1 Cuvântul, de la DOMNUL, care a venit la Ieremia în anul al zecelea al lui Zedechia, împăratul lui Iuda, care era anul al optsprezecelea al lui Nebucadnețar.

Al zecelea an. Cam pe la 587 î.Hr., în mijlocul asediului final al Ierusalimului (vezi comentariul la cap. 52,4). Sincronizarea între anul al X-lea al lui Zedechia şi al XVIII-lea al lui Nebucadneţar este una de cea mai mare valoare în Vechiul Testament pentru scopurile cronologice biblice (vezi Vol. II, p. 160).


2 Fiindcă atunci armata împăratului Babilonului asedia Ierusalimul; și profetul Ieremia era închis în curtea închisorii, care era în casa împăratului lui Iuda.

Împresura Ierusalimul. Politica lui Zedechia de trădare şi intrigă a determinat pe Nebucadneţar să asedieze Ierusalimul. Pe vremea aceasta s-a întâmplat ca regele lui Iuda, provocat la mânie de prezicerile persistente de înfrângere făcute de Ieremia (vezi v. 3-5; cap. 34,2.3; 38,20-23), închisese pe profet în curtea temniţei (vezi Neemia 3,25). De fapt, Nebucadneţar a început să asedieze Ierusalimul în anul al IX-lea la domniei lui Zedechia (vezi comentariul la cap. 39,1), dar el fusese constrâns să abandoneze temporar asediul din cauza apropierii unei oştiri egiptene (vezi cap. 37,5.11). De la data începerii asediului (vezi cap. 39,1), până la ridicarea temporară a asediului de către Babilonieni, Ieremia fusese liber în cetate (vezi comentariul la cap. 37,4). După încercarea profetului de a se reîntoarce la Anatot, şi datorită denaturării motivelor sale de către vrăjmaşii săi (vezi cap. 37,11-14), Ieremia a fost întemniţat în casa logofătului Ionatan (cap. 37,15). La cererea deţinutului regele îl luase pe Ieremia de a colo şi-l dusese în curtea temniţei, care ţinea de casa împăratului Iuda, poate pentru ca profetul să fie repede la îndemână pentru consultare cu privire la rezultatul probabil al asediului (vezi cap. 37,20.21).


3 Pentru că Zedechia, împăratul lui Iuda, îl închisese, spunând: Pentru ce profețești tu spunând: Astfel spune DOMNUL: Iată, voi da această cetate în mâna împăratului Babilonului și el o va lua;

Pentru ce prooroceşti? E de notat că profeţia citată în v. 3-5 fusese rostită de Ieremia la o dată anterioară, şi aici Zedechia face referire la ea ca motiv al punerii lui la închisoare. Predarea acestei solii lui Zedechia e raportată în cap. 34,2.3.


4 Și Zedechia împăratul lui Iuda nu va scăpa din mâna caldeenilor, ci va fi cu siguranță dat în mâna împăratului Babilonului și va vorbi cu el gură către gură și ochii săi vor vedea ochii lui;

Se vor vedea faţă în faţă. Sau Vor vedea ochii lui. Lucrul acesta este semnificativ având în vedere profeţia lui Ezechiel (vezi Ezechiel 12,13). Nebucadneţar a spus să scoată ochii lui Zedechia (vezi Ieremia 39,7), şi astfel, faţa cuceritorului Babilonian, care băga groază în privitori din cauza mâniei ei, a fost unul din ultimele lucruri pe care avea să le vadă regele lui Iuda pe pământ (vezi Ieremia 52,10.11; comp. 2Regi 25,6.7).


5 Și el îl va duce pe Zedechia la Babilon și acolo va fi el până când îl voi cerceta, spune DOMNUL; deși o să luptați cu caldeenii, nu veți prospera.

Unde va rămânea. Zedechia, orb şi nenorocit, şi-a sfârşit ultimii ani în închisoare la Babilon (vezi cap. 52,11). Faptul că el nu a fost menţionat când Evil-Merodac a eliberat pe Ioiachim din închisoare (vezi cap. 52,31) ar părea să arate că la data aceea Zedechia era mort.

Îmi voi aduce aminte. Sau Voi cerceta. Vezi comentariul la Psalmi 8,4; 59,5.


6 Și Ieremia a spus: Cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
7 Iată, Hanameel, fiul lui Șalum, unchiul tău, va veni la tine, spunând: Cumpără câmpul meu care este în Anatot, pentru că dreptul de răscumpărare este al tău ca să îl cumperi.

