1 David și-a zidit case în cetatea lui David; a pregătit un loc chivotului lui Dumnezeu și a ridicat un Cort pentru el.

David şi-a zidit. Raportul reia firul povestirii întrerupt la cap. 13,14 şi continuă să vorbească despre mutarea chivotului din casa lui Obed-Edom la Ierusalim. Relatarea mutării chivotului (capitolele 15 şi 16) este mai detaliată decât în raportul din Samuel (2 Samuel 6,12-20).

Case. Aceasta se referă probabil la o lucrare generală de zidire a oraşului Ierusalim, cu referire specială la clădirile necesare administrării ţării din Ierusalim, care avea rolul de capitală. Mica cetate iebusită cucerită de David nu corespundea scopurilor pe care avea să le servească de aici înainte şi primii câţiva ani ai lui aici au fost marcaţi de o intensivă activitate de construcţie.

Cetatea lui David. "Cetăţuia Sionului" (cap. 11,5,7), în partea de sud-est a cetăţii Ierusalim de mai târziu.

Un loc chivotului. Compară cu 2 Samuel 6,17.

Cort. Ebr. 'ohel, tradus "tabernacol" (2 Samuel 6,17 KJV). Mai exista un tabernacol la Gabaon, unde se afla altarul şi unde se aduceau jertfele (1 Regi 3,4; 1 Cronici 16,39,40). Tabernacolul de la Gabaon era vestitul cort pe care îl făcuse Moise în pustie (2 Cronici 1,3).


2 Atunci David a zis: „Chivotul lui Dumnezeu nu trebuie purtat decât de leviți, căci pe ei i-a ales Domnul să ducă chivotul lui Dumnezeu și să-I slujească pe vecie.”

Să ducă chivotul. În ceea ce priveşte instrucţiunile mozaice cu privire la ducerea chivotului, vezi Numeri 4,5-15. Purtarea chivotului era numai una din îndatoririle leviţilor (Deuteronom 10,8), care a fost încredinţată ramurii chehatite (Numeri 4,15). Prin pomenirea de astă-dată a legii David recunoştea faptul că aceasta nu fusese respectată cu prilejul încercării anterioare de a transporta chivotul cu trei luni în urmă (vezi 1 Cronici 13,7-10; 15,12.13). Raportul din Samuel declară în mod clar că chivotul a fost mutat cu acea ocazie (2 Samuel 6,13).


3 Și David a strâns tot Israelul la Ierusalim, ca să suie chivotul Domnului la locul pe care i-l pregătise.
4 David a strâns pe fiii lui Aaron și pe leviți:

Fiii lui Aaron. Adică preoţii, fiii lui Aaron.

Leviţii. Ramurile leviţilor sunt amintite în v. 5-10.


5 din fiii lui Chehat: pe căpetenia Uriel și pe frații săi, o sută douăzeci;

Fiii lui Chehat. Chehat este pus al doilea pe listă printre fiii lui Levi (Genesa 46,11; Exod 6,16; 1 Cronici 6,1.16). Aceasta era ramura din care făcea parte însuşi Aaron (1 Cronici 6,2.3). Chehatiţii aveau misiunea specială de a avea grijă de chivot şi de a mobilierul din Sfânta (Numeri 3,30.31). Numai ei trebuiau să poarte chivotul (Numeri 4,15).


6 din fiii lui Merari: pe căpetenia Asaia și pe frații săi, două sute douăzeci;
7 din fiii lui Gherșon: pe căpetenia Ioel și pe frații săi, o sută treizeci;
8 din fiii lui Elițafan: pe căpetenia Semaia și pe frații săi, două sute;

Elitafan. Fiul lui Uziel, unul din fiii lui Chehat (Exod 6,18-22).


9 din fiii lui Hebron: pe căpetenia Eliel și pe frații săi, optzeci;

Hebron. Hebron şi Uziel (vers. 10) erau fii ai lui Chehat (Exod 6,18; 1 Cronici 6,2).


10 din fiii lui Uziel: pe căpetenia Aminadab și pe frații săi, o sută doisprezece.
11 David a chemat pe preoții: Țadoc și Abiatar, și pe leviții: Uriel, Asaia, Ioel, Șemaia, Eliel și Aminadab

Preoţii Ţadoc şi Abiatar. Este posibil ca Ţadoc să fi fost mare preot în ultimii ani ai domniei lui Saul, după ce Ahimelec fusese ucis în măcelul preoţilor din Nob, iar unicul supravieţuitor dintre ei, Abiatar, luase calea exilului împreună cu David, fiind în felul acesta despărţit de contactul cu tabernacolul (1 Samuel 22: 9-23). Dacă Ţadoc era marele preot al lui Saul (şi dacă el era Ţadoc din 2 Cronici 12,28, deşi acolo nu e descris ca preot), aceasta ar putea să explice lucrarea sa de slujire din cursul domniei lui David, ca mare preot împreună cu Abiatar. În cazul acela slujirea lui în tabernacolul din Gabaon (1 Cronici 16,39) ar fi putut fi o continuare a slujbei lui anterioare. Vezi mai multe la 2 Samuel 8,17.


