1 Și acestea sunt cuvintele scrisorii pe care profetul Ieremia a trimis-o de la Ierusalim către rămășița bătrânilor care au fost duși captivi și către preoți și către profeți și către tot poporul pe care Nebucadnețar îl dusese captiv de la Ierusalim în Babilon;

Cuprinsul epistolei. Probabil nu multă vreme după ce Ioiachim fusese luat prizonier (vezi comentariul la v. 4) scrisoarea aceasta a fost trimisă de Ieremia la captivii din Babilon (2Regi 24,8-16; 2Cronici 36,5-8; Daniel 1,1-4). Dispreţuit şi de către fraţii său din patrie, Ieremia îşi îndreaptă atenţia către exilaţi.

Rămăşiţa bătrânilor. Aceasta arată că nu toţi din aceşti bărbaţi conducători (vezi comentariul la Ezechiel 8,1; 20,1) se duseseră în exil.

2 (După ce împăratul Ieconia și împărăteasa și famenii, prinții lui Iuda și ai Ierusalimului, și tâmplarii și fierarii plecaseră din Ierusalim;)

După ce împăratul Ieconia. Vezi comentariul la cap. 22,24. Aceasta a fost probabil scrisă pe la începutul domniei lui Zedechia, şi astfel înainte de evenimentele din cap. 27 şi 28 (vezi comentariul la cap. 27,1; 28,1).

Împărăteasa. Adică, împărăteasa mamă (vezi comentariul la cap. 13,18); mama lui Ioiachim, Nehuşta, soţia lui Ioiachim a fost luată prizonier împreună cu el (2Regi 24,8.12.15).

Lemnarii şi fierarii. Vezi comentariul la cap. 24,1.

3 Prin mâna lui Eleasa, fiul lui Șafan, și Ghemaria fiul lui Hilchia (pe care Zedechia, împăratul lui Iuda îi trimisese la Babilon la Nebucadnețar, împăratul Babilonului) spunând:

Le-am trimis-o prin. Aceşti doi bărbaţi erau evident prieteni şi susţinători ai lui Ieremia, şi era natural ca Ieremia să-i însărcineze pe ei cu ducerea soliei la exilaţii din Babilon. Eleasa, numit fiul lui Şafan, era pe cât se poate un frate al lui Ahicam, protectorul lui Ieremia (vezi comentariul la cap. 26,24). Ghemaria era probabil fiul lui Hilchia care a fost marele preot în cursul domniei lui Iosia, şi care a găsit cartea legii şi care de altfel a fost la loc de frunte în lucrarea de reformă (vezi 2Regi 22; 2Cronici 34). Scrisoarea a fost trimisă din Ierusalim.


4 Astfel spune DOMNUL oștirilor, Dumnezeul lui Israel, către toți cei care sunt duși captivi, pe care i-am făcut să fie duși de la Ierusalim în Babilon:

Pe care i-am dus. Profetul informa pe exilaţi de faptul că starea lor de captivitate din vremea aceea nu era contrar voii lui Dumnezeu, şi că ei trebuiau să accepte în linişte soarta şi să facă tot ce puteau mai bine în această situaţie.


5 Zidiți-vă case și locuiți în ele; și sădiți grădini și mâncați rodul lor;

Zidiţi case. Faptul că un astfel de sfat era necesar arată că, la fel cu fraţii lor din patrie (vezi cap. 28), exilaţii iudei din Babilon erau neliniştiţi şi îndărătnici în supunerea faţă de biruitorii lor haldei. Atitudinea aceasta primea sprijin din partea profeţilor mincinoşi dintre ei, care stăruiau de popor să nu se supună. Sfatul lui Ieremia către exilaţi era ca ei să primească cu răbdare starea lor prezentă de supunere.


6 Luați-vă soții și nașteți fii și fiice; și luați soții pentru fiii voștri și dați pe fiicele voastre unor soți, ca ele să nască fii și fiice; ca să vă înmulțiți acolo și să nu vă împuținați.

Să facă. Sau Să nască. Naşterea de nepoţi în exil arată că captivitatea lor urma să dureze cel puţin două generaţii. De asemenea se descoperea că ei urmau să fie lăsaţi oarecum în pace să-şi vadă de propriile lor căi, deoarece înrobitorii lor urmau să le îngăduie să posede case şi pământuri (vezi comentariul la v. 5). Favoarea împărătească dovedită faţă de Daniel trebuie să fi fost un factor de a uşura soarta iudeilor captivi.


7 Și căutați pacea cetății în care v-am făcut să fiți duși captivi și rugați-vă DOMNULUI pentru ea, pentru că în pacea ei veți avea pace.

