1 La începutul domniei lui Ioiachim fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a venit acest cuvânt de la DOMNUL, spunând:

La începutul domniei. Aceasta nu este o dată definită (vezi cap. 8,1), dar poate fi considerată în deplină siguranţă că e la un timp aproximativ între 608 şi 605 în.Hr. Cu certitudine a fost înainte de cea dintâi asediere a Ierusalimului de către Nebucadneţar (vezi la Dan 1,1), deoarece babilonienii nu sunt menţionaţi în capitolul acesta şi Ioiachim e descris ca fiind prietenos faţă de Egipt. Solia Domnului de la Templu din Ier 7-10 e rezumată pe scurt aici în cap. 26. Reacţiile la discurs din partea poporului şi a conducătorilor şi rezultatul final al întregului sunt raportate numai aici (vezi la cap. 7,1; vezi şi PK 415-419).


2 Astfel spune DOMNUL: Stai în picioare în curtea casei DOMNULUI și vorbește tuturor cetăților lui Iuda care vin să se închine în casa DOMNULUI, toate cuvintele pe care ți le poruncesc să le vorbești lor; să nu scazi niciun cuvânt;

Stai în curtea Casei Domnului. Vezi la cap. 7,2. Versetele 2-6 ale capitolului 26 sunt un rezumat al cap. 7,1-15. Foarte probabil că incidentul acesta a avut loc la una din sărbătorile care aduceau închinători din toate părţile naţiunii.

Nu lăsa nici un cuvânt din ele. Evident solia divină urma să conţină ceva ce Ieremia s-ar fi sfiit să aducă la cunoştinţa poporului.


3 Și dacă ei vor da ascultare și se vor întoarce fiecare om de la calea lui rea, atunci mă voi pocăi de răul pe care plănuiesc să li-l fac din cauza răutății facerilor lor.

Poate că vor asculta. Atât de aspră este ameninţarea care urmează (vezi vers. 6) încât e exprimată cu nădejdea că poate nu va trebui să fie pusă în practică. Mă voi căi. Vezi la vers. 19.


4 Și să le spui: Astfel spune DOMNUL: Dacă nu îmi veți da ascultare, pentru a umbla în legea mea pe care am pus-o înaintea voastră,

Să urmaţi legea Mea. Rea răspunderea profetului de a învăţa poporul cererile pe care legea lui Dumnezeu le avea faţă de ei, şi de a căuta să lămurească pentru priceperea lor (vezi cap. 7,25-28; 25,4-7).


5 Pentru a da ascultare cuvintelor servitorilor mei, profeții, pe care i-am trimis la voi, deopotrivă ridicându-i devreme și trimițându-i, iar voi nu ați dat ascultare;

Dis de dimineaţă. Vezi la cap. 7,13.


6 Atunci voi face această casă ca Șilo și voi face această cetate un blestem pentru toate națiunile pământului.

Voi face Casei acesteia ca lui Şilo. Locul unde fusese aşezarea vechiului sanctuar fusese distrus (vezi la cap. 7,13.14).


7 Astfel preoții și profeții și tot poporul l-au auzit pe Ieremia vorbind aceste cuvinte în casa DOMNULUI.

Preoţii, proorocii. Ieremia era însărcinat de Dumnezeu să aducă o avertizare într-un chip special celor două ordine cărora el le aparţine. Celui dintâi prin naştere (vezi la cap. 1,1) şi celui din urmă prin rânduire divină (vezi la cap. 1,5). profeţii mincinoşi erau îndeosebi duşmănoşi faţă de Ieremia (cap. 23,9-40).


8 Și s-a întâmplat, după ce Ieremia a terminat de vorbit tot ceea ce DOMNUL îi poruncise să vorbească întregului popor, că preoții și profeții și tot poporul l-au apucat, spunând: Vei muri negreșit.

Trebuie să mori negreşit. În nelegiuirea şi amăgirea lor de sine, preoţii , proorocii şi tot poporul au hotărât să aducă la tăcere glasul osânditor al aceluia care era credincios în a da la iveală nelegiuirile lor.


9 De ce ai profețit în numele DOMNULUI, spunând: Această casă va fi ca Șilo și această cetate va fi pustiită, fără vreun locuitor? Și tot poporul s-a adunat împotriva lui Ieremia în casa DOMNULUI.

Pentru ce prooroceşti? Că Templul, care era mândria şi gloria israeliţilor (vezi la cap. 7,4), urma să sufere soarta vechiului sanctuar din Şilo era un gând de nesuferit care a mobilizat tot poporul împotriva profetului. Poporul îşi pusese întreaga încredere într-o strictă ţinere a slujbelor religioase exterioare ale Templului.


