1 Atunci am privit și, iată, în întinderea care era deasupra capului heruvimilor s-a arătat deasupra lor ca o piatră de safir, ca înfățișarea asemănării unui tron.

M-am uitat. Viziunea descrisă în capitolul 1,15-28 reapare. În întinderea de cer se vede, ca şi mai înainte, o asemănare ca un tron de safir. Ezechiel nu menţionează o fiinţă pe tron. Că era una acolo, este dedus din Domnul a zis din versetul următor [El a zis, KJV].

Heruvimi. Heruvim este transliterarea pluralului ebraic kerubim, şi nu cere un i ca semn al pluralului. Heruvimii din capitolul 10 corespund cu făpturile vii din capitolul 1. În teologia ebraică un heruvim era o fiinţă de natură sublimă şi cerească, cu formă omenească, deşi cu aripi. Heruvimii păzeau poarta Paradisului (Geneza 3,24). Statuile care umbreau tronul milei, atât în tabernacol cât şi în Templul lui Solomon erau numite heruvimi (Exod 25,18; 1Regi 6,24; comp. 1Samuel 4,4; 2Samuel 22,11). În contrast cu poziţia în picioare a heruvimilor descrişi de Ezechiel, heruvimii babilonieni, numiţi kar?bu sau karibu, literal; mijlocitori, erau în formă de animale cu cap de om, ca, de pildă, tauri sau lei, deşi unii aveau forma de fiinţe omeneşti.


2 Și el a vorbit bărbatului îmbrăcat în in și a spus: Intră între roți, sub heruvim și umple-ți mâinile cu cărbuni de foc dintre heruvimi și împrăștie-i peste cetate. Și a intrat înaintea ochilor mei.

Omului aceluia. Căpeteniei celor şase slujitori ai pedepsirii (capitolul 9,2) i se vorbeşte şi i se porunceşte să-şi umple mâinile cu cărbuni de foc şi să-i împrăştie peste cetate. Actul simbolizează nimicirea neîntârziată a cetăţii. Nu este sigur dacă scena de fapt reprezintă mijloacele de distrugere (2Cronici 36,19). Templul şi cetatea au fost arse de către Caldei (2Regi 25,9). Compară cu Apocalips 8,5.


3 Și heruvimii stăteau pe partea dreaptă a casei, când omul a intrat; și norul umplea curtea interioară.
4 Atunci gloria DOMNULUI s-a ridicat de la heruvim și a stat peste pragul casei; și casa s-a umplut cu acel nor și curtea a fost plină de strălucirea gloriei DOMNULUI.

Heruvimi. Sau, ca în alte traduceri s-a preferat forma singulară. Forma singulară este folosită în sensul colectiv. LXX reţine pluralul. Mişcările slavei Domnului par să fi simbolizat că Prezenţa divină se pregăteşte să părăsească Templul.


5 Și zgomotul aripilor heruvimilor era auzit până în curtea din afară, precum vocea Atotputernicului Dumnezeu când vorbește.

Glasul. Faptul că aripile erau în mişcare, sugerează că heruvimii se pregăteau să plece din Templu (vezi cap. 1,24).

Dumnezeului Celui Atotputernic. Ebraică, ’El-Shaddai, un titlu obişnuit al lui Iehova. Shaddai adesea apare fără ’El (Dumnezeu), mai ales în cartea lui Iov, unde sunt 31 de astfel de cazuri. Sensul rădăcinii lui Shaddai nu este precis cunoscut. Învăţaţii au oferit diferite sugestii dar nici una din acestea nu este satisfăcătoare (vezi Vol. I, p. 171).


6 Și s-a întâmplat, atunci când el a poruncit bărbatului îmbrăcat în in, spunând: Ia foc dintre roți, dintre heruvimi; că el a intrat și a stat în picioare lângă roți.

Ia foc. Aceste mişcări simbolizează strânsa legătură dintre cer şi evenimentele de pe acest pământ. Mersul istoriei nu este lucrarea unor forţe oarbe, ci în spatele acţiunii şi reacţiunii evenimentelor umane este Dumnezeu, care Îşi aduce planurile la îndeplinire (vezi comentariul la cap. 1,19).