Binele. Sau Pacea. Vezi comentariul la cap. 6,14. Aducerea la îndeplinire a acestui îndemn de a se ruga pentru Babilon trebuie să fi fost o experienţă cât se poate de dificilă pentru exilaţi, având în vedere sentimentul natural de repulsie pe care captivii îl vor fi nutrit împotriva biruitorilor lor (vezi Psalmi 137). Domnul manifestă acelaşi duh de blândeţe şi de toleranţă faţă de caldei, pe care Isus mai târziu L-a dat pe faţă pentru samaritenii neospitalieri (vezi Luca 9,54-56).


8 Pentru că astfel spune DOMNUL oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Să nu vă înșele profeții voștri și ghicitorii voștri, care sunt în mijlocul vostru, nici nu dați ascultare la visurile voastre pe care voi le faceți să fie visate.

Proorocii, ghicitorii voştri. Aceste două categorii de înşelători îşi făceau lucrarea atât în Babilon cât şi în Iudeea, prezicând că iudeii urmau să fie grabnic eliberaţi din captivitate (vezi cap. 28,1-3) Ghicitorii erau aceia care încercau să spună mai dinainte viitorul prin diferite metode de interpretare a semnelor şi arătărilor (vezi comentariul la Daniel 1,20).

Visătorii. Sau Faceţi să fie visate. Aceste visuri înşelătoare erau, la urma urmei, acelea pe care israeliţii doreau să le audă din nou scoţând în evidenţă plângerea divină mai timpurie poporului Meu îi plac aceste lucruri (vezi Ieremia 5,31; Isaia 30,9.10; Mica 3,11).


9 Pentru că ei vă profețesc fals în numele meu: eu nu i-am trimis, spune DOMNUL.

În numele meu. În îndrăzneala şi făţărnicia lor nesfântă, aceşti înşelători pretindeau că vorbesc din partea lui Dumnezeu (vezi comentariul la cap. 14,13).


10 Pentru că astfel spune DOMNUL: Că după ce șaptezeci de ani vor fi împliniți la Babilon, vă voi cerceta și voi împlini cuvântul meu cel bun față de voi, făcându-vă să vă întoarceți în acest loc.

Şaptezeci de ani. Făgăduind această nădejde înşelătoare a unei captivităţi scurte, Dumnezeu din nou afirmă că şaptezeci de ani întregi va dura captivitatea (vezi cap. 25,12). La data aceasta deja trecuseră 10 ani din cei 70 (vezi cap. 25,12).

Îmi voi aduce aminte de voi. Sau Vă voi cerceta. Vezi comentariul la Psalmi 8,4; 59,5. Când cei 70 de ani aveau să ajungă la sfârşitul lor, atunci, şi nu mai înainte, urma să împlinească Dumnezeu cuvântul Său cel bun al făgăduinţei milei şi îndurării făcând ca poporul Său să fie adus înapoi în locul acesta.


11 Pentru că eu cunosc gândurile pe care le gândesc față de voi, spune DOMNUL, gânduri de pace și nu de răutate, pentru a vă da un sfârșit așteptat.

Un viitor şi o nădejde. Sau Un sfârşit aşteptat. Cu alte cuvinte, Dumnezeu făgăduieşte naţiunii Sale alese că toate lucrurile se vor sfârşi pentru ei cu bine în cIuda captivităţii lor. Dacă cu dreptate Domnul urma să rănească pe copiii Săi prin intermediul captivităţii, în iubirea şi îndurarea Lui, El urma să-i vindece prin intermediul refacerii (vezi Deuteronom 32,39; Iov 5,18; Osea 6,1).


12 Atunci mă veți chema și veți merge și mă veți ruga, iar eu vă voi da ascultare.
13 Și mă veți căuta și mă veți găsi, când mă veți căuta cu toată inima voastră.

Cu toată inima. Această minunată făgăduinţă este un ecou al celor din Deuteronom 4,29. Dumnezeu arată lămurit că El nu poate face nimic pentru poporul Său dacă el nu-L caută cu intenţie sinceră.


14 Și voi fi găsit de voi, spune DOMNUL; și mă voi întoarce la captivitatea voastră și vă voi aduna dintre toate națiunile și din toate locurile în care v-am alungat, spune DOMNUL; și vă voi aduce din nou în locul de unde v-am dus captivi.
15 Deoarece ați spus: DOMNUL ne-a ridicat profeți în Babilon;

Prooroci în Babilon. Anume prooroci mincinoşi (vezi comentariul la v. 21), pe care aceşti îngâmfaţi îi preferau în locul lui Ieremia.


16 Să cunoașteți că astfel spune DOMNUL despre împăratul care șade pe tronul lui David și despre tot poporul care locuiește în această cetate și despre frații voștri care nu au mers cu voi în captivitate;

Asupra împăratului. Adică, asupra lui Zedechia.