12 și le-a zis: „Voi sunteți capii de familie ai leviților, sfințiți-vă, voi și frații voștri, și suiți chivotul Domnului Dumnezeului lui Israel la locul pe care i l-am pregătit.

Capii de familie. Căpetenii ale caselor respective de leviţi.

Sfinţiţi-vă. Înainte de îndeplinirea lucrării solemne de purtare a chivotului, ei trebuia să se cureţe de orice urmă de păcat. Acum, înaintea unei noi tentative de mutare a chivotului, David dorea să se asigure că toate cerinţele lui Dumnezeu erau împlinite cu sfinţenie.


13 Pentru că n-ați fost întâia dată, de aceea ne-a lovit Domnul Dumnezeul nostru, căci nu L-am căutat după Lege.”

N-aţi fost. La prima încercare de mutare a chivotului de la Chiriat-Iearim, poruncile Domnului nu fuseseră respectate, iar Uza a suferit o moarte năprasnică din cauza lipsei de înţelepciune manifestate prin atingerea chivotului (cap. 13,7-10).

Ne-a lovit. [A făcut o spărtură, KJV]. Literal, "a izbucnit". Aceasta se referă la moartea lui Uza (cap. 13,11). Vezi la 19,22-24, unde e folosită aceeaşi expresie.

După Lege. [După rânduiala cuvenită, KJV]. În încercarea anterioară de a transporta chivotul, ei l-au aşezat într-un car (cap. 13,7) în loc să-l poarte chehatiţii pe umeri, aşa cum rânduise Domnul în mod clar (Numeri 4,15).


14 Preoții și leviții s-au sfințit ca să suie chivotul Domnului Dumnezeului lui Israel.
15 Fiii leviților au dus chivotul lui Dumnezeu pe umeri cu niște drugi, cum poruncise Moise după cuvântul Domnului.

Fiii leviţilor au dus chivotul. Afirmaţia aceasta descrie modul cum a fost purtat chivotul, anticipând afirmaţia întâlnită mai târziu în cuprinsul relatării (vers. 25 şi 26), care precizează faptul că chivotul a fost mutat.

Cu nişte drugi. Compară cu Exod 25,14.

Cum poruncise Moise. Vezi la Exod 25,13-15; Numeri 1,50; 4,15; 7,9.


16 Și David a zis căpeteniilor leviților să așeze pe frații lor cântăreți cu instrumente de muzică, cu lăute, harpe și țambale, și să sune din ele cântări răsunătoare, în semn de bucurie.

Cântăreţii cu instrumente de muzică. Muzica vocală şi cea instrumentală constituiau o parte însemnată a slujbelor religioase ale evreilor. Aşa a fost pe vremea exodului (Exod 15,1.20.21), pe vremea judecătorilor (Judecători 5,1-3; 1Samuel 10,5) şi în zilele lui David (1 Cronici 13,8). Cântăreţii au fost acum instruiţi cu grijă şi puşi deoparte pentru lucrarea pe care aveau să o îndeplinească la slujbele religioase (vezi 1 Cronici 6,31; 23,5; 25,1-31; 2 Cronici 29,25-30; 35,15).


17 Leviții au așezat pe Heman, fiul lui Ioel; dintre frații lui, pe Asaf, fiul lui Berechia; și dintre fiii lui Merari, frații lor, pe Etan, fiul lui Cușaia;

Heman. Heman, Asaf şi Etan sunt amintiţi printre cântăreţii care au fost numiţi special "pentru cârmuirea cântării în casa Domnului" (cap. 6,31.33.39.44).


18 apoi împreună cu ei pe frații lor de a doua mână: pe Zaharia, Ben, Iaaziel, Șemiramot, Iehiel, Uni, Eliab, Benaia, Maaseia, Matitia, Elifele, și Micneia, și Obed-Edom, și Ieiel, ușieri.

A doua mână. [A doua treaptă, KJV]. Adică cântăreţi de rangul al doilea (vezi cap. 16,5).

Ben. O transliterare a cuvântului ebraic pentru "fiu". Lipseşte în diferite manuscrise ebraice, iar LXX nu ţine seama de el la traducere. Unii consideră că se avea în vedere cuvântul "Beni" (cap. 6,46).


19 Cântăreții, Heman, Asaf și Etan aveau țambale de aramă, ca să sune din ele.

Ca să sune din ele. Conducătorii foloseau probabil chimvalul acesta ca să marcheze timpii.


20 Zaharia, Aziel, Șemiramot, Iehiel, Uni, Eliab, Maaseia și Benaia aveau lăute pe alamot;

Alamot. Vezi introducerea la cartea Psalmilor.


21 și Matitia, Elifele, Micneia, Obed-Edom, Ieiel și Azazia aveau harpe cu opt corzi, ca să sune tare.

Arfe cu opt coarde. [Şeminit, KJV]. Literal, "al optulea". Înţelesul exact al acestui termen muzical nu este cunoscut. Unii cred că se referă la octavă, alţii că se referă la un instrument cu opt coarde. "Arfa cu opt coarde" apare de asemenea în preambulul psalmilor 6 şi 12.