Hananeel. În afară de faptul că era văr de gradul întâi al profetului (vezi v.8, 9) nimic nu se descoperă în Biblie cu privire la Hananeel. Întrucât până la anul de veselie pământul putea să fie vândut, s-a dat unei persoane din cel mai apropiat grad de rudenie cea dintâi ocazie de a exercita dreptul de răscumpărare (Ieremia 32,7; vezi comentariul la Levitic 25,23-25; Rut 3,12; 4,1-6).

Cumpără ogorul meu. Sau Cumpără-ţi ogorul meu. Prin răscumpărare de către Ieremia a unui ogor în Anatot, profetul a dat o dovadă de netăgăduit în ce priveşte credinţa sa în solia lui Dumnezeu, că, deşi israeliţii aveau să fie duşi în captivitate, ei urmau să se înapoieze în ţara lor şi la ogoarele lor (vezi v.44). Incidentul acesta a avut o paralelă în istoria Romei când cetăţenii patrioţi ai acelei cetăţi au cumpărat terenuri la valoarea întreagă a pieţei chiar în timpul când Hanibal, cuceritorul cartaginez, înainta către capitala de pe Tibru (vezi Liviu xxiv. 11).


8 Astfel Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine în curtea închisorii conform cuvântului DOMNULUI, și mi-a spus: Cumpără câmpul meu, te rog, care este în Anatot, care este în ținutul lui Beniamin, pentru că dreptul de moștenire este al tău și răscumpărarea este a ta; cumpără-l pentru tine. Atunci am cunoscut că acesta era cuvântul DOMNULUI.

Cumpără-l. Sau Cumpără-l pentru tine. Ogorul lui Hananeel era probabil deja sub controlul oştirilor care asediau atunci Ierusalimul (vezi comentariul la v.2). Singur lucrul acesta era îndestulător pentru a determina pe Hananeel să-şi vândă ogorul. Pe lângă aceasta, s-ar putea ca Hananeel, datorită faptului că Ieremia îndemna la supunere faţă de Nebucadneţar, ar fi fost o puternică posibilitate ca haldeii să ocrotească pe profet şi interesele lui.


9 Și am cumpărat câmpul de la Hanameel, fiul unchiului meu, care este în Anatot și i-am cântărit banii, șaptesprezece șekeli de argint.

Şaptesprezece sicli de argint. Această sună, în echivalentul ei Babilonian, ar fi avut o putere de cumpărare de un bou sau nouă oi sau capre.


10 Și am semnat dovada și am sigilat-o și am luat martori și i-am cântărit banii în balanță.

Zapisul. Sau Dovada. Adică, actul de cesiune. El a fost pecetluit pentru a-l feri de orice modificări neautorizate. Totul a fost făcut în forma strict legală, pentru a adăuga tărie parabolei dramatizate.

Cântărit. Sau plătit. Întrucât în timpurile vechi banii de metal erau evaluaţi mai mult ca lingou decât ca monedă, erau cântăriţi (vezi Geneza 23,16; Zaharia 11,12).


11 Astfel, am luat dovada de cumpărare, deopotrivă pe cea care era sigilată conform legii și obiceiului; și pe cea deschisă;

Pecetluit… deschis. Cel dintâi trebuie să fi fost originalul zapisului de cumpărare iar cel din urmă duplicatul. Sau documentul sigilat poate se poate să fi conţinut amănunte care nu interesau pe martori (vezi v. 10, 11).


12 Și i-am dat dovada de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, înaintea ochilor lui Hanameel, fiul unchiului meu; și în prezența martorilor care au semnat cartea de cumpărare, înaintea tuturor iudeilor care ședeau în curtea închisorii.

Baruc. Cu privire la istoria acestui însemnat scrib vezi p. 343.

În faţa tuturor iudeilor. Aceasta arată că Ieremia nu era supus la o întemniţare izolată, ci era în curtea închisorii (vezi v.2). Această parabolă dramatizată executată în faţa multor martori, urma să fie curând cunoscută prin toată cetatea. Prin acest act de aparentă nebunie, profetul scotea în evidenţă certitudinea profeţiei sale, că poporul deşi dus captiv de Babilonieni urma să se reîntoarcă în ţara lor (vezi v. 15).


13 Și i-am poruncit lui Baruc înaintea lor, spunând:
14 Astfel spune DOMNUL oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Ia aceste dovezi, această dovadă de cumpărare, deopotrivă cea sigilată și această dovadă deschisă; și pune-le într-un vas de lut, ca ele să se păstreze multe zile.

