1 Referitor la amoniți, astfel spune DOMNUL: Nu are Israel fii? Nu are el moștenitor? De ce atunci împăratul lor moștenește Gadul și poporul său locuiește în cetățile lui?

Copiilor lui Amon. Asemeni moabiţilor, naţiunea aceasta descindea din Lot (vezi Geneza 19,38), nepotul lui Avraam, şi deci era înrudită cu Israel. Când Israeliţii au intrat în Canaan, amoniţii erau în posesiunea platourilor din Transiordania la răsărit de partea nordică a regatului amonit al lui Sihon. Tribul lui Gad a ajuns vecin cu amoniţii, când a preluat teritoriile nordice ale lui Sihon. Amoniţii par să fi avut o dispoziţie deosebit de înverşunată împotriva lui Israel. David (1Cronici 19; 20,1-3), Iosafat (2Cronici 20,1-25) şi Ioatam (2Cronici 27,5.6), toţi s-au războit cu ei. Amoniţii au dus o politică înşelătoare pe vremea lui Ieremia. Deşi la început aliaţi ai Babilonului împotriva lui Iuda (vezi 2Regi 24,2), ei mai târziu au încercat să înscrie pe Iuda într-o ligă împotriva Babilonului (vezi comentariul la Ieremia 27,3). Când a venit nimicirea Ierusalimului, ei au dat pe faţă o mare mulţumire (vezi Ezechiel 25,1-7). Mai târziu au uneltit uciderea lui Ghedalia (vezi Ieremia 40,14).

Malcom. Sau Împăratul lor. Ebr. malkam, ale cărui consoane pot să fie şi pentru milkom (vezi 1Regi 11,5.33) şi în felul acesta să reprezinte numele divinităţii amonite. LXX zice Melchom (în felul acesta sprijinind referirea la dumnezeul amonit, Milkom). Întrucât în Ieremia 48 profetul Ieremia aminteşte de multe ori pe dumnezeul Moabit Chemoş (v. 7, 13, 46), pare rezonabil să înţelegem aici numele divinităţii naţionale a amoniţilor. Se consideră că Milkom este identic cu Molech, căruia îi erau jertfiţi copii ca ardere de tot (vezi Levitic 18,21; 20,2; vezi comentariul la 1Regi 11,7).

Stăpâneşte… Gadul. Când poporul lui Gad a fost exilat de Tiglat-Pileser III al Asiriei (vezi 1Cronici 5,26), în ultima jumătate a secolului al VIII-lea î.Hr., amoniţii evident au pus stăpânire pe ţara lor.


2 De aceea, iată, vin zilele, spune DOMNUL, că voi face să fie auzit zgomot de război în Raba amoniților; și aceasta va fi o movilă pustiită și fiicele ei vor fi arse cu foc; atunci Israel va fi moștenitorul celor ce au fost moștenitorii lui, spune DOMNUL.

Raba. Capitala amonită, Rabbat-Amon, acum ‘Ammân, capitala Regatului Haşemit al Iordanului. Locul era cam la 36,8 km la răsărit de Râul Iordan în linie dreaptă.


3 Urlă, Hesbonule, pentru că cetatea Ai este jefuită; strigați, fiice ale Rabei, încingeți-vă cu pânză de sac; plângeți și alergați încoace și încolo lângă îngrădituri, pentru că împăratul lor va merge în captivitate și preoții lui și prinții lui împreună.

Hesbonul. Vezi comentariul la cap. 48,2. Cetatea moabită e chemată să se jelească pentru ceea ce deja se întâmplase Aiului, iar asta pentru că prevesteşte poate chiar propria-i soartă.

Ai. Aceasta este doar referirea la un Ai din Transiordania. Oraşul era probabil aproape de Hesbon.

Ziduri. Ebr. gederoth, un cuvânt reprezentând în altă parte staule de oi (vezi Numeri 32,16.36; 1Samuel 24,3; Ţefania 2,6), care erau îngrădituri de ziduri în câmpuri deschise. Ideea de aici a lui Ieremia prezintă faptul că poporul lui Amon va părăsi cetăţile cucerite de ei şi vor căuta refugiu în câmpia deschisă în aceste îngrădituri.

Malcom Sau Împăratul lor. Sau Milcom (vezi comentariul la v. 1).


