1 Cuvântul vorbit lui Ieremia din partea Domnului și care sună astfel:

Cuvântul. Această solie nu are dată. Totuşi, pare a fi o strânsă legătură între cap. 18 şi 19, şi deci data acestei solii ar fi cam 605 î.Hr. (vezi comentariul la cap. 19,1).


2 „Scoală-te și coboară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!”
3 Când m-am coborât în casa olarului, iată că el lucra pe roată.

Roata. Literal, cele două roţi. Anumite roţi din antichitate erau construite cu două discuri de piatră învârtindu-se una deasupra celuilalt. Cel inferior era pentru a pune în mişcare maşinăria cu piciorul; cel superior ţinea bucata de lut căreia mâna olarului îi dădea forma în timp ce se rotea.


4 Vasul pe care-l făcea n-a izbutit – cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă.

N-a izbutit. Literal, s-a stricat. Vezi comentariul la cap. 13,7.

A făcut un alt vas. Adică, l-a remodelat făcându-l un alt vas.


5 Și cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
6 „Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta, casă a lui Israel? – zice Domnul. Iată, cum este lutul în mâna olarului așa sunteți voi în mâna Mea, casă a lui Israel!

Nu pot să fac eu cu voi? Aici Dumnezeu îi vorbeşte lui Israel nu ca indivizi şi nu cu privire la mântuirea personală, ci ca o naţiune şi în termenii relaţiei de legământ cu El (vezi v. 7). Întreaga purtare a lui Dumnezeu cu Israel în veacurile trecute a fost întemeiată pe chemarea lui Israel de a sluji în calitate de depozitari ai voinţei Sale descoperite (Romani 3,1.2) şi de a fi unealta Sa deosebită în scopul mântuirii lumii (Gen 12,1-3; Deuteronom 4,6-9.20; 7,6-14; vezi p. 26, 27). Dumnezeu a pus în faţa poporului Său în mod lămurit faptul că stricta ascultare din partea lor era o cerinţă pentru ca El să-i binecuvânteze şi să-i facă o binecuvântare pentru alţii (Deuteronom 28,1-14) şi că neascultarea din partea lor avea să aducă în mod inevitabil un blestem şi în cele din urmă lepădarea lui Israel ca popor al Său ales (Deuteronom 28,15.63-66). Aici, prin Ieremia, Dumnezeu reafirmă ceea ce deja spusese prin Moise şi adaugă avertizarea că neascultarea din partea lor urma să anuleze făgăduinţele binecuvântării şi asigurarea că pocăinţa sinceră va face fără efect ameninţările cu lepădarea (Ieremia 18,7-10). În ce priveşte expunerea principiilor pe baza cărora Dumnezeu lucrează cu naţiunile, vezi comentariul la Daniel 4,17; vezi şi comentariul la Exod 9,16.17.

Cum este lutul. Ca naţiune Israel intrase de bunăvoie în relaţia de legământ (Exod 19,3-8; 24,3-8). Făcând aceasta israeliţi Îl acceptaseră pe Dumnezeu ca împărat al lor (vezi 1Samuel 8,7), pentru a conduce trebuirile naţiunii în aşa fel încât prin ei să înfăptuiască mântuirea omenirii (vezi Ioan 4,22; vezi p. 26-30). Ca urmare a propriei lor alegeri în această privinţă ei ajunseseră ca lutul în mâna olarului. În zilele lui Ieremia lutul s-a stricat în mâinile olarului (Ieremia 18,4), iar ca meşter olar, Dumnezeu era îndreptăţit să-i înlăture ca naţiune. Dar în îndurarea Sa El era dispus să reia vasul de lut fără valoare şi să-l facă un alt vas (v. 4). Tot ce fusese făgăduit încă se putea împlini cu condiţia să-L iubească pe Dumnezeu şi să-I slujească (Zaharia 6,15; comp. Isaia 54,7; Ezechiel 36,11; 43,10.11; Mica 6,8; Zaharia 10,6; vezi şi p. 31, 32).


7 Deodată zic despre un neam, despre o împărăție, că-l voi smulge, că-l voi surpa și că-l voi nimici;

Voi smulge. Cuvinte care trebuie să-i fi amintit lui Ieremia chemarea lui în lucrarea profetică (cap. 1,10). Dumnezeu afirma că soarta tuturor naţiunilor este în mâinile Lui (vezi Psalmi 103,19; Daniel 2,20.21; 4,25).


8 dar dacă neamul acesta despre care am vorbit astfel se întoarce de la răutatea lui, atunci și Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gând să i-l fac.