Vas de pământ. Nu era ceva neobişnuit ca oamenii din vechime să-şi pună cele mai scumpe tezaure ale lor în asemenea vase (vezi 2Cronici 4,7), deoarece asemenea vase erau o mai bună ocrotire împotriva umezelii şi a putrezirii decât cele făcute din lemn. Vestitele suluri de la Marea Moartă erau păstrate în asemenea vase de lut (vezi Vol. I, p. 31-34).

Să se păstreze multă vreme. O avertizare că robii nu trebuiau să aştepte o grabnică reîntoarcere în patria lor.


15 Pentru că astfel spune DOMNUL oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Case și câmpuri și vii vor fi stăpânite din nou în această țară.

Vor mai cumpăra. Profetul însuşi nu putea spera să tragă folos personal din cumpărătura lui. El nu mai era tânăr, şi el însuşi prezisese că timpul captivităţii urma să ţină 70 de ani. Totuşi, profetul punea în faţa poporului în parabola măreaţa nădejde a reîntoarcerii din ţara exilului.


16 Și, după ce i-am dat dovada de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, m‑am rugat DOMNULUI, spunând:

Am făcut Domnului această rugăciune. Ieremia începe acum una din cele mai călduroase mijlociri pentru poporul lui Dumnezeu pe care le avem raportate în Biblie (vezi Ezra 9,5,15; Isaia 37,16-20; Daniel 9,3-19).


17 Ah, Doamne DUMNEZEULE! Iată, tu ai făcut cerul și pământul prin marea ta putere și prin brațul tău întins și nimic nu este prea greu pentru tine;

Nimic nu este de mirat. Atotputernicia lui Dumnezeu furnizează baza cererii smerite dar călduroase a profetului (vezi Geneza 18,14; Ieremia 32,27).


18 Tu arăți bunătate iubitoare la mii și răsplătești nelegiuirea părinților în sânul copiilor lor după ei: Marele, Atotputernicul Dumnezeu, DOMNUL oștirilor, este numele lui,

Îndurare. Ebr. Chesed, iubire dumnezeiască (vezi Nota adiţională la Psalmul 36). Versetul acesta prezintă cele două fundaţii ale cârmuirii divine, iubirea şi harul lui Dumnezeu, şi dreptatea Lui (vezi Exod 20,6; 34,6.7; Psalmi 85,10; 89,14).

Domnul oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3.


19 Măreț în sfat și puternic în lucrare; fiindcă ai tăi ochi sunt deschiși asupra tuturor căilor fiilor oamenilor; pentru a da fiecăruia conform căilor lui și conform rodului facerilor lui;

Mare la sfat. Această caracterizare împreună cu cea anterioară Dumnezeul cel mare, cel puternic, foloseşte o exprimare asemănătoare cu aceea înscrisă de Isaia într-una din marele lui profeţii despre Hristos (vezi Isaia 9,6).

După căile lui. Vezi Ieremia 17,10; Matei 16,27; 2Corinteni 5,10.


20 Care ai făcut semne și minuni în țara Egiptului, care rămân până în această zi și în Israel și printre alți oameni; și ți-ai făcut un nume, precum în această zi;

Până în ziua de azi. Înţelesul este fie că semnele şi minunile săvârşite de Dumnezeu în Egipt când a eliberat poporul Său erau încă vii în mintea poporului de pe vremea lui Ieremia, fie că semnele şi minunile începute în Egipt continuaseră până în prezent.

Printre oameni. Sau Alţii. Poate că acest cuvânt adăugat [KJV] ar fi mai bine omis. Referirea este la oameni în general.


21 Și ai scos pe poporul tău, Israel, din țara Egiptului, cu semne și cu minuni și cu o mână tare și cu un braț întins și cu mare groază;
22 Și le-ai dat această țară, pe care ai jurat părinților lor că le-o vei da, o țară în care curge lapte și miere;
23 Și ei au intrat și au stăpânit-o; dar nu au ascultat de vocea ta, nici nu au umblat în legea ta; nu au făcut nimic din tot ce le-ai poruncit să facă; de aceea tu ai făcut ca tot acest rău să vină asupra lor;
24 Iată, valurile de pământ, ei au ajuns până la cetate, să o ia; și cetatea este dată în mâna caldeenilor, care luptă împotriva ei, din cauza sabiei și a foametei și a ciumei; și ce ai vorbit s-a întâmplat; și, iată, tu vezi aceasta.

