1 Cuvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL, spunând:

Cuvântul. Această solie nu are dată. Totuşi, pare a fi o strânsă legătură între cap. 18 şi 19, şi deci data acestei solii ar fi cam 605 î.Hr. (vezi comentariul la cap. 19,1).


2 Ridică-te și coboară la casa olarului și acolo te voi face să auzi cuvintele mele.
3 Atunci am coborât la casa olarului și, iată, el făcea o lucrare pe roți.

Roata. Literal, cele două roţi. Anumite roţi din antichitate erau construite cu două discuri de piatră învârtindu-se una deasupra celuilalt. Cel inferior era pentru a pune în mişcare maşinăria cu piciorul; cel superior ţinea bucata de lut căreia mâna olarului îi dădea forma în timp ce se rotea.


4 Și vasul pe care l-a făcut din lut s-a stricat în mâna olarului; astfel, el l-a făcut din nou, alt vas, precum i s-a părut bine olarului să îl facă.

N-a izbutit. Literal, s-a stricat. Vezi comentariul la cap. 13,7.

A făcut un alt vas. Adică, l-a remodelat făcându-l un alt vas.


5 Atunci cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
6 Casă a lui Israel, nu pot eu face cu voi ca acest olar? spune DOMNUL. Iată, precum lutul este în mâna olarului, tot astfel sunteți voi în mâna mea, casă a lui Israel.

Nu pot să fac eu cu voi? Aici Dumnezeu îi vorbeşte lui Israel nu ca indivizi şi nu cu privire la mântuirea personală, ci ca o naţiune şi în termenii relaţiei de legământ cu El (vezi v. 7). Întreaga purtare a lui Dumnezeu cu Israel în veacurile trecute a fost întemeiată pe chemarea lui Israel de a sluji în calitate de depozitari ai voinţei Sale descoperite (Romani 3,1.2) şi de a fi unealta Sa deosebită în scopul mântuirii lumii (Gen 12,1-3; Deuteronom 4,6-9.20; 7,6-14; vezi p. 26, 27). Dumnezeu a pus în faţa poporului Său în mod lămurit faptul că stricta ascultare din partea lor era o cerinţă pentru ca El să-i binecuvânteze şi să-i facă o binecuvântare pentru alţii (Deuteronom 28,1-14) şi că neascultarea din partea lor avea să aducă în mod inevitabil un blestem şi în cele din urmă lepădarea lui Israel ca popor al Său ales (Deuteronom 28,15.63-66). Aici, prin Ieremia, Dumnezeu reafirmă ceea ce deja spusese prin Moise şi adaugă avertizarea că neascultarea din partea lor urma să anuleze făgăduinţele binecuvântării şi asigurarea că pocăinţa sinceră va face fără efect ameninţările cu lepădarea (Ieremia 18,7-10). În ce priveşte expunerea principiilor pe baza cărora Dumnezeu lucrează cu naţiunile, vezi comentariul la Daniel 4,17; vezi şi comentariul la Exod 9,16.17.

Cum este lutul. Ca naţiune Israel intrase de bunăvoie în relaţia de legământ (Exod 19,3-8; 24,3-8). Făcând aceasta israeliţi Îl acceptaseră pe Dumnezeu ca împărat al lor (vezi 1Samuel 8,7), pentru a conduce trebuirile naţiunii în aşa fel încât prin ei să înfăptuiască mântuirea omenirii (vezi Ioan 4,22; vezi p. 26-30). Ca urmare a propriei lor alegeri în această privinţă ei ajunseseră ca lutul în mâna olarului. În zilele lui Ieremia lutul s-a stricat în mâinile olarului (Ieremia 18,4), iar ca meşter olar, Dumnezeu era îndreptăţit să-i înlăture ca naţiune. Dar în îndurarea Sa El era dispus să reia vasul de lut fără valoare şi să-l facă un alt vas (v. 4). Tot ce fusese făgăduit încă se putea împlini cu condiţia să-L iubească pe Dumnezeu şi să-I slujească (Zaharia 6,15; comp. Isaia 54,7; Ezechiel 36,11; 43,10.11; Mica 6,8; Zaharia 10,6; vezi şi p. 31, 32).


7 În momentul când voi vorbi referitor la o națiune și referitor la o împărăție, pentru a o smulge și a o surpa și a o nimici;

Voi smulge. Cuvinte care trebuie să-i fi amintit lui Ieremia chemarea lui în lucrarea profetică (cap. 1,10). Dumnezeu afirma că soarta tuturor naţiunilor este în mâinile Lui (vezi Psalmi 103,19; Daniel 2,20.21; 4,25).


8 Dacă acea națiune, împotriva căreia am vorbit, se întoarce de la răutatea ei, și eu mă voi pocăi de răul pe care l-am gândit să i-l fac.