Se întoarce de la răutatea lui. Aici este înfăţişat adevărul profund că universul este un univers moral, şi că naţiunile stau sau cad în funcţie de raportarea lor la legea morală. Dacă o naţiune îşi conduce treburile în mod corect, urmând preceptele dreptăţii şi milei, prosperă (Psalmi 1,3). Dacă pe de altă parte, ea devine tiranică, umblă numai după bunuri materiale şi seculare ale vieţii, şi dispreţuieşte normele purtării cinstite pe plan naţional şi internaţional, va pieri (vezi Psalmi 1,6). Încă mai era timp pentru ca Iuda să se pocăiască.

Îmi pare rău. Vezi comentariul la Geneza 6,6; Ioel 2,13.


9 Tot așa însă deodată zic despre un neam, sau despre o împărăție, că-l voi zidi sau că-l voi sădi.
10 Dar dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea și n-ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău și de binele pe care aveam de gând să i-l fac.

De binele. Iudeii nu trebuia să-şi închipuie că poziţia lor ca popor al lui Dumnezeu le asigura continuitatea favorii divine, indiferent dacă trăiau sau nu potrivit cu voia lui Dumnezeu.


11 De aceea, vorbește acum oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului și zi: „Așa vorbește Domnul: „Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră și fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceți-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptați-vă umbletele și faptele!”

Pregătesc. Ebr. yasar, a forma (vezi comentariul la Geneza 1,1). Cuvântul tradus în acest capitol prin olar vine din rădăcina aceasta. Dumnezeu pregăteşte judecata împotriva poporului Său. Totuşi, mai este vreme ca să se întoarcă fiecare de la calea …cea rea.


12 Dar ei zic: „Degeaba! Căci noi ne vom urma gândurile noastre și vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!”

Degeaba. Răspunsul acesta nu era de fapt rostit de poporul lui Iuda, ci era redarea din partea Domnului a ceea ce poporul spunea în inimă şi prin fapte. Cuvintele acestea trebuie înţelese ca exprimând nu o atitudine de disperare, ci mai degrabă una care în mod sfidător leapădă oferta lui Dumnezeu de îndurare din versetul anterior. Este ca şi cum apostaţii ar spune: Nu te amăgi că vom face aşa cum doreşti tu (vezi cap. 2,25).


13 De aceea, așa vorbește Domnul: „Întrebați pe neamuri! Cine a auzit vreodată asemenea lucruri? Fecioara lui Israel a făcut grozave blestemății.

Întrebaţi. Vezi cap. 2,10. Lucru destul de tragic, în vreme ce păgânii fuseseră credincioşi falsei lor închinări, israeliţii Îi fuseseră necredincioşi lui Dumnezeu.

Fecioara. Ebr. bethulah (vezi comentariul la Isaia 7,14). Acest cuvânt înfăţişează în mod izbitor ruşinea adulterului spiritual al lui Israel (Ieremia 14,17; Ezechiel 16).


14 Părăsește zăpada Libanului stânca ogoarelor? Sau se văd secând apele care vin de departe proaspete și curgătoare?

Părăseşte zăpada? Ideea pe care vrea să o exprime aici este că tăria Domnului, în care ar fi trebuit să se încreadă poporul Său, este ca şi zăpada care nu lipseşte de pe Liban. Se văd secând apele? Râurile cu mult dorita apă rece ce curgeau din depărtare sau izvoarele din vârfurile înalte nu secau niciodată.


15 Totuși poporul Meu M-a uitat și aduce tămâie idolilor; s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări și a apucat pe cărări și drumuri nebătute,

S-a abătut. O referire la profeţii şi învăţătorii mincinoşi care conduc poporul în rătăcire (vezi cap. 14,13-18).

A părăsit vechile cărări. Aceleaşi ca şi căile amintite mai înainte, referindu-se la credinţa cândva morală a patriarhilor (vezi comentariul la cap. 6,16). Părăsind căile sau drumurile largi, pentru a merge pe poteci strâmte, cărări cum se putea aştepta Iuda la altceva decât să se abată sau poticnească?


16 făcând astfel din țara lor o pustietate, o veșnică batjocură; toți cei ce trec prin ea sunt uimiți și dau din cap.

Pustietatea. Literal, o oroare. Invazia care se apropia urma să pricinuiască o extremă depopulare. Deoarece uimiţi sau uluiţi vine de la aceeaşi rădăcină ebraică, este mai bine tradus prin îngroziţi.

O veşnică batjocură. Literal O fluierare continuă.