4 Pentru ce te lauzi tu cu văile, valea ta curgătoare, fiică decăzută? care se încrede în tezaurele ei, spunând: Cine va veni la mine?

Văile. Apele Transiordaniei curg prin căi adânci, numite wadi, care adesea rămân verzi, când restul ţinutului se usucă. Raba e numită cetatea apelor (vezi 2Samuel 12,27).


5 Iată, voi aduce o frică asupra ta, spune Domnul DUMNEZEUL oștirilor, de la toți cei care sunt în jurul tău; și veți fi alungați fiecare om, drept înainte; și nimeni nu îl va aduna pe cel care rătăcește.

Domnul, Dumnezeul oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3.


6 Și după aceea voi aduce înapoi pe captivii copiilor lui Amon, spune DOMNUL.

Voi aduce înapoi. Vezi comentariul la cap. 48,47.


7 Referitor la Edom, astfel spune DOMNUL oștirilor: Nu mai este înțelepciune în Teman? A pierit sfatul de la cei chibzuiți? A dispărut înțelepciunea lor?

Edom. Ţara edomiţilor cunoscută ca muntele Seir (vezi Geneza 36,8) se află la sud de Moab, extinzându-se de la pârâul Ţered spre sud, către Golful Aqabah. Ea cuprindea ţinutul de ambele părţi a lui Araba, marea depresiune care continuă despicătura văii Iordan la sud de Marea Moartă. Ţinutul la răsărit de Araba este caracterizat prin formaţii calcaroase frumoase. Deşi e semideşert şi rar populat azi, sunt ample dovezi arheologice că Edomul în timpurile biblice susţinea

o extinsă populaţie. El era important pentru două motive: mai întâi, el conţinea depozite valoroase de cupru şi de fier (comp. Deuteronom 8,9), pe care cârmuitorii lui le exploatau; şi al doilea, el controla calea comercială din pustiu la Palestina Apuseană şi la Mediterană, ca şi marea cale împărătească, ce duce spre Nord în Siria.

Populaţia Edomului era mai îndeaproape înrudită cu israeliţii decât erau moabiţii sau amoniţii; ei descindeau din Esau, adică Edom (Geneza 36,1). Pentru motivul acesta lui Israel i se poruncise să le arate o deosebită consideraţie (vezi Deuteronom 23,7). Deşi legăturile dintre cele două naţiuni par să fi fost rezonabil de prietenoase (vezi Deuteronom 2,4-6,29), ele mai târziu au degenerat într

b. o vrăjmăşie îndârjită. Edomiţii au simţit o deosebită plăcere din cauza distrugerii Ierusalimului de către Babilonieni (vezi Psalmi 137,7).

Profeţia lui Ieremia contra Edomului este paralelă cu aceea a lui Obadia. Câteva pasaje sunt atât de similare (Ieremia 49,7; comp. Obadia 8; Ieremia 49,9.10a; comp. Obadia 5, 6; Ieremia 49,14-16; comp. Obadia 1-4), încât pare că un scriitor a citat pe celălalt. Totuşi, e imposibil de a determina care reprezintă originalul şi care un citat sau dacă, într-adevăr, cei doi profeţi s-ar putea să fi colaborat asupra acestor pasaje şi apoi fiecare le-a inclus în propriile sale exprimări.

Teman. Fie un district al Edomului, luând numele de la Teman, nepotul lui Esau (vezi Geneza 36,15), sau un sinonim poetic pentru Edom.


8 Fugiți, întoarceți-vă înapoi, locuiți în adânc locuitori ai Dedanului, pentru că voi aduce nenorocirea lui Esau asupra lui, la timpul când îl voi cerceta.

Plecaţi în peşteri. Adică, locuind în locuri inaccesibile şi adânci de refugiu. Formaţiile stâncoase atât de caracteristice ale ţării, aveau peşteri şi locuri retrase pentru ascundere. Dedan. Un trib, care descindea din Avraam şi Chetura (vezi Geneza 25,3). Ei erau cunoscuţi

ca negustori (vezi Ezechiel 27,15.20; 39,13).

Nenoricirea peste Esau. Fără îndoială, nenoriciri destinate să cadă asupra Edomului.

Pedepsi. Vezi comentariul la cap. 46,21.