10 Când prinții lui Iuda au auzit aceste lucruri, atunci s-au urcat din casa împăratului la casa DOMNULUI și au șezut la intrarea porții noi a casei DOMNULUI.

Căpeteniile lui Iuda. Pe cât se pare aceşti cârmuitori împărăteşti nu erau de faţă când Ieremia a dat avertizare divină, ci erau în casa împăratului, poate la un conciliu cu împăratul. Când au venit acum la Templu, au şezut ca să asculte ce mai avea Ieremia de spus.


11 Atunci preoții și profeții au vorbit prinților și întregului popor, spunând: Acest om este demn de moarte pentru că a profețit împotriva acestei cetăți, precum ați auzit cu urechile voastre.

Vinovat de pedeapsa cu moartea. Aici avem un bun exemplu de iniţiativă şi metodă vicioasă atât de caracteristică pentru Evul Mediu, care transfera puteri lumeşti a statului pentru pedepsire şi moarte pe cei acuzaţi pe nedrept de erezie şi blasfemie.


12 Atunci Ieremia a vorbit tuturor prinților și întregului popor, spunând: DOMNUL m-a trimis să profețesc împotriva acestei case și împotriva acestei cetăți, toate cuvintele pe care le-ați auzit.

Domnul m-a trimis. Totdeauna răspunsul adevăraţilor profeţi şi predicatori ai Cuvântului este că solia lor nu e după alegerea şi invenţia lor proprie, ci vine prin ei direct de la Dumnezeu (vezi 2Sa 23,1-3; Amos 3,7.8; 2Pet 1,20.21).


13 De aceea acum, îndreptați-vă căile și facerile voastre și ascultați de vocea DOMNULUI Dumnezeului vostru; și DOMNUL se va pocăi de răul pe care el l-a vorbit împotriva voastră.

Îndreptaţi-vă căile. Apărarea lui Ieremia a fost simplă şi numai solia pe care i-o dăduse Dumnezeu. Dacă poporul lui Dumnezeu şi-ar fi îndreptat căile, distrugerea cu care erau ameninţaţi ar fi putut să fie evitate.


14 Cât despre mine, iată, eu sunt în mâna voastră; faceți cu mine precum vi se pare bine și precum vă este cuvenit.

Iată în mâinile voastre. Prin această curajoasă desconsiderare a propriei sale siguranţe, Ieremia a adăugat forţă la propria sa solie şi, de fapt, prin mijlocul acesta şi-a păstrat viaţa. Căpeteniile au fost mulţumite cu privire la sinceritatea lui Ieremia şi au luat măsuri ca să-i ocrotească viaţa (vezi PK 418).


15 Dar să știți cu siguranță, că dacă mă dați la moarte, veți aduce negreșit sânge nevinovat asupra voastră și asupra acestei cetăți și asupra locuitorilor ei, pentru că, în adevăr, DOMNUL m-a trimis la voi să vorbesc toate aceste cuvinte în urechile voastre.

Numai să ştiţi. Profetul face apel, nu la preoţi şi la profeţi de la care nu putea să aştepte dreptate, cui se adresează tuturor căpeteniilor şi întregului popor (vezi vers. 12). Căpeteniile îndeosebi au fost cei care au ezitat de a vărsa sângele nevinovat al cuiva care vorbea nu de la sine ci din partea lui Dumnezeu.


16 Atunci prinții și tot poporul au spus preoților și profeților: Acest om nu este demn să moară, pentru că el ne-a vorbit în numele DOMNULUI Dumnezeului nostru.

Nu este vinovat de pedeapsa cu moartea. Prin solia lui directă Ieremia în mod evident a plecat balanţa opiniei publice în favoarea sa, şi de aceea viaţa i-a fost cruţată.


17 Atunci s-au ridicat unii dintre bătrânii țării și au vorbit întregii adunări a poporului, spunând:

Bătrânii. Numiţi aşa fie din cauza distincţiei lor oficiale (vezi 1Rg 8,1; 20,7) sau din cauza voinţei lor. Mult respect se arată faţă de părerea acelora care aveau atât vârsta înaintată, cât şi înţelepciune.


18 Mica din Moreșet profețea în zilele lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și a vorbit întregului popor al lui Iuda, spunând: Astfel spune DOMNUL oștirilor: Sionul va fi arat ca un câmp și Ierusalimul va deveni mormane și muntele casei ca înălțimile unei păduri.

Mica. Identic cu autorul cărţii lui Mica (vezi Mica 1,1; p. 22).


19 L-a pus Ezechia, împăratul lui Iuda, și întregul Iuda, cumva la moarte? Nu s-a temut el de DOMNUL și a implorat pe DOMNUL și DOMNUL s-a pocăit de răul pe care îl vorbise împotriva lor? Astfel am face noi un mare rău împotriva sufletelor noastre.

