1 Și s-a întâmplat în anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, că acest cuvânt a venit la Ieremia de la DOMNUL, spunând:

În al patrulea an al lui Ioachim. Adică, pe la 604 î.Hr. (vezi comentariul la cap. 25,1). După ce Ieremia prezentase solia lui directă raportată în cap. 19, profetul a fost arestat şi întemniţat (vezi cap. 20). În timpul şi după aceasta întemniţare au avut loc evenimentele capitolului 36 (vezi PK 432-437).


2 Ia-ți un sul de carte și scrie pe el toate cuvintele pe care ți le-am vorbit împotriva lui Israel și împotriva lui Iuda și împotriva tuturor națiunilor, din ziua când ți-am vorbit, din zilele lui Iosia, chiar până în această zi.

Un sul. Acesta, fără îndoială era făcut din piele, uneori numit popular pergament, deşi pergamentul adevărat n-a ajuns să fie folosit decât începând din secolul al doilea î.Hr. (vezi volumul I, p. 30, 31).

Toate neamurile. Versetul acesta prezintă într-o propoziţie cuprinsul cap. 25.


3 Poate că va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gând să li-l fac; ca să se întoarcă fiecare de la calea lui rea; ca să le iert nelegiuirea și păcatul.

Poate. La data aceasta încă mai era o nădejde, deşi slabă, ca Iuda să se pocăiască.


4 Atunci Ieremia l-a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia; și Baruc a scris, pe un sul de carte, toate cuvintele DOMNULUI, pe care el i le spusese, prin gura lui Ieremia.

Baruc. Cu privire la identitatea lui Baruc vezi p. 343.


5 Și Ieremia i-a poruncit lui Baruc, spunând: Eu sunt închis; nu pot să intru în casa DOMNULUI;

Eu sunt închis. Ieremia era încă deţinut (vezi comentariul la v.1; PK 432).


6 De aceea intră și citește în urechile poporului, în casa DOMNULUI, în ziua de post, sulul, cuvintele DOMNULUI, pe care le-ai scris din gura mea; și de asemenea să le citești în urechile tuturor celor din Iuda, care vin din cetățile lor.

Du-te tu însuţi şi citeşte. Întrucât Ieremia era împiedicat de a merge la Casa Domnului, Baruc a fost chemat nu numai să fie secretarul profetului, dar să fie şi predicatorul soliilor de inspiraţie dumnezeiască ale lui Ieremia.

În ziua postului. Ocazia aceasta nu era o zi obişnuită de post anual (vezi comentariul la v. 9), ci una din acele ocazii speciale vestite în timp de criză raţională (2Cronici 20,1-3; Ioel 2,15). Era un timp, când un mare număr de oameni s-ar fi adunat laolaltă, şi ar fi fost într-o dispoziţie sufletească de a asculta o mustrare dumnezeiască, o chemare la pocăinţă. E cu putinţă, ca Ioiachim, la sfatul preoţilor săi apostaziaţi şi a proorocilor săi mincinoşi, să fi proclamat postul acesta pentru a trezi poporul la o mai mare rezistenţă faţă de Babilonieni.


7 Poate că ei vor prezenta cererea lor înaintea DOMNULUI și se vor întoarce, fiecare de la calea lui rea, pentru că mare este mânia și furia pe care DOMNUL a pronunțat-o împotriva acestui popor.
8 Și Baruc, fiul lui Neriia, a făcut conform cu toate câte profetul Ieremia îi poruncise, citind din carte, cuvintele DOMNULUI, în casa DOMNULUI.
9 Și s-a întâmplat în anul al cincilea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, în luna a noua, că ei au proclamat un post înaintea DOMNULUI pentru tot poporul din Ierusalim și pentru tot poporul care a venit din cetățile lui Iuda la Ierusalim.

În al cincilea an. Acesta era anul ce urma după porunca dată de Domnul (vezi comentariul la

v. 1).

În luna a noua. Citirea sulului a avut loc în cursul iernii în luna care începea în noiembrie sau decembrie. Întrucât anii de domnie ai regilor lui Iuda pare să fi început toamna (vezi Vol. II, p. 110, 140, 146), citirea aceasta s-ar fi putut să fi avut loc curând după două sau trei luni de când începuse scrisul.


10 Atunci Baruc a citit din carte, cuvintele lui Ieremia, în casa DOMNULUI, în camera lui Ghemaria, fiul lui Șafan, scribul, în curtea superioară, la intrarea porții noi a casei DOMNULUI, în urechile întregului popor.

Ghemaria. Tatăl lui era probabil acel Şafan care a avut o parte de seamă la rezidirea templului în timpul lui Iosia (2Regi 22,23). Este evident din lucrurile acestea că Şafan era unul din conducătorii redeşteptării adevăratului cult al lui Dumnezeu. Nu e de mirare că fiii lui erau susţinători ai lui Ieremia. Unul din ei, Ahicam, protejase pe profet (vezi comentariul la Ieremia 26,24), şi acum un altul, Ghemaria, îngăduie lui Baruc să citească cuvintele lui Ieremia în odaia sa.