9 Dacă culegătorii de struguri vin la tine, nu ar lăsa ei câteva boabe de cules? Dacă hoți vin noaptea, ei vor distruge până când au destul.

Ar lăsa. Ideea este că culegătorii mai lasă nişte ciorchini, în timp ce hoţii, în mod normal, distrug numai până adună cât le trebuie, dar judecata viitoare va face o lucrare deplină.


10 Dar eu l-am dezgolit pe Esau, am descoperit locurile lui tainice și el nu va fi în stare să se ascundă; sămânța lui este jefuită, și frații lui, și vecinii lui, și el nu mai este.

Copiii. Literal Sămânţa.


11 Lasă pe ai tăi copii fără tată, eu îi voi păstra în viață; și văduvele tale să se încreadă în mine.

Orfanii. În mijlocul unui tablou de distrugere deplină profetul invită pe aceia care supravieţuiesc grozăviilor războiului, să-şi pună încrederea în Iehova. Judecăţile dumnezeieşti nu sunt lipsite de scopul pozitiv de a aduce pe oameni înapoi la El.


12 Pentru că astfel spune DOMNUL: Iată, cei a căror judecată nu era să bea din pahar, îl vor bea negreșit; și ești tu acela care va rămâne cu totul nepedepsit? Nu vei rămâne nepedepsit, ci îl vei bea negreșit.

Să bea potirul. Vezi Ieremia 27,15, comp. Ieremia 13,12-14; Apocalips 14,10.


13 Pentru că am jurat pe mine însumi, spune DOMNUL, că Boțra va deveni o pustiire, o ocară, o risipire și un blestem; și toate cetățile ei vor fi risipiri veșnice.

Pe mine însumi jur. Compară Evrei 6,13.

Boţra. De obicei identificat cu eirah,(Bus cam la 38,4 km de sud-est de Marea Moartă. Este evident o altă cetate decât aceea menţionată în cap. 48,24.


14 Am auzit un zvon de la DOMNUL și un ambasador este trimis printre păgâni, spunând: Adunați-vă și veniți împotriva ei și ridicați-vă la bătălie.
15 Pentru că, iată, te voi face mic printre păgâni și disprețuit printre oameni.
16 Groaza ta și mândria inimii tale te-a înșelat, tu care locuiești în crăpăturile stâncii, care ții înălțimea dealului; chiar dacă ți-ai face cuibul la fel de înalt ca acvila, te voi coborî de acolo, spune DOMNUL.

Stâncilor. Ebr. sela‘. Ieremia probabil că se referă aici la localitatea numită Sela (mai târziu cunoscută ca Petra, stâncă), cam la 81,6 km de sud de Marea Moartă. Aceasta era de fapt o fortăreaţă de necucerit din munţi într-un amfiteatru natural. La ea se putea ajunge numai printr-o trecătoare strâmtă, Sîq, care se întinde cale de 2 km printre ziduri prăpăstioase înalte de la 30,5 la 48,8 m.


17 De asemenea Edomul va fi o pustiire; oricine trece pe lângă el va fi înmărmurit și va șuiera la toate plăgile lui.

Pustiit. Compară profeţia împotriva Ierusalimului, cap. 19,8. Vezi comentariul la v. 7 pentru o descriere a Edomului.


18 Ca la dărâmarea Sodomei și Gomorei și a cetăților vecine lor, spune DOMNUL, niciun om nu va trăi acolo, niciun fiu al omului nu va locui în el.
19 Iată, el va urca precum un leu din umflarea Iordanului împotriva locuinței celui tare; dar deodată îl voi face să fugă din ea; și cine este un om ales pe care să îl rânduiesc peste el? Pentru că cine este ca mine? Și cine îmi va rândui timpul? Și cine este acest păstor care va sta în picioare înaintea mea?

Se suie. Sau va veni. Versetele 19-21 sunt virtual identice cu cap. 50,44-46, unde aceleaşi cuvinte sunt aplicate Babilonului.

Malurile îngâmfate ale Iordanului. Sau Umflarea Iordanului. Ebr. ge’on hayyarden, maiestatea Iordanului (tradus mândria Iordanului în Zaharia 11,3). Unii cred că Ieremia se referă la apele Iordanului care se umflă pe timpul revărsării. Totuşi, întrucât expresia pare să denote o vizuină sau ascunzătoare de lei, pare mai rezonabil de a înţelege că această expresie se aplică la desişul de sălcii, tamarisci şi de trestii care tivesc malurile râului (vezi comentariul la Ieremia 12,5).