S-a temut de Domnul. În timp ce nu există referire la altă experienţă în Scripturi, ea e în acord cu caracterul lui Ezechia (vezi 2Cr. 29,4–10; 32,26). Domnul S-a căit. Vezi la Gen. 6,6; Exo 32,24; Num 23,19; Jud 2,18; Ioel 2,13.

Să ne împovărăm sufletul cu o nenorocire aşa de mare? Ideea în ebraică este că ei făceau sau puteau să facă un mare rău împotriva lor înşişi dacă ar fi luat viaţa unui profet inocent. LXX spune: Întrucât am făcut un mare rău împotriva propriilor noastre suflete. Versetul acesta e paralel cu sfatul lui Gamaliel când s-a ridicat înaintea sinedriului: Dar dacă este dela Dumnezeu, n

o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu. (vezi Fapte 5,34-39). Rezultatul acestui sfat dat de bătrâni a fost de a deschide calea ca Ieremia să-şi continue lucrarea. Datorită în mare parte sprijinului dat profetului de Ahicam (vezi Ier 28,24), sfatul acesta al bătrânilor a fost primit şi pus în practică de conducătorii naţiunii.


20 Și a mai fost de asemenea un om care profețea în numele DOMNULUI: Urie, fiul lui Șemaia, din Chiriat-Iearim, care a profețit împotriva acestei cetăți și împotriva acestei țări, conform cu toate cuvintele lui Ieremia;

Urie. Întâmplarea aceasta a fost probabil raportată pentru a arăta că experienţa lui Ieremia nu a fost unică.


21 Și când împăratul Ioiachim, împreună cu toți războinicii lui și toți prinții, au auzit cuvintele lui, împăratul a căutat să îl dea la moarte; dar când Urie a auzit aceasta, s-a temut și a fugit și a mers în Egipt;

În Egipt. Vezi cazurile paralele ale lui Ieroboam (2â1Rg 11,40), Hadad (1Rg 11,17.18) şi Iosif şi Maria (Mat 2,13-15). Ţara de pe malurile Nilului a fost deseori un azil pentru refugiaţi din Iudeea.


22 Și Ioiachim împăratul a trimis oameni în Egipt, adică, pe Elnatan, fiul lui Acbor, și pe anumiți bărbați, împreună cu el, în Egipt.

A trimis nişte oameni în Egipt. Tratate antice conţineau o aluzie prin care ambele părţi făgăduiau să extrădeze prizonierii politici către ţara lor de origine.

Elnatan. Probabil socrul împăratului (vezi 2Rg 24,8). Elnatan era unul dintre principii favorabili lui Ieremia (Ier 36,12).


23 Și ei l-au scos pe Urie din Egipt și l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a ucis cu sabia și i-a aruncat trupul său mort în mormintele oamenilor de rând.

L-au scos pe Urie si…l-au adus. Pre cazuri mai timpurii de martiriu al profetilor, vezi 1 Împarati 19 :10, 14; 2 Cronici 24 : 19-22 . În conformitate cu traditia iudaica Isaia a fost "taiat în doua cu ferestraul" de Manase (Vezi Evrei 11 : 37; EGW material suplimentar la Isaia 1 : 1). Urie a fost tratat în modul cel mai rusinos. "Corpul lui mort" nu a fost acceptat spre îngropare cu parintii sai si a fost "socotit…în mormintele oamenilor de rând" în valea Chedron. Mai târziu, împaratul care a comis aceasta dezonoare a fost el însusi "îngropat cu o înmormântare ca cea a magarului", fara onoarea funerara obisnuita sau jelire (Ieremia 22 : 18, 19).


24 Totuși, mâna lui Ahicam, fiul lui Șafan, a fost cu Ieremia, ca ei să nu îl dea în mâna poporului pentru a fi dat la moarte.

Ahicam. Tatal lui Ahicam a fost probabil acel Safan care era un scrib bine cunoscut în reforma lui Iosia , cel care a supravegheat restaurarea templului. (vezi 2 Împarati 22 : 3, 8-14; 2 Cronici 34 : 8, 14-21). Fratii lui Ahicam, Ghemaria (Ieremia 36 : 12, 25) si Eleasa (cap. 29 : 3) aveau un caracter nobil. La fiul lui Ahicam, Ghedalia (vezi cap. 40 : 6) "guvernator peste cetatile lui Iuda", a gasit refugiu Ieremia dupa cucerirea Iudeii de catre Nebucadnetar (cap. 40 : 5, 6).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 - 24 PK 415 - 418; 4T 165 - 168

2, 3 4T 165

4 - 6 PK 415; 4T 166

8 - 15 4T 167

9, 15 PK 417

18, 19 PK 418