Poarta cea nouă. Unii cred, că aceasta se poate să fi fost o parte mai deosebită a lucrării de reconstrucţie săvârşită de Hilchia şi Şafan (2Regi 22,3-6).


11 Când Micaia, fiul lui Ghemaria, fiul lui Șafan, a auzit, din carte, toate cuvintele DOMNULUI,

Fiul lui Ghemaria. Vezi comentariul la v. 10.


12 Atunci el a coborât în casa împăratului, în camera scribului; și, iată, toți prinții ședeau acolo, chiar Elișama, scribul, și Delaia, fiul lui Șemaia, și Elnatan, fiul lui Acbor, și Ghemaria, fiul lui Șafan, și Zedechia, fiul lui Hanania, și toți prinții.

La casa împăratului. Se poate ca Mica să fi făcut lucrul acesta intenţionat spre a face ca regele şi consilierii lui regali să cunoască cuvintele lui Ieremia.


13 Atunci Micaia le-a vestit toate cuvintele pe care le auzise, când Baruc a citit cartea în urechile poporului.
14 De aceea toți prinții au trimis pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Șelemia, fiul lui Cuși, la Baruc, spunând: Ia în mâna ta sulul din care ai citit în urechile poporului și vino. Astfel, Baruc, fiul lui Neriia, a luat sulul în mâna și a venit la ei.

Au trimis… pe Iehudi. Căpeteniile evident n-au fost satisfăcute cu un raport din spusele altora, cu privire la o chestiune atât de importantă, şi aşa au trimis pe Iehudi pentru a aduce pe Baruc în consiliul lor pentru a verifica reportul lui Mica (vezi v. 11-13).


15 Iar ei i-au spus: Șezi și citește-l în urechile noastre. Astfel, Baruc l-a citit în urechile lor.
16 Și s-a întâmplat, după ce au auzit toate cuvintele, că s-au înspăimântat, deopotrivă unul și altul și i-au spus lui Baruc: Negreșit vom spune împăratului toate aceste cuvinte.
17 Și l-au întrebat pe Baruc, spunând: Spune-ne acum: Cum ai scris toate aceste cuvinte din gura lui?

Cum ai scris? Căpeteniile doreau să cunoască cine purta răspunderea pentru solia profetului. A folosit Baruc propriile sale cuvinte la exprimarea ideilor profetului sau erau ele efectiv cuvintele lui Ieremia? Răspunsul lui Baruch a dat la iveală, că cuvintele erau într-adevăr ale lui Ieremia (v. 18).


18 Atunci Baruc le-a răspuns: El mi-a zis toate aceste cuvinte cu gura lui și eu le-am scris cu cerneală în carte.

El îmi spunea cu gura lui. În terminologie modernă noi am spune, că profetul a dictat solia sa secretarului său.

Cu cerneală. Cu privire la compoziţia cernelurilor vechi vezi Vol. I, p. 31.


19 Atunci prinții i-au spus lui Baruc: Du-te, ascunde-te, tu și Ieremia, și să nu știe nimeni unde sunteți.

Du-te de te ascunde. Când şi cum a fost eliberat Ieremia (vezi comentariul la v. 1) astfel încât să poată fi în stare să se ascundă, nu suntem informaţi.


20 Și au mers la împărat în curte, dar au pus sulul în camera lui Elișama, scribul; și au spus toate cuvintele în urechile împăratului.

Lăsând cartea. Unii au sugerat, ca aceasta s-a făcut deoarece Ieremia şi Baruc puteau fi urmăriţi legal numai pe baza de netăgăduit al sulului însuşi. Evident, căpeteniile trăgeau nădejdea că regele nu ar merge atât de departe. Totuşi, în privinţa aceasta ei au fost dezamăgiţi (vezi v. 23, 26).


21 Astfel, împăratul l-a trimis pe Iehudi să aducă sulul; iar el l-a luat din camera lui Elișama, scribul. Și Iehudi l-a citit în urechile împăratului și în urechile tuturor prinților care stăteau în picioare lângă împărat.
22 În acel timp împăratul ședea în casa de iarnă în luna a noua; și acolo era, în vatră, un foc, arzând înaintea lui.

În casa de iarnă. Probabil, un apartament special în aripa sudică a palatului (vezi Amos 3,15). Întrucât lucrurile se petreceau în luna Kislev, sau Chisleu (noiembrie-decembrie al nostru; vezi Vol. II, p. 116), era necesar să fie acolo foc pentru a se obţine căldură.


23 Și s-a întâmplat după ce Iehudi citea trei sau patru foi, că împăratul le tăia cu cuțitul scribului și le arunca în focul care era în vatră, până când tot sulul a fost mistuit în focul care era în vatră.