Se întoarce de la răutatea lui. Aici este înfăţişat adevărul profund că universul este un univers moral, şi că naţiunile stau sau cad în funcţie de raportarea lor la legea morală. Dacă o naţiune îşi conduce treburile în mod corect, urmând preceptele dreptăţii şi milei, prosperă (Psalmi 1,3). Dacă pe de altă parte, ea devine tiranică, umblă numai după bunuri materiale şi seculare ale vieţii, şi dispreţuieşte normele purtării cinstite pe plan naţional şi internaţional, va pieri (vezi Psalmi 1,6). Încă mai era timp pentru ca Iuda să se pocăiască.

Îmi pare rău. Vezi comentariul la Geneza 6,6; Ioel 2,13.


9 Și în momentul când voi vorbi referitor la o națiune și referitor la o împărăție, pentru a o zidi și pentru a o sădi;
10 Dacă aceasta face răul înaintea ochilor mei, încât nu ascultă de vocea mea, atunci și eu mă voi pocăi de binele pe care am spus că i-l voi face.

De binele. Iudeii nu trebuia să-şi închipuie că poziţia lor ca popor al lui Dumnezeu le asigura continuitatea favorii divine, indiferent dacă trăiau sau nu potrivit cu voia lui Dumnezeu.


11 De aceea acum du-te, vorbește bărbaților lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului, spunând: Astfel spune DOMNUL: Iată, eu pregătesc răul împotriva voastră și plănuiesc un plan împotriva voastră; întoarceți-vă acum, fiecare de la calea lui rea, și îndreptați-vă căile și facerile.

Pregătesc. Ebr. yasar, a forma (vezi comentariul la Geneza 1,1). Cuvântul tradus în acest capitol prin olar vine din rădăcina aceasta. Dumnezeu pregăteşte judecata împotriva poporului Său. Totuşi, mai este vreme ca să se întoarcă fiecare de la calea …cea rea.


12 Dar ei au spus: Nu este speranță; ci noi vom umbla după propriile noastre planuri și vom face fiecare după închipuirea inimii lui rele.

Degeaba. Răspunsul acesta nu era de fapt rostit de poporul lui Iuda, ci era redarea din partea Domnului a ceea ce poporul spunea în inimă şi prin fapte. Cuvintele acestea trebuie înţelese ca exprimând nu o atitudine de disperare, ci mai degrabă una care în mod sfidător leapădă oferta lui Dumnezeu de îndurare din versetul anterior. Este ca şi cum apostaţii ar spune: Nu te amăgi că vom face aşa cum doreşti tu (vezi cap. 2,25).


13 De aceea, astfel spune DOMNUL: Întrebați acum printre păgâni: Cine a auzit astfel de lucruri? Fecioara lui Israel a făcut un lucru groaznic.

Întrebaţi. Vezi cap. 2,10. Lucru destul de tragic, în vreme ce păgânii fuseseră credincioşi falsei lor închinări, israeliţii Îi fuseseră necredincioşi lui Dumnezeu.

Fecioara. Ebr. bethulah (vezi comentariul la Isaia 7,14). Acest cuvânt înfăţişează în mod izbitor ruşinea adulterului spiritual al lui Israel (Ieremia 14,17; Ezechiel 16).


14 Va părăsi cineva zăpada Libanului, care vine din stânca mare a câmpului? Sau apele curgătoare reci care vin dintr-un alt loc vor fi uitate?

Părăseşte zăpada? Ideea pe care vrea să o exprime aici este că tăria Domnului, în care ar fi trebuit să se încreadă poporul Său, este ca şi zăpada care nu lipseşte de pe Liban. Se văd secând apele? Râurile cu mult dorita apă rece ce curgeau din depărtare sau izvoarele din vârfurile înalte nu secau niciodată.


15 Pentru că poporul meu m-a uitat, ei au ars tămâie deșertăciunii care i-au făcut să se poticnească pe căile lor de la cărările străvechi, pentru a umbla pe cărări, pe o cale neumblată;

S-a abătut. O referire la profeţii şi învăţătorii mincinoşi care conduc poporul în rătăcire (vezi cap. 14,13-18).

A părăsit vechile cărări. Aceleaşi ca şi căile amintite mai înainte, referindu-se la credinţa cândva morală a patriarhilor (vezi comentariul la cap. 6,16). Părăsind căile sau drumurile largi, pentru a merge pe poteci strâmte, cărări cum se putea aştepta Iuda la altceva decât să se abată sau poticnească?


16 Pentru a face țara lor pustie și a o face o șuierare continuă; oricine trece prin ea va fi înmărmurit și va clătina din cap.

Pustietatea. Literal, o oroare. Invazia care se apropia urma să pricinuiască o extremă depopulare. Deoarece uimiţi sau uluiţi vine de la aceeaşi rădăcină ebraică, este mai bine tradus prin îngroziţi.

O veşnică batjocură. Literal O fluierare continuă.

