Şi. [Atunci, KJV]. Adică după evenimentele descrise în capitolul precedent. Capitolul 22 prezintă detalii care nu se regăsesc nicăieri privitoare la pregătirile făcute de David în vederea construirii templului.

Aici să fie Casa. [Aceasta este Casa, KJV]. Atunci când Dumnezeu Şi-a manifestat atât de evident prezenţa şi aprobarea privind jertfa adusă de David pe altarul din aria lui Ornan (cap. 21,26.28), acesta a dedus că acesta era locul unde urma să se înalţe templul şi unde poporul urma să vină pentru a aduce jertfe şi pentru a se închina.

Străinii. Adică cei care nu făceau parte din poporul Israel şi care locuiau în Palestina. Ei au fost folosiţi la diferite tipuri de muncă grea de care au fost scutiţi israeliţii (vezi 1 Regi 9,20-22; 2 Cronici 8,7-9).

Fer. Metalul acesta era cunoscut din vremuri străvechi atât în Mesopotamia, cât şi în Egipt (vezi la Genesa 4,22), dar nu a fost folosit în mod obişnuit decât începând cu timpul lui David.

Aramă. [Alamă, KJV]. Mai degrabă "bronz". Alama este de fapt un aliaj din cupru şi zinc, a cărui folosire datează relativ din timpuri recente. Bronzul este un aliaj de cupru şi cositor. Folosirea lui e foarte obişnuită în Orientul antic. Plăci de bronz împodobite cu scene istorice au fost folosite pentru a acoperi uşa unei clădiri a lui Salmanasar III, iar Sanherib vorbeşte despre uşile palatului său de la Ninive ca fiind îmbrăcate în bronz strălucitor.

Lemne de cedru. Cedrul creştea din abundenţă în munţii Libanului şi era vestit în tot Orientul. În ceea ce priveşte o descriere a metodei de aducere a lemnului din Liban la Ierusalim, vezi 2 Cronici 2,16.

Tânăr şi plăpând. Ideea e că Solomon era lipsit de experienţă. Expresia este din nou folosită de David cu privire la Solomon în 1 Cronici 29,1, o expresie asemănătoare fiind mai târziu aplicată lui Roboam, fiul lui Solomon (2 Cronici 13,7).

În toate ţările. Era planul lui Dumnezeu ca Ierusalimul să fie capitala şi metropola lumii (vezi DA 577). Valuri de lumină urmau să se reverse din cetatea aceasta către toate popoarele lumii. Prin inspiraţie divină, Domnul îi descoperise lui David planul templului, a cărui faimă urma să fie cunoscută de toate naţiunile. Oriunde ar fi auzit despre templu, oamenii urmau să audă despre Dumnezeu şi să meargă la Ierusalim pentru a se închina Domnului şi a-L slăvi. Templul urma să fie

o construcţie de o asemenea slavă încât să reprezinte cum se cuvine măreţia Domnului.

I-a poruncit să zidească. De obicei templul poartă numele de templul lui Solomon. Dar în esenţă ideea construirii templului a aparţinut tatălui său. David a fost acela care, prin inspiraţie, a primit planul clădirii. El a fost acela care a pus bazele planului, a început lucrarea de colectare a materialelor şi i-a încredinţat lui Solomon sarcina de a zidi casa. Ceea ce a făcut Solomon a fost doar să pună în aplicare instrucţiunile care-i fuseseră transmise de tatăl său.

Aveam de gând. Bătrân fiind şi aproape să moară, David a ţinut cuvântarea aceasta fiului său (vezi PP 750, 751). Cu multă seriozitate şi solemnitate el a desfăşurat înaintea lui Solomon planul care era atât de scump inimii sale (vezi 2 Samuel 7,1-5).

Mi-a vorbit. [A venit la mine, KJV] Natan i-a transmis lui David cuvântul Domnului, că nu el avea să zidească templul (2 Samuel 7,4-17).

Ai vărsat mult sânge. Solia lui Natan pentru David, aşa cum este raportată în 2 Samuel 7,4-17, nu arată motivul acesta. Totuşi, Natan i-a explicat lui David că misiunea lui a fost aceea de ostaş şi că Domnul urma să fie cu David în împlinirea acestei misiuni (vezi 2 Samuel 7,9-11), dând de înţeles astfel că acesta era motivul pentru ca el nu putea să zidească templul.

Ţi se va naşte un fiu. Solomon era deja căsătorit şi a fost tată înainte de moartea lui David. Lucrul acesta se vede din faptul că Solomon a domnit 40 de ani (1 Regi 11,42) şi fiul lui, Roboam, era în vârstă de 41 de ani când a început să domnească (1 Regi 14,21). Deci Solomon trebuie să fi fost născut cu un suficient timp înainte de moartea lui David, şi dacă solia aceasta a ajuns la David înainte de naşterea lui Solomon, ea trebuie să fi venit atunci când David trecuse cu mult de mijlocul domniei sale de 40 de ani.