Şanţurile de apărare. Adică, turnurile sau terasamentele care erau folosite la lucrările de asediu (vezi comentariul la cap. 6,6). Aşa cum era prezis de Ieremia, Babilonienii chiar atunci asediau Ierusalimul. Toate lucrările de asalt care se înălţau erau vizibile pentru locuitorii cetăţii sortite nenorocirii. Era cu neputinţă pentru israeliţi să scape de suferinţele săbiei, foametei şi ciumei.


25 Și tu mi-ai spus, Doamne DUMNEZEULE: Cumpără câmpul cu bani și ia martori; fiindcă cetatea este dată în mâna caldeenilor.

Tu mi-ai zis. Cuvintele par să reflecte un ton întrebător. În faţa asaltului Babilonian împotriva lui Iuda şi a Ierusalimului era implacabil dificil pentru profet să înţeleagă porunca dumnezeiască de a cumpăra ogorul cu bani înaintea martorilor.


26 Atunci a venit cuvântul DOMNULUI la Ieremia, spunând:

27. Este ceva de mirat din partea mea? Sau Ceva prea greu. Dumnezeu voia să întărească credinţa lui Ieremia şi să-i fortifice încrederea în ascultarea de porunca de a cumpăra ogorul (vezi v.17).


27 Iată, eu sunt DOMNUL Dumnezeul a toată făptura; este ceva prea greu pentru mine?

28. Nebucadneţar. Referitor la aceasta scriere vezi Ieremia 21 : 2; Daniel 1 : 1.


28 De aceea astfel spune DOMNUL: Iată, eu dau această cetate în mâna caldeenilor și în mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și el o va lua.
29 Și caldeenii, care luptă împotriva acestei cetăți, vor veni și vor pune foc acestei cetăți și o vor arde împreună cu casele, pe a căror acoperișuri ei au ars tămâie lui Baal și au turnat daruri de băutură altor dumnezei, pentru a mă provoca la mânie.

Pe acoperişul cărora. Vezi comentariul la cap. 19,13. Chiar locurile acelea unde locuitorii Ierusalimului aduseseră tămâie lui Baal şi au turnat jertfe de băuturi altor dumnezei urmau să fie martore ale judecăţi şi răsplătirii dumnezeieşti. În locul tămâiei idolatriei lor care să se înalţe în slăvi, fumul ruinelor arzând urma să se înalţe la cer ca o mărturie a nelegiuirii poporului.


30 Căci copiii lui Israel și copiii lui Iuda au făcut numai rău înaintea mea din tinerețea lor; căci copiii lui Israel numai m-au provocat la mânie cu lucrarea mâinilor lor, spune DOMNUL.
31 Pentru că această cetate a fost pentru mine ca o provocare a mâniei mele și a furiei mele din ziua în care au zidit-o până în această zi; ca să o îndepărtez dinaintea feței mele,

De când s-a zidit. Ierusalimul fusese o cetate iebusită înainte ca David să o cucerească (2Samuel 5,6-10). Pe urmă a fost rezidită şi dezvoltată. Totuşi idolatria regilor lui Iuda a făcut-o un izvor de continuă provocare.


32 Pentru tot răul pe care copiii lui Israel și copiii lui Iuda, l-au făcut pentru a mă provoca la mânie, ei, împărații lor, prinții lor, preoții lor și profeții lor și bărbații lui Iuda și locuitorii Ierusalimului.

Preoţii lor şi proorocii lor. Din nou conducătorii spirituali sunt scoşi ei singuri în evidenţă şi acuzaţi ca o categorie (vezi comentariul la cap. 2,8), împreună cu conducătorii civili şi poporul.


33 Și ei și-au întors spre mine spatele, nu fața; deși i-am învățat, ridicându-mă devreme și învățându-i, totuși ei nu au dat ascultare pentru a primi instrucțiune.

Spatele. Un gest de dispreţ şi aversiune (vezi cap. 2,27; 7,24; 18,17).

Într-una. Literal, Sculându-mă de dimineaţă. Pentru explicaţii vezi comentariul la cap. 7,13.


34 Ci au pus urâciunile lor în casa care se numește după numele meu, pentru a o spurca.

Urâciunile. Urâciunile cu privire la cultul idolilor menţionaţi în versetul acesta şi cel următor fuseseră săvârşite de Ahaz (2Cronici 28,1-4) şi repetate de Manase (2Regi 22,23; 2Cronici 34,25), dar pare evident că idolatria persista după moartea lui.