17 Astfel spune DOMNUL oștirilor: Iată, voi trimite asupra lor sabia, foametea și ciuma, și îi voi face ca smochine stricate, care nu pot fi mâncate, de rele ce sunt.

Sabie. Încă o pomenire a celor trei pedepse, sabia, foametea şi ciuma, aduse de război (vezi comentariul la cap. 14,12).

Grozave. Sau Rele. Ebr. Sho’arim, grozave, dezgustătoare, o expresie mai puternică de dezgust decât foarte rele (cap. 24,2). Ieremia compară din nou pe cei rămaşi în Iuda după captivitatea lui Ioiachim cu smochine rele, care nu pot fi mâncate (vezi comentariul la cap. 24,8-10).


18 Și îi voi persecuta cu sabia, cu foametea și cu ciuma și îi voi da să fie îndepărtați în toate împărățiile pământului, pentru a fi un blestem și o înmărmurire și o șuierare și o ocară printre toate națiunile unde îi voi fi alungat;

Sabie. Vezi comentariul la v. 17; vezi comentariul la cap. 14,12.

Spaimă. Literal îi dau spre groază (vezi comentariul la cap. 7,13).

Pustiire. Sau Uimire. Vezi comentariul la cap. 25,9.


19 Pentru că ei nu au dat ascultare cuvintelor mele, spune DOMNUL, pe care le-am trimis la ei prin servitorii mei, profeții, ridicându-i devreme și trimițându-i; dar voi ați refuzat să ascultați, spune DOMNUL.

Nenumărate rânduri. Literal, Sculându-Mă de dimineaţă. Sculându-Mă de dimineaţă este un idiom care arată o râvnă stăruitoare (vezi comentariul la cap. 7,13).


20 Ascultați de aceea cuvântul DOMNULUI, voi toți cei ai captivității, pe care v‑am trimis din Ierusalim în Babilon:

V-am trimis. Vezi comentariul la v. 4.


21 Astfel spune DOMNUL oștirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Colaia, și despre Zedechia, fiul lui Maaseia, care vă profețesc o minciună în numele meu: Iată, îi voi da în mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului; și el îi va ucide înaintea ochilor voștri;

Ahab. Nimic nu se ştie cu privire la aceşti prooroci mincinoşi, Ahab şi Zedechia, în afară de ce e declarat aici. Ei erau probabil căpeteniile partidei rebeliunii printre exilaţi. Nebucadneţar. Sau Nebucadreţar. Pentru o explicaţie cu privire la ortografia numelui împăratului Babilonian vezi comentariul la cap. 21,2.


22 Și din ei va fi luat un blestem de către toată captivitatea lui Iuda, care sunt în Babilon, spunând: DOMNUL să îți facă precum lui Zedechia și precum lui Ahab, pe care împăratul Babilonului i-a prăjit în foc;

I-a fript în foc. Metoda aceasta de executare era evident obişnuită la Babilonieni pentru rebelii trădători (vezi Daniel 3,6.20). Dacă aceşti prooroci erau agitatori printre exilaţi (vezi comentariul la v. 21), babilonienii nu urmau să considere nici o pedeapsă ca prea crudă.


23 Pentru că ei au comis nebunie în Israel și au comis adulter cu soțiile celor apropiați ai lor și au vorbit în numele meu cuvinte mincinoase pe care eu nu le‑am poruncit; chiar eu știu și sunt martor, spune DOMNUL.

Mişelie. Literal, lucru fără noimă, nebunie, de la un cuvânt în evreieşte care poartă în sine sugestia lipsei de castitate (vezi comentariul la Geneza 34,7; Deuteronom 22,21; Judecători 19,23.24). Aceasta arată că aceşti conducători, Ahab şi Zedechia, ca şi colegii lor din Ierusalim duceau o viaţă ticăloasă şi desfrânată (vezi Ieremia 23,14).

Ştiu lucrul acesta. Aceşti falşi conducători religioşi trebuie să fi înşelat pe oameni spre a-i crede că sunt oameni de un bun caracter moral. Dacă adulterele proorocilor mincinoşi ar fi fost cunoscute, ei şi-ar fi pierdut influenţa asupra minţii oamenilor. Dumnezeu a dezvăluit aici pentru toţi un raport al purtării păcătoase a acestor profeţi apostaţi.

24 Astfel să îi vorbești lui Șemaia nehelamitul, spunând:

Să-i spună. Pare că o nouă secţiune începe aici şi că v. 23 constituie sfârşitul scrisorii începute în v. 4. Solia lui Ieremia către exilaţi a stârnit mânia profeţilor rivali falşi din Babilon, şi s-a alcătuit o mişcare pentru a distruge pe Ieremia.