Cine este ca mine? Înţelesul exact al ultimei părţi a versetului 19 nu este clar. Pare că aici Dumnezeu se prezintă pe Sine în postura de supraveghetor al lucrurilor care se întâmplă Edomului. Lucrul acesta în sine ar trebui să fie o mângâiere şi pentru aceia care sunt pedepsiţi, deoarece ei pot şti că, oricât de haotice aparent ar deveni împrejurările lor, o mână dumnezeiască dirijează soarta lor.


20 De aceea ascultați sfatul DOMNULUI, pe care el l-a hotărât împotriva Edomului; și scopurile lui pe care le-a hotărât împotriva locuitorilor Temanului: Într-adevăr cei mai mici ai turmei îi vor trage afară; într-adevăr el le va face locuințele pustii împreună cu ei.

Teman. Vezi comentariul la v. 7.

Îi voi târî. Propoziţia zice literal ei îi vor târî cele mici ale turmei. Rabinii înţelegeau aceasta ca însemnând că cei mici ai turmei îi vor târî, şi citau cucerirea ţinutului Apusean, de către perşi, care pe vremea lui Ieremia erau un popor foarte neînsemnat. Totuşi, o interpretare mai probabilă priveşte expresia cei mici ca obiect al verbului, şi traduce pasajul: Chiar şi cei mici ai turmei vor fi târâţi. Referirea este deci la completa captivitate, care urmează să vină asupra poporului Edomului. O astfel de traducere formează o mai bună paralelă cu expresia finală a acestui verset.


21 Pământul se mișcă la zgomotul căderii lor, la strigăt, zgomotul lui s-a auzit la Marea Roșie.

Marea Roşie. Ebraica de aici este dramatică, zicând literal: Un strigăt – la Marea Roşie se aude un zgomot. Hotarul sudic al Edomului, în timpul celei mai mari prosperităţi a lui se întindea până la Golful Aqabah, vârful nord-estic al Mării Roşii (vezi 1Regi 9,26). Strigătul de groază ajunge până la cea mai mare depărtare a ţării pustiite.


22 Iată, el va urca și va zbura ca acvila și își va întinde aripile împotriva Boțrei; și în acea zi inima războinicilor Edomului va fi ca inima unei femei în junghiurile ei.

Boţra. Vezi comentariul la v. 13.


23 Referitor la Damasc. Hamatul și Arpadul este încurcat, pentru că au auzit vești rele; ele au inima slabă; este tristețe pe mare; ea nu se poate liniști.

Damasc. Una din aşezările cele mai vechi, din locurile cu importanţă continuu locuite în Răsăritul Apropiat (vezi Geneza 14,15). Oraşul era aşezat pe un platou întins la răsărit de şirul munţilor Anti-Liban, într-o oază fertilă formată de râurile Paspar şi Abana. El a fost cucerit de David (vezi 2Samuel 8,5.6) şi iarăşi de Ieroboam II (vezi 2Regi 14,28). Totuşi, în cursul celei mai mari părţi ale perioadei regatului divizat, Damascul a fost capitala unuia din statele aramaice principale. În cele din urmă şi-a pierdut independenţa în faţa lui Tiglat-Pileser III al Asiriei în 733-732 î.Hr. Pentru o perioadă de timp considerabilă după aceea, el pare să fi fost comparativ din punct de vedere politic. În afară de afirmaţia lui Ieremia din Ieremia 49,23-27 nu există altă menţionare biblică în cursul perioadei de exil, cu excepţia referirilor cu totul întâmplătoare în Ezechiel 27,18; 47,16-18; 48,1. Totuşi, Damascul a rămas un centru comercial foarte important. El era situat la întretăierea a două căi comerciale importante, 1) Calea Mării, care mergea spre nord din Egipt de-a lungul Coastei Mediteraneene, şi de acolo transversal Palestinei de nord pe calea Meghido şi Lacul Galileii, şi 2) Calea Împăraţilor, care ducea negoţul pustiului din Arabia şi Edom spre nord prin Transiordania. Drumurile acestea se întâlneau la Damasc şi duceau de acolo prin pustiu în Mesopotamia. În felul acesta arameii au devenit marea naţiune comercială continentală a Răsăritului Apropiat, aşa cum fenicienii au devenit comercianţii maritimi.

