prudent ca nu cumva să-L supere din nou pe Dumnezeu.

COMENTARIILE LUI ELLEN G.WHITE

1-30 �

PP 747-749

1 �

PK 189

1.3.4.8.11.12 �

PP 747

15-18 �

�

PP 748

15 �

�

GC 19

24-26 �

�

PP 748

26 �

�

PK 37