Şemaia. Evident un conducător din Babilon în opoziţie cu Ieremia. Nu se cunoaşte nimic mai mult cu privire la el peste ceea ce este descoperit aici.

Nehelamitul. Există presupunerea că nehelamitul e derivat de la ebraicul chalam, cu sensul de a visa, însă ea este respinsă de majoritatea învăţaţilor.


25 Astfel vorbește DOMNUL oștirilor, Dumnezeul lui Israel, spunând: Fiindcă ai trimis scrisori în numele tău către tot poporul care este la Ierusalim și către Țefania, fiul lui Maaseia, preotul, și către toți preoții, spunând:

Tu ai trimis. Sau Ai trimis scrisori. Acestea se poate să fi fost trimise prin solii numiţi în v. 3 când s-au întors de la Babilon. Când soliile au ajuns la Ierusalim, Ieremia a luat cunoştinţă de ele. Drept urmare el a trimis o solie răspuns mustrând aspru pe Şemaia.

Ţefania. Întrucât el era al doilea preot (Ieremia 52,24; comp. 2Regi 25,18), se nădăjduia că autoritatea şi influenţa lui l-ar opri pe Ieremia din profetizare, şi că el ar putea fi pedepsit ca un înşelător. Ţefania a acţionat pentru împăratul Zedechia într-un fel de temporizare (vezi Ieremia 21,1; 37,3). Mai târziu, când Nebucadneţar, căpetenia străjerilor, a cucerit Ierusalimul, Ţefania a fost luat prizonier şi executat (cap. 52,24-27).


26 DOMNUL te-a făcut pe tine preot în locul lui Iehoiada preotul ca voi să fiți ofițeri în casa DOMNULUI, pentru orice om care este nebun și se face pe sine însuși profet, ca să îl pui în închisoare și în butuci.

Iehoiada. Unii au susţinut că el fusese înlocuit de Ţefania din cauză că nu susţinea partida rebeliunii. Întrucât probabil era datoria preotului al doilea de a păstra ordinea în Templu şi de a pedepsi pe impostorii profeţi, Şemaia a mustrat pe Ţefania pentru încropeala şi timiditatea lui în împlinirea slujbei lui prin aceea că nu a suprimat pe Ieremia, care aici dă cuprinsul scrisorilor lui Şemaia (v. 25).

Toţi nebunii. Un termen batjocoritor aplicat adesea la pretendenţi (vezi 2Regi 9,11; Osea 9,7). În butuci. Vezi comentariul la cap. 20,2.


27 De aceea acum de ce nu l-ai mustrat pe Ieremia din Anatot care se face pe sine însuși profet pentru voi?
28 Pentru că el a trimis la noi în Babilon, spunând: Această captivitate este lungă; zidiți-vă case și locuiți în ele și sădiți grădini și mâncați rodul lor.

Robia va fi lungă. Cuvântul adăugat robia, e probabil corect, judecând după context (vezi comentariul la v. 5, 10).


29 Și Țefania preotul a citit această scrisoare în urechile profetului Ieremia.

Citise... scrisoarea. Ţefania evident a făcut lucrul acesta fie pentru ca să avertizeze pe Ieremia cu privire la complotul vrăjmaşilor lui împotriva lui sau pentru a determina pe profet să-şi îmblânzească sau să-şi modereze cuvintele.


30 Atunci a venit cuvântul DOMNULUI la Ieremia, spunând:
31 Trimite la toți cei captivi, spunând: Astfel spune DOMNUL referitor la Șemaia, nehelamitul: Fiindcă Șemaia v-a profețit vouă fără ca eu să îl trimit și v-a făcut să vă încredeți într-o minciună;

Trimete să spună tuturor. Aceasta pare să arate că legătura dintre Babilon şi Palestina era frecventă.


32 De aceea astfel spune DOMNUL: Iată, îl voi pedepsi pe Șemaia, nehelamitul, și sămânța lui; nu va avea vreun bărbat să locuiască printre poporul acesta; nici nu va vedea binele pe care îl voi face pentru poporul meu, spune DOMNUL; deoarece el a învățat pe popor răzvrătire împotriva DOMNULUI.

Voi pedepsi pe Şemaia. Felul specific al pedepsei nu este arătat în cazul lui Şemaia aşa cum fusese în cazurile lui Ahab şi Zedechia (vezi v. 21, 22).

Comentariile lui Ellen G. White

1–324T 172–174

1 4T 172

5–7PK 442

5–94T 172

7 PK 440

8, 10 PK 441

10 4T 169, 172

10–13PK 553

11 DA 57; Ed 21, 101; MB 101; PP 129

12, 13 ML 19

13 SC 43; 4T 43, 533; 6T 51

13, 14 6T 53

14 PK 552; 4T 172

21 PK 442

21–234T 173