Hamat. O cetate pe râul Orontes cam la 188,8 km, la nord de Damasc, modernul Hama. Numele apare în inscripţiile asiriene ca Amâttu şi Hammâtu.

Arpad. Modernul Tell Erfâd, o cetate cam la 152 km la nord de Hamat şi cam la 30,4 km la nord de Aleppo. Numele apare în texte asiriene ca Arpadda. Hamatul şi Arpadul sunt adesea pomenite împreună (vezi 2Regi 18,34; 19,13; Isaia 10,9; 36,19).


24 Damascul a slăbit și se întoarce să fugă și frica l-a apucat; chin și întristări l-au apucat, ca pe o femeie în durerile nașterii.
25 Cum nu este cetatea laudei lăsată, cetatea bucuriei mele!
26 De aceea tinerii ei vor cădea pe străzile ei și toți bărbații de război vor fi stârpiți în acea zi, spune DOMNUL oștirilor.
27 Și eu voi aprinde un foc în zidul Damascului și acesta va mistui palatele lui Ben-Hadad.

Ben-Hadad. Compară Amos 1,4. Ben-Hadad este literal fiul lui Hadad. Hadad era un dumnezeu aramaic. Ben-Hadad era un nume caracteristic regilor Damascului (vezi 1Regi 15,18; 20,1; 2Regi 13,3; vezi comentariul la 1Regi 15,18). Aici pare să fie folosit ca o referire generală la regii sirieni.


28 Referitor la Chedar și referitor la împărățiile Hațorului, pe care Nebucadnețar împăratul Babilonului le va lovi, astfel spune DOMNUL: Ridicați-vă, urcați-vă la Chedar și jefuiți pe bărbații estului.

Chedar. Oamenii aceştia erau descendenţi ai lui Ismael (vezi Geneza 25,13) şi astfel ca şi moabiţii, amoniţii şi edomiţii pomeniţi în Ieremia 48,49, erau înrudiţi cu Israel. Ei par să fi fost vestiţi ca arcaşi (Isaia 21,16.17). E clar din Ieremia 49,29, că ei duceau o existenţă nomadă, pastorală, conform textului din Ezechiel 27,21, patria lor era Arabia. Lucrul aceste e de asemenea clar din referirea lor ca oamenii din răsărit, ebr. bene-qedem, fii ai răsăritului, un termen frecvent pentru locuitorii din Pustiul Arabiei (vezi comentariul la Judecători 6,3; 1Regi 4,30; comp. Judecători 7,12; 8,10; Iov 1,3; Ezechiel 25,4.10).

Haţor. Vechiul Testament pomeneşte câteva localităţi cu numele acesta (Iosua 11,1; 15,23.25; Neemia 11,33). Totuşi, acestea par să fi fost la apus de Iordan, în timp ce Haţorul pomenit aici este aşezat clar la răsărit de Palestina. S-a sugerat că numele Haţor ebr. or,(chas poate fi derivat de la ebr. er,(chas un oraş fără ziduri, un sat. Cuvântul sate din expresia satele pe care le locuieşte Chedar (Isaia 42,11) e de la er.(chas În felul acesta poate fi aici o referire generală la acei arabi, care locuiau în sate în contrast cu vecinii lor nomazi, care sunt indicaţi prin numele Chedar.


29 Corturile și turmele lor, ei le vor lua; vor lua pentru ei covoarele lor și toate vasele lor și cămilele lor; și vor striga către ei: Frică este de fiecare parte.
30 Fugiți, duceți-vă foarte departe, locuiți în adânc, voi locuitori ai Hațorului, spune DOMNUL, pentru că Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a făcut sfat împotriva voastră și a conceput un plan împotriva voastră.
31 Ridicați-vă, urcați-vă la națiunea bogată, care locuiește fără grijă, spune DOMNUL, care nu are nici porți nici zăvoare, care locuiește singură.

Sculaţi-vă. Rostit de către Iehova Babilonienilor invadatori.

Liniştit. Ebr. shelew, netulburaţi, fără grijă. Oamenii din Arabia sunt prezentaţi ca ducând

o viaţă liberă, nomadă, fără fortificaţiile obişnuite printre popoarele mai fixate locului.


