1 DOMNUL mi-a arătat și, iată, două coșuri cu smochine erau puse înaintea templului DOMNULUI, după ce Nebucadnețar, împăratul Babilonului, dusese captiv pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, și pe prinții lui Iuda, împreună cu tâmplarii și fierarii din Ierusalim, și îi adusese la Babilon.

Mi-a arătat. [Mă făcu să văd, trd. Nitz.; Mă făcu să văd această vedenie, trd. G.Gal.].

Vezi Ier 1,11-13; Zah 1,8.

Nebucadneţar. Vezi la cap. 21,2.

Ieconia. Vezi la cap. 22,24. Contextul vrea să spună că vedenia a venit la scurtă vreme după

ce Ioiachim a fost luat rob (597 în.Hr.), posibil înainte de sfârşitul anului.

Căpetenii. [Mai marii, trd. Nitz.; Dregătorii, trd. G.Gal.]. Conducătorii lui Iuda (vezi cap. 27,30).

Lemnari şi fierari. [Meşteşugari şi făurari, trd. G.Gal.]. Literal, artizani şi făurari, (vezi 2Rg 24,14). Ducerea acestor meşteşugari iscusiţi a restrâns posibilitatea de a face arme sau adăposturi (vezi la 1Sa 13,19), şi neîndoios că a înzestrat pe Nebucadneţar cu un plus de meşteşugari iscusiţi pentru construirea măreţelor clădiri pe care el le ridica în Babilon.


2 Un coș avea smochine foarte bune, ca smochinele coapte întâi; și celălalt coș avea smochine foarte rele, care nu puteau fi mâncate, de rele ce erau.

Se coc întâi. De obicei smochinele se culegeau la începutul lui august. Cele care erau cele dintâi roade (Osea 9,10), poamele de vară (Mica 7,1, G.Gal.), smochină timpurie (Isa 28,4), erau socotite ca o deosebită delicatesă.

Foarte rele. Aceste smochine nu puteau fi mâncate, poate fiindcă erau stricate sau erau de un soi cu gust rău.


3 Atunci DOMNUL mi-a spus: Ce vezi tu, Ieremia? Și eu am spus: Smochine; smochinele bune, foarte bune; și cele rele, foarte rele, care nu pot fi mâncate, de rele ce sunt.

Ce vezi? Întrebarea urmărea să întipărească în mintea lui Ieremia însemnătatea simbolurilor.


4 Din nou cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:

Cuvântul Domnului. Se vede că profetului i s-a dat un oarecare răgaz până ce cuvântul Domnului i-a vorbit, spre a reflecta asupra celor ce văzuse, deşi intervalul trebuie să fi fost foarte scurt.


5 Astfel spune DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: Ca aceste smochine bune, astfel îi voi deosebi pe cei duși captivi din Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în țara caldeenilor, pentru binele lor.

Cum deosebeşti tu aceste smochine bune. [Ca aceste smochine bune, KJV; Precum aceste smochine sunt bune, trd. Nitz.; Precum te uiţi cu jind la smochinele bune, trd. G.Gal.]. Prinşii de război urmau să aibă o soartă mai bună decât care rămăseseră (vezi la vers. 6). Ei se arătau dispuşi să primească acea cale rânduită de Dumnezeu chiar dacă aceasta însemna robia lor.


6 Pentru că îmi voi pune ochii asupra lor pentru bine și îi voi aduce din nou în această țară; și îi voi zidi și nu îi voi surpa; și îi voi sădi și nu îi voi smulge.

Ochi binevoitor. Din punct de vedere material şi economic, starea iudeilor în Babilon pe vremea reîntoarcerii din robie era mult mai bună decât aceea de sclavi sau prinşi de război (vezi Ier 29,4-7.28; comp. Eze 2,1.64-70). Cărţile Ezra şi Neemia arată favoarea binevoitoare de care s-au bucurat prinşii din Iuda sub monarhii persani. Experienţa lui Daniel şi a tovarăşilor lui dovedeşte cât de sus se puteau ridica evreii în cercurile de guvernământ. Într-adevăr din pricina acestei mulţumitoare stări de lucruri mulţi din prinşii iudei nu s-au întors în ţara lor de baştină când li s-a dat această ocazie. Însă adevărata bunăvoinţă sau adevăratul bine pe care Dumnezeu îl avea în gând pentru prinşii de război era restabilirea lor în Palestina şi deplina lor restatornicire în privilegiile legământului.


7 Și le voi da o inimă pentru a mă cunoaște, că eu sunt DOMNUL; și ei vor fi poporul meu și eu voi fi Dumnezeul lor, pentru că se vor întoarce la mine cu toată inima lor.

Voi fi Dumnezeul lor. Într-o oarecare măsură acest lucru s-a împlinit în istoria postexilică a iudeilor, aşa cum arată faptul că niciodată după aceea, ei nu au mai fost închinatori la idoli. Captivitatea i-a curăţat efectiv de toate tendinţele în această direcţie. Totuşi, făgăduinţa a adus după sine restaurarea totală a privilegiilor legamântului.


8 Și ca smochinele rele, ce nu pot fi mâncate, de rele ce sunt ele; într-adevăr astfel spune DOMNUL: Astfel voi da pe Zedechia împăratul lui Iuda, și pe prinții lui și rămășița din Ierusalim, care rămâne în această țară și pe cei care locuiesc în țara Egiptului;

Cei ce au rămas în ţara aceasta. Vezi la vers. 5. Istoria ulterioară descoperă că cei rămaşi înapoi o duseseră mult mai rău decât cei ce fuseseră duşi robi (vezi la vers. 9, 10). În ţara Egiptului. Cei care trăiau în Egipt neîndoios aveau să împărtăşească soarta celor care mai târziu fugiseră din ţară (vezi cap. 44,26-30).


9 Și îi voi da să fie împrăștiați în toate împărățiile pământului spre vătămarea lor, pentru a fi o ocară și un proverb, o batjocură și un blestem, în toate locurile în care îi voi alunga.

Îi voi face de pomină. [Îi voi da să fie îndepărtaţi, KJV; Şi-i voi da pildă înfricoşată de nenorocire, trd. G.Gal.]. Adică, experienţa tristă a lui Iuda va umple de groază alte împărăţii.


10 Și voi trimite sabia, foametea și ciuma printre ei, până vor fi mistuiți din țara pe care le-am dat-o lor și părinților lor.

Sabia. Vezi la cap. 14,12. Din ţara pe care le-o dădusem. Culminarea pedepsirii celor neascultători este deplina îndepărtare din ţara moştenirii lor, fie aceasta prin exil, fugă sau moarte.

Mulţi dintre evreii care rămăseseră în Iudeea după cea de-a treia deportare în Babilon în 586 în.Hr., au fugit de bună voie în Egipt după omorârea lui Ghedalia, câteva luni mai târziu. Eu au făcut aceasta în ciuda avertizării date de Ieremia că o asemenea faptă urma să ruineze însuşi scopul care o determina. Teama de o suferinţă ulterioară în urma acţiunilor lui Nebucadneţar (vezi la cap. 4,2). Nu e deloc de mirare că Dumnezeu înfăţişa pe aceşti oameni striaţi ca pe nişte smochine rele.