Dau din cap. Sau clatină din cap; nu în bătaie de joc, ci în împreună simţire faţă de starea de pustiire a ţării.


17 Ca vântul de la răsărit îi voi risipi înaintea vrăjmașului; iar în ziua necazului lor le voi întoarce spatele și nu Mă voi uita la ei!”

Vântul de la răsărit. Temutul vânt nimicitor, copleşitor, plin de praf din pustie (vezi comentariul la Ieremia 4,11; comp. Psalmi 48,7; Iona 4,8).

Le voi întoarce spatele. Din moment ce lumina feţei lui Dumnezeu însemna plinătatea bucuriei şi a păcii (vezi Numeri 6,25.26), întoarcerea feţei Sale însemna a fi lăsat în umbrele nenorocirii. În cazul de faţă aceasta se făcea ca o dreaptă răsplătire dată celor care-şi întoarseră spatele Domnului (vezi Ieremia 2,27).


18 Atunci ei au zis: „Veniți să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoți, nici sfatul din lipsă de înțelepți, nici cuvântul din lipsă de proroci. Haidem să-l ucidem cu vorba și să nu luăm seama la toate vorbirile lui!” –

Veniţi. Soliile precise ale profetului treziseră îndârjita împotrivire a oamenilor, care se dezvăluise printr-o ură făţişă, ei căutând să-l omoare pe Ieremia (vezi cap. 11,21).

Căci nu va pieri Legea. Printr-o amăgire de sine oamenii credeau că preoţii şi profeţii populari le dăduseră suficiente îndrumări din lege, şi că ei se puteau bizui pe aceste îndrumări în ciuda avertizărilor lui Ieremia despre venirea unor crize. Se pare că starea descoperită în acest verset a constituit fundalul complotului lui Paşhur (vezi cap. 20,1-3).


19 Ascultă-mă, Doamne, și auzi glasul potrivnicilor mei!
20 Cu rău se răsplătește binele? Căci au săpat o groapă ca să-mi ia viața. Adu-Ți aminte că am stat înaintea Ta ca să vorbesc bine pentru ei și să abat mânia Ta de la ei.

Au săpat o groapă. O prezentare vie a duşmanilor lui Ieremia vinovaţi de o împotrivire atât de plină de nemulţumire faţă de el încât să-l prindă în capcană într-o groapă ca pe o fiară sălbatică. Să-mi ia viaţa. Literal sufletul meu (vezi comentariul la Psalmi 16,10).

Am stat înaintea Ta. Aici referindu-se îndeosebi la mijlocirile fără de succes ale profetului pentru poporul său (vezi cap. 14; 15). Cartea apocrifă (şi semi-istorică) 2 Macabei face următoarea observaţie interesantă cu privire la rugăciunile de mijlocire ale lui Ieremia: Atunci Onia a deschis gura şi a zis: Acesta este un iubitor al fraţilor, Ieremia, profetul lui Dumnezeu, care se roagă mult pentru popor şi pentru cetate! (2 Macabei 15,14).


21 De aceea, dă pe copiii lor pradă foametei și doboară-i cu sabia! Nevestele lor să fie lipsite de copii și să rămână văduve, și bărbații lor să fie luați de ciumă; tinerii lor să fie uciși de sabie în luptă!

Dă pe copiii lor pradă. Pentru o lămurire a tonului aparent de răzbunare din v. 21-23 vezi comentariul la psalmii imprecatori, Vol. III, p. 624.


22 Să se audă strigăte ieșind din casele lor, când cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat o groapă ca să mă prindă și mi-au întins lațuri sub picioare.

Să se audă strigăte. Când poporul respinge ofertele de îndurare din partea lui Dumnezeu, nu mai rămâne nimic de făcut decât a lăsa Ierusalimul să fie ocupat de babilonieni, care aveau să apese asupra locuitorilor lui cu cruzimea invadatorului (vezi 2Regi 8,12; Osea 13,16). Sculpturile asiriene păstrate dezvăluie cu totul lămurit soarta grozavă care îi aştepta pe prizonierii de război în acele vremuri de demult.

Laţuri. Cele folosite de vânătorii de păsări (vezi Psalmi 140,5; 142,3).


23 Dar Tu, Doamne, cunoști toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ierta nelegiuirea și nu le șterge păcatul dinaintea Ta: ci să fie doborâți în fața Ta! Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale! –

Nu le ierta. Vezi comentariul la v. 21.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

3–6MH 471

6 8T 186; 9T 181

11–158T 70

12–15FE 223

14 CT 358, 373; FE 186, 434; 6T 164

14, 15 FE 170, 371