32 Și cămilele lor vor fi o jefuire și mulțimea vitelor lor, o pradă; și eu îi voi împrăștia în toate vânturile pe cei din colțurile cele mai îndepărtate; și voi aduce nenorocirea lor din toate părțile lor, spune DOMNUL.

Ce-şi rad colţurile bărbii. Sau Colţurile cele mai depărtate. Vezi comentariul la cap. 9,26.


33 Și Hațorul va fi o locuință pentru dragoni și o pustiire pentru totdeauna; niciun om nu va trăi acolo, nici vreun fiu al omului nu va locui în el.

Şacali. Ebr. tannim, urlătorii, probabil şacali. Animalele acestea sunt deseori pomenite în Scriptură, în legătură cu cetăţile pustiite (vezi Isaia 13,22; Ieremia 9,11; 10,22, 51,37). Traducerea dragoni [KJV] pare să fi apărut din confundarea lui tannim cu tannin, şarpe (Exod 7,9.12), sau dragon (Isaia 27,1; 51,9, etc.).

Un pustiu pe vecie. Lipsa oricărei urme din acest Haţor (vezi comentariul la v. 28) scoate în evidenţă adevărul acestei preziceri.


34 Cuvântul DOMNULUI care a venit la profetul Ieremia împotriva Elamului la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, spunând,

Elam. Aceasta era ţara care ocupa podişurile de la răsărit de Babilonia, o regiune aflată acum în părţile apusene ale Iranului modern. Elamul şi-a pierdut independenţa ajungând sub asirieni pe vremea lui Asurbanipal (669 – c. 627 î.Hr.), şi mai apoi a fost înghiţit în Imperiul Babilonian renăscut pe vremea lui Nebucadneţar.

La începutul domniei. Profeţia aceasta a fost dată la scurt timp după deportarea iudeilor la Babilon în 597 î.Hr., când Nebucadneţar a luat pe Ioiachin, familia regală şi mulţi ostaşi şi meşteşugari în exil. După aceea împăratul Babilonian a pus pe Zedechia, unchiul lui Ioiachin pe tron. O profeţie cu privire la Elam a fost deosebit de semnificativă, într-un timp când mulţi erau exilaţi în Babilon, şi astfel într-un mult mai strâns contact cu elamiţii decât oricând mai înainte.

Profeţia aceasta a fost dată într-un timp crucial din viaţa personală a lui Ieremia. Ea e contemporană cu solia sa contra ambasadorilor străini trimişi la Zedechia (vezi cap. 27; vezi comentariul la cap. 27,3).

Sunt insuficiente informaţii pentru a urmări din punct de vedere strict istoric împlinirea tuturor amănuntelor acestor preziceri. Ca şi cu Edomul (vezi comentariul la Obadia 15, 17), anumite lucruri erau probabil legate de slava viitoare a lui Israel, şi deci, din perspectiva aceasta, condiţionale.


35 Astfel spune DOMNUL oștirilor: Iată, voi frânge arcul Elamului, măreția puterii lor.

Arcul. Elamiţii erau vestiţi pentru arcaşii lor (vezi Isaia 22,6).


36 Și asupra Elamului voi aduce cele patru vânturi de la cele patru colțuri ale cerului și îi voi împrăștia spre toate acele vânturi, și nu va fi națiune la care cei alungați ai Elamului să nu vină.
37 Fiindcă voi face Elamul să se descurajeze înaintea dușmanilor lor și înaintea celor care le caută viața; și voi aduce răul asupra lor, mânia mea înverșunată, spune DOMNUL; și voi trimite sabia după ei, până când îi voi fi mistuit;
38 Și voi pune tronul meu în Elam și voi nimici de acolo pe împărat și pe prinți, spune DOMNUL.

Voi aşeza scaunul de domnie. O metaforă arătând că Dumnezeu veghea asupra treburilor Elamului (vezi Psalmi 103,19; Ieremia 43,10).


39 Dar se va întâmpla în zilele de pe urmă, că voi întoarce pe captivii Elamului, spune DOMNUL.

Voi aduce înapoi. Vezi comentariul la cap. 48,47.

Comentariile lui Ellen G. White 11 MH 202