Chemat numele meu. Vezi Ieremia 7,10.11.14.30; vezi comentariul la Deuteronom 28,10.


35 Și au zidit înălțimile lui Baal, care sunt în valea fiului lui Hinom, pentru a face pe fiii lor și pe fiicele lor să treacă prin foc, lui Moloh; ceea ce eu nu le-am poruncit, nici nu a venit în mintea mea, ca ei să facă această urâciune, să facă pe Iuda să păcătuiască.

Am zidit înălţimi. Înălţimi pe care era practicată idolatria (vezi 2Regi 17,9-11; 2Cronici 31,1).

Hinom. Vezi cap. 7,29.31; 19,2.


36 Și acum de aceea, astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel referitor la această cetate, despre care voi spuneți: Va fi dată în mâna împăratului Babilonului prin sabie și prin foamete și prin ciumă:
37 Iată, îi voi aduna din toate țările în care i-am alungat în mânia mea și în furia mea și în mare indignare; și îi voi întoarce în acest loc și îi voi face să locuiască în siguranță.

Îmi voi strânge. Vezi comentariul la cap. 29,10.11. În ce priveşte natura condiţională a acestor făgăduinţe vezi p. 34.


38 Și ei vor fi poporul meu și eu voi fi Dumnezeul lor;

Poporul meu. În versetele 38-40 Dumnezeu repetă făgăduinţa Sa cu privire la noul legământ (cap. 31,31-34).


39 Și le voi da o singură inimă și o singură cale, ca să se teamă de mine pentru totdeauna, pentru binele lor și al copiilor lor după ei;
40 Și voi face un legământ veșnic cu ei, că nu mă voi întoarce de la ei, pentru a le face bine; și voi pune frica mea în inimile lor, ca să nu se depărteze de mine.
41 Da, mă voi bucura de ei pentru a le face bine și îi voi sădi în această țară într‑adevăr cu toată inima mea și cu tot sufletul meu.

Îmi voi sădi. O figură de stil sugerând siguranţa şi permanenţa.


42 Pentru că astfel spune DOMNUL: Precum am adus tot acest mare rău asupra acestui popor, tot astfel voi aduce asupra lor tot binele pe care li l-am promis.

Mari nenorociri. Vezi comentariul la cap. 11,11.


43 Și câmpuri se vor cumpăra în această țară, despre care voi spuneți: Este pustie fără om sau animal; este dată în mâna caldeenilor.

Se vor cumpăra iarăşi ogoare. Israeliţilor cuprinşi de disperare care socoteau că Babilonienii îi vor lipsi pentru totdeauna de ţara lor, li s-a dat asigurarea că descendenţii lor vor stăpâni din nou ogoarele lui Iuda. Tranzacţia lui Ieremia de a cumpăra ogorul din Anatot era o confirmare profetică, ca să zicem aşa, a asigurării sale (vezi comentariul la v. 15).

Fără oameni şi fără dobitoace. Când locuitorii asediaţi ai Ierusalimului au văzut pustiirea săvârşită de haldei în iubita lor ţară a lui Iuda, eu au dat drumul sentimentelor lor în aceste cuvinte

vii. Deja prezicerea lui Ieremia cu privire la pustiirea care avea să se abată asupra ţării (cap. 4,25; vezi comentariul la cap. 4,20-23) se împlinea înaintea ochilor poporului.


44 Oamenii vor cumpăra câmpuri cu bani și vor semna dovezi și le vor sigila și vor lua martori în țara lui Beniamin și în locurile dimprejurul Ierusalimului și în cetățile lui Iuda și în cetățile munților și în cetățile văii și în cetățile din sud, pentru că voi face pe cei captivi dintre ei să se întoarcă, spune DOMNUL.

Miazăzi. Caracteristicile geografice notate aici descriu binecunoscuta suprafaţă a ţării Iudeii (vezi Iosua 15). Această referire aparte pare să nu pomenească nimic cu privire la ţara care aparţinea regatului de nord al lui Israel.

Prinşii lor. Pentru ca nu cumva cineva să nu prindă ideea parabolei dramatizate, Domnul proclamă certitudinea reîntoarcerii din captivitate. Însuşi faptul că Domnul prezisese captivitatea, care acum ajunsese să aibă loc, confirma făgăduinţa reîntoarcerii.

Comentariile lui Ellen G. White

1–44PK 466–472

8–10PK 466

14, 15 PK 469

17–23PK 470

19 8T 250

24–27PK 471

35 PP 337

37–44PK 472