Să sune tare. [Să întreacă, KJV]. Ebr. maśśa', "o ridicare", "o purtare". S-ar putea să se refere la cântatul cu voce puternică, deşi unii consideră că aici cronicarul se referă la purtarea chivotului.


22 Chenania, căpetenia muzicii între leviți, cârmuia muzica, fiindcă era meșter.
23 Berechia și Elcana erau ușierii chivotului.

Uşierii. Păzitori ai chivotului, care aveau misiunea să nu permită nici unei persoane neautorizate să se apropie de acesta.


24 Șebania, Iosafat, Netaneel, Amasai, Zaharia, Benaia și Eliezer, preoții, sunau din trâmbițe înaintea chivotului lui Dumnezeu. Obed-Edom și Iehia erau ușierii chivotului.

Sunarea din trâmbiţe. Cei şapte preoţi numiţi aici mergeau înaintea chivotului, fiecare sunând din trâmbiţa sa, aşa cum se spune în Iosua 6,4.


25 David, bătrânii lui Israel și căpeteniile miilor au pornit astfel să suie chivotul legământului Domnului de la casa lui Obed-Edom, în mijlocul bucuriei.

David, bătrânii. Acum începe relatarea privind mutarea chivotului. Versetele precedente descriu ordinea procesiunii şi aranjamentele făcute.


26 Când a ajutat Dumnezeu pe leviți să ridice chivotul legământului Domnului, au jertfit șapte viței și șapte berbeci.

A ajutat Dumnezeu pe leviţi. Expresia aceasta nu apare în 2 Samuel 6,13. Totuşi acolo se face declaraţia aceasta: "Când cei ce duceau chivotul Domnului au făcut şase paşi". Fără îndoială că moartea lui Uza trezise temerea că Domnul s-ar putea să Se mânie din nou dacă vor încerca iarăşi să mute chivotul. De aceea, la început, a fost mutat numai şase paşi. Când nu s-a arătat nici un semn de neplăcere din partea Domnului, au fost aduse jertfe care exprimau recunoştinţa faţă de Dumnezeu că fusese cu ei şi îi ajutase.


27 David era îmbrăcat cu o manta de in subțire; tot așa erau îmbrăcați toți leviții care duceau chivotul, cântăreții și Chenania, căpetenia muzicii între cântăreți, și David avea pe el un efod de in.

O manta de in subţire. Pentru această ocazie, David a renunţat la veşmântul regesc şi a purtat o manta de in ca cele purtate de preoţi şi de alţii (2 Cronici 5,12). El a procedat astfel nu pentru a arăta că-şi asumase prerogative preoţeşti, ci probabil pentru a arăta că aici avea acelaşi rang cu supuşii săi în slujirea pe care o aduceau Domnului.

Leviţii. Leviţii şi cântăreţii ca şi regele David au purtat, cu ocazia aceea, veşminte de in.

Efod. Un veşmânt scurt, fără mâneci, aşa cum era purtat de obicei de preoţi şi de alţii (vezi la 1 Samuel 2,18; 2 Samuel 6,14). Versetul paralel (2 Samuel 6,14) nu menţionează că David ar fi purtat vreo manta, dar spune că acesta a jucat îmbrăcat cu un efod, un amănunt care nu e notat de cronicar. Ar fi fost ceva natural să se renunţe la mantaua exterioară la o activitate care necesita efort.


28 Tot Israelul a suit chivotul legământului Domnului cu strigăte de bucurie, cu sunete de goarne, de trâmbițe și de chimvale, și făcând să răsune lăutele și harpele.

Tot Israelul. Cu prilejul acesta au fost de faţă reprezentanţi ai întregului Israel. Prezenţa lor reprezenta acordul dat de toate seminţiile privind transferarea chivotului la noul lui locaş din Ierusalim.


29 Pe când intra în cetatea lui David chivotul legământului Domnului, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră și, când a văzut pe împăratul David sărind și jucând, l-a disprețuit în inima ei.

Cetatea lui David. Intrarea chivotului în cetatea lui David a fost o ocazie solemnă, de veselie. Dumnezeu intenţionase ca Ierusalimul să devină metropola lumii, centrul de instruire religioasă pentru popor. Dacă Israel ar fi continuat să fie credincios lui Dumnezeu, Ierusalimul ar fi rămas mereu capitala lui Israel, iar Dumnezeu ar fi continuat să binecuvânteze cetatea şi pe popor cu prezenţa Lui de-a lungul vremurilor ce aveau să vină (vezi DA 577; PK 46, 564).

Jucând. Dansul lui David era un act de bucurie sfântă (vezi la 2 Samuel 6,14) considerat pe atunci o formă adecvată de închinare.

L-a dispreţuit. Consecinţa acestui incident, când Mical l-a dispreţuit pe David pentru purtarea lui cu prilejul acesta, se găseşte în 2 Samuel 6,20-22. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-29 PP 706-711

1-3 �

PP 706

16 �

Ev 501

25.26 �

PP 706

27.28 �

PP 707

29 �

PP 711