Foi. Foile separate ale materialului de scris erau de obicei prinse laolaltă pentru a alcătui un sul.


24 Totuși ei nu s-au înspăimântat, nici nu și-au rupt hainele, nici împăratul, nici vreunul dintre servitorii lui care auziseră toate aceste cuvinte.
25 Totuși Elnatan și Delaia și Ghemaria mijlociseră la împărat să nu ardă sulul; dar el a refuzat să îi asculte.

Stăruiseră. Trei dintre căpetenii (vezi v. 12), Elnatan, Delaia şi Ghemaria au avut curajul de a stărui pe lângă rege, să nu ardă sulul, dar el n-a ascultat de ei.


26 Iar împăratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul lui Hamelec, și lui Seraia, fiul lui Azriel, și lui Șelemia, fiul lui Abdeel, să îi prindă pe scribul Baruc și pe profetul Ieremia; dar DOMNUL i-a ascuns.

Fiul împăratului. Sau fiul împăratului, Ierahmeel trebuia să fi fost fiul împăratului numai în sensul, că făcea parte din casa împărătească (vezi Estera 1,9), deoarece Ioiachim era numai de 25 de ani când a ajuns împărat (2Regi 23,26), şi astfel nu ar fi putut să aibă un fiu destul de vârstnic care să execute porunca lui.

Domnul i-a ascuns. Cu toate că Ieremia şi Baruc se ascunseseră (vezi comentariul la v. 19), providenţa divină a fost aceea care l-a împiedicat pe împărat să-i găsească.


27 Atunci cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia, după ce împăratul arsese sulul și cuvintele pe care le scrisese Baruc din gura lui Ieremia, spunând:

Cuvântul Domnului a vorbit. Probabil, pe când profetul şi Baruc erau ascunşi (v. 19, 26).


28 Ia-ți din nou un alt sul și scrie pe el toate cuvintele dinainte care fuseseră pe sulul dintâi, pe care Ioiachim, împăratul lui Iuda, îl arsese.

Toate cuvintele care erau în cea dintâi carte. În al doilea sul nu trebuia să lipsească nimic din ceea ce fusese cuprins în sulul dintâi (vezi v. 32).


29 Și să îi spui lui Ioiachim, împăratul lui Iuda: Astfel spune DOMNUL: Tu ai ars acest sul, spunând: De ce ai scris pe el, spunând: Împăratul Babilonului va veni negreșit și va distruge această țară și va face să dispară din ea om și animal?

Oameni şi dobitoace. Evident, Ioiachim a obiectat cât se poate de hotărât la acea parte a soliei lui Ieremia care prezicea că pustiirea lui Iuda de către împăratul Babilonului urma să fie atât de deplină, încât ţara să ajungă cu totul nelocuită (vezi comentariul la cap. 4,25; 32,43).


30 De aceea astfel spune DOMNUL despre Ioiachim împăratul lui Iuda: El nu va avea pe nimeni care să șadă pe tronul lui David; și trupul lui mort va fi aruncat afară, ziua pentru arșiță și noaptea pentru frig.

Nici unul din ai lui. Prezicerea divină de nenorocire asupra lui Iuda şi a Ierusalimului acum se concentrează asupra lui Ioiachim însuşi. În timp ce el a fost urmat de fapt la tron de fiul său Ioiachin (2Regi 24,6), tinerelul Ioiachin a domnit numai trei luni (2Regi 24,8). Împăratul următor, Zedechia, era al treilea fiu al lui Iosia (vezi 1Cronici 3,15; vezi comentariul la 2Regi 24,17), şi ultimul rege, care să domnească peste regatul sudic al iudeilor.

Trupul lui mort. Vezi comentariul la cap. 22,18.19.


31 Și îl voi pedepsi pe el și sămânța lui și pe servitorii lui pentru nelegiuirea lor; și voi aduce asupra lor și asupra locuitorilor Ierusalimului și asupra bărbaților lui Iuda tot răul pe care l-am pronunțat împotriva lor; dar ei nu au dat ascultare.
32 Atunci Ieremia a luat un alt sul și l-a dat scribului Baruc, fiul lui Neriia; care a scris în el, din gura lui Ieremia, toate cuvintele cărții pe care Ioiachim împăratul lui Iuda o arsese în foc; și s-au mai adăugat pe lângă ele multe cuvinte asemănătoare.

Multe alte cuvinte… au mai fost adăugate. Nu numai că a fost scrisă solia din cel dintâi sul, dar au fost scrise în al doilea sul şi alte solii asemănătoare. Comentariile lui Ellen G. White

1-32 PK 432-437; 4T 176-181

2-3 4T 176

2-4 PK 432

3 PK 435; 4T 178

4-8 4T 177

5-9, 14-22 PK 433

15-25 4T 177

23-26 PK 434

26-29 4T 178

28,30,31 PK 436

30-32 4T 179

32 PK 437