Dau din cap. Sau clatină din cap; nu în bătaie de joc, ci în împreună simţire faţă de starea de pustiire a ţării.


17 Eu îi voi împrăștia ca un vânt din est dinaintea dușmanului; le voi arăta spatele, și nu fața, în ziua nenorocirii lor.

Vântul de la răsărit. Temutul vânt nimicitor, copleşitor, plin de praf din pustie (vezi comentariul la Ieremia 4,11; comp. Psalmi 48,7; Iona 4,8).

Le voi întoarce spatele. Din moment ce lumina feţei lui Dumnezeu însemna plinătatea bucuriei şi a păcii (vezi Numeri 6,25.26), întoarcerea feţei Sale însemna a fi lăsat în umbrele nenorocirii. În cazul de faţă aceasta se făcea ca o dreaptă răsplătire dată celor care-şi întoarseră spatele Domnului (vezi Ieremia 2,27).


18 Atunci au spus ei: Veniți și să plănuim planuri împotriva lui Ieremia, pentru că legea nu va pieri de la preot, nici sfatul de la înțelept, nici cuvântul de la profet. Veniți și să îl lovim cu limba și să nu luăm seama la niciunul dintre cuvintele lui.

Veniţi. Soliile precise ale profetului treziseră îndârjita împotrivire a oamenilor, care se dezvăluise printr-o ură făţişă, ei căutând să-l omoare pe Ieremia (vezi cap. 11,21).

Căci nu va pieri Legea. Printr-o amăgire de sine oamenii credeau că preoţii şi profeţii populari le dăduseră suficiente îndrumări din lege, şi că ei se puteau bizui pe aceste îndrumări în ciuda avertizărilor lui Ieremia despre venirea unor crize. Se pare că starea descoperită în acest verset a constituit fundalul complotului lui Paşhur (vezi cap. 20,1-3).


19 Ia seama la mine, DOAMNE, și dă ascultare vocii celor ce se ceartă cu mine.
20 Va fi răul răsplătit în locul binelui? Pentru că ei au săpat o groapă sufletului meu. Amintește-ți că am stat în picioare înaintea ta pentru a vorbi bine pentru ei și pentru a întoarce furia ta de la ei.

Au săpat o groapă. O prezentare vie a duşmanilor lui Ieremia vinovaţi de o împotrivire atât de plină de nemulţumire faţă de el încât să-l prindă în capcană într-o groapă ca pe o fiară sălbatică. Să-mi ia viaţa. Literal sufletul meu (vezi comentariul la Psalmi 16,10).

Am stat înaintea Ta. Aici referindu-se îndeosebi la mijlocirile fără de succes ale profetului pentru poporul său (vezi cap. 14; 15). Cartea apocrifă (şi semi-istorică) 2 Macabei face următoarea observaţie interesantă cu privire la rugăciunile de mijlocire ale lui Ieremia: Atunci Onia a deschis gura şi a zis: Acesta este un iubitor al fraţilor, Ieremia, profetul lui Dumnezeu, care se roagă mult pentru popor şi pentru cetate! (2 Macabei 15,14).


21 De aceea dă-i pe copiii lor foametei și revarsă sângele lor prin forța sabiei; și soțiile lor să fie văduvite de copiii lor și să fie văduve; și să fie dați la moarte bărbații lor, tinerii lor să fie uciși de sabie în bătălie.

Dă pe copiii lor pradă. Pentru o lămurire a tonului aparent de răzbunare din v. 21-23 vezi comentariul la psalmii imprecatori, Vol. III, p. 624.


22 Să se audă un strigăt din casele lor, când vei aduce dintr-odată o armată peste ei, pentru că au săpat o groapă pentru a mă lua și au ascuns capcane pentru picioarele mele.

Să se audă strigăte. Când poporul respinge ofertele de îndurare din partea lui Dumnezeu, nu mai rămâne nimic de făcut decât a lăsa Ierusalimul să fie ocupat de babilonieni, care aveau să apese asupra locuitorilor lui cu cruzimea invadatorului (vezi 2Regi 8,12; Osea 13,16). Sculpturile asiriene păstrate dezvăluie cu totul lămurit soarta grozavă care îi aştepta pe prizonierii de război în acele vremuri de demult.

Laţuri. Cele folosite de vânătorii de păsări (vezi Psalmi 140,5; 142,3).


23 Totuși, DOAMNE, tu cunoști tot sfatul lor împotriva mea pentru a mă ucide; nu ierta nelegiuirea lor, nici nu le șterge păcatul dinaintea feței tale, ci să fie doborâți înaintea ta; poartă-te astfel cu ei în timpul mâniei tale.

Nu le ierta. Vezi comentariul la v. 21.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

3–6MH 471

6 8T 186; 9T 181

11–158T 70

12–15FE 223

14 CT 358, 373; FE 186, 434; 6T 164

14, 15 FE 170, 371