Numele lui. Numele "Solomon" înseamnă probabil paşnic. Părinţii evrei acordau multă importanţă numelui copiilor lor. Adesea numele acestea reprezentau trăsături de caracter pe care părinţii doreau să le vadă dezvoltate în copil (vezi PK p. 481). Solomon mai avea încă un nume, Iedidia (2 Samuel 12,25) "iubitul Domnului", dar el a fost cunoscut îndeobşte sub numele de Solomon.

El va zidi. Faptul că Dumnezeu îl informase pe David că fiul său, Solomon, urma să zidească templul, a făcut o puternică impresie asupra lui Solomon, aşa cum se vede din aluziile la întâmplarea aceasta pe care le-a făcut în anii de mai târziu (1 Regi 5,5; 2 Cronici 6,8-10).

Să-ţi dea Domnul înţelepciune. Dorinţa şi rugăciunea fierbinte ale lui David erau ca Solomon să aibă înţelepciune. Dorinţa aceasta a tatălui său a fost probabil unul din factorii hotărâtori care l-au influenţat pe Solomon să aleagă înţelepciunea atunci când, în visul său, i s-a dat ocazia să aleagă orice ar fi vrut pentru sine (1 Regi 3,9-12).

Atunci vei propăşi. Fericirea, prosperitatea şi pacea vin în urma ţinerii legilor Domnului.

Îmbărbătează-te. Compară cu Deuteronom 31,6; Iosua 1,6.7; Isaia 43,1-5; Ieremia 1,8; Ioan 14,27.

O sută de mii. Cantităţile date aici par extraordinar de mari. Greutatea unui talant varia, dar avea probabil 34 kg. Aceasta ar însemna aproape 3.400 de tone de aur şi 34.000 de tone de argint. S-ar putea ca termeni ca aceştia, "o sută de mii" sau "un milion", să fi fost folosiţi ca să sugereze nişte cifre foarte mari, dar nu exista în mod necesar intenţia de a fi interpretate în mod literal (vezi

Fără număr. Afirmaţia aceasta este o indicaţie că cifrele din v. 14 nu trebuie probabil să fie privite ca cifre absolute. Lucrează. Acesta este un sfat bun când există o misiune de îndeplinit. David aşezase povara inimii sale asupra lui Solomon, şi acum rămânea ca Solomon să se ridice şi să se ocupe de misiunea

ce-i revenea.

Să vină în ajutor. Oricât ar fi fost de mare, Solomon nu era suficient de mare ca să întreprindă singur lucrarea de zidire a templului. Dacă avea să fie construită casa lui Dumnezeu, era nevoie de colaborarea căpeteniilor lui Israel. De aceea, David a solicitat aportul conducătorilor din toată ţara, ca toţi să conlucreze împreună în vederea realizării scopului lor comun.

Cu voi. Ţara fusese cucerită şi vrăjmaşii care s-au ridicat împotriva lui Israel fuseseră învinşi. Făgăduinţele lui Dumnezeu faţă de poporul Său fuseseră împlinite. Prezenţa Domnului era şi urma să rămână cu ei atâta vreme cât continuau să fie credincioşi faţă de El. Atunci de ce să nu participe din toată inima la construirea templului, ca şi cum această lucrare ar fi fost a lor personală?

Să caute pe Domnul. Compară cu sfatul asemănător al altor profeţi (Amos 5,4.6.8; Ţefania 2,3). Solomon era îndemnat să urmărească o singură ţintă. Ca rege, el avea să întâlnească multe surse de ispite care aveau ca scop să-l ducă pe căi rătăcite. Exista o singură cale sigură, şi anume aceea de a-L căuta pe Domnul cu toată inima. O asemenea căutare este răsplătită: "Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima" (Ieremia 29,13).

Sculaţi-vă şi zidiţi. Cuvinte asemănătoare de încurajare este nevoie să fie spuse comunităţilor slabe, derutate, care se zbat şi nu au o casă corespunzătoare de închinare. Este nevoie să fie construite temple ale Domnului, şi singura cale ca ele să fie construite este ca oamenii să se scoale şi să zidească. Dând îndemnul acesta fiului său, David îi transmite lui Solomon o parte din propriul său zel şi spirit. În multe locuri o comunitate ar putea un monument potrivit pentru cauza Domnului dacă oamenii s-ar scula să zidească. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-5 PP 750

8-10 �

PP 712