7 Și un heruvim și-a întins mâna dintre heruvimi spre focul care era între heruvimi; și a luat din cărbuni și l-a pus în mâinile celui care era îmbrăcat în in; care l-a luat și a ieșit.
8 Și s-a arătat forma unei mâini de om, la heruvimi, sub aripile lor.

O mână de om. Mâna reprezintă mâna Celui Atotputernic care susţine şi călăuzeşte fiinţele cereşti. Acestea, la rândul lor, mânau roţile, simbolizând mâna lui Dumnezeu în treburile acestui pământ (vezi PK 536).


9 Și când am privit, iată, cele patru roți lângă heruvimi, o roată lângă un heruvim și o altă roată lângă un alt heruvim; și înfățișarea roților era precum culoarea pietrei de beril.

Patru roţi, o roată lângă un heruvim. Versetele 9-17 repetă descrierea dată în viziunea din capitolul 1 (vezi comentariile de acolo). Există şi câteva diferenţe. Repetarea nu este întâmplătoare, deoarece aici mişcările sunt date în legătură cu înaintarea naraţiunii, şi Dumnezeu este arătat ca direct legat cu evenimentele care conduc la căderea Ierusalimului. Viziunea cu făpturile vii de la Chebar era una generală, arătând mâna lui Dumnezeu în toată istoria; cea de la Ierusalim, specifică, arătând mâna Lui într-un singur eveniment semnificativ. Printre diferenţe este şi menţionarea abundenţei de ochi (capitolul 10,12). Ei acoperă întreg corpul heruvimilor ca şi cercurile roţilor (capitolul 1,18). Aceşti ochi, fără îndoială, simbolizează vigilenţa şi inteligenţa. Ei arată că nimic nu poate să scape privirilor lui Dumnezeu, întrucât totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem de a face (Evrei 4,13). În Ezechiel 10,14, unde este dată o descriere a celor patru feţe, o faţă de heruv ia locul la o faţă de bou (capitolul 1,10). Literal, expresia zice faţă de heruvim, de unde unii au tras concluzia că un heruvim original însemna un bou (vezi comentariul la v. 1). Versetul 14 nu apare în LXX, un fapt care lasă în îndoială forma corectă a textului.


10 Și cât despre înfățișarea lor, acestea patru aveau o singură asemănare, ca și când era o roată în roată.
11 Când mergeau, mergeau pe cele patru laturi ale lor; nu se întorceau când mergeau, ci ori încotro privea capul ele urmau; nu se întorceau când mergeau.
12 Și tot trupul lor și spatele lor și mâinile lor și aripile lor și roțile, erau pline de ochi de jur împrejur, la roțile pe care acești patru le aveau.
13 Cât despre roți, li s-a strigat în auzul meu: Roată!
14 Și fiecare avea patru fețe: fața întâi era fața unui heruvim și a doua față era fața unui om și a treia fața unui leu și a patra fața unei acvile.
15 Și heruvimii s-au ridicat. Aceasta este făptura vie pe care o văzusem lângă râul Chebar.
16 Și când heruvimii mergeau, roțile mergeau lângă ei; și când heruvimii își ridicau aripile ca să se înalțe de pe pământ, roțile de asemenea nu se întorceau de lângă ei.
17 Când ei stăteau, stăteau și acestea; și când se ridicau, se ridicau și acestea, pentru că duhul făpturii vii era în acestea.
18 Atunci gloria DOMNULUI s-a depărtat de deasupra pragului casei și a stat peste heruvimi.
19 Și heruvimii și-au ridicat aripile și s-au înălțat de pe pământ înaintea ochilor mei; când au ieșit, roțile de asemenea erau lângă ei și fiecare a stat la ușa din poarta de est a casei DOMNULUI; și gloria Dumnezeului lui Israel era peste ei, deasupra.

S-au înălţat. În versetul 3 heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei. Mutarea la poarta de răsărit este pregătitoare pentru îndepărtarea finală.

S-au oprit. Sau Fiecare . Verbul ebraic cere un subiect singular; din care cauză traducătorii KJV au adăugat pe fiecare. LXX şi Siriaca zic ei au stat.


20 Aceasta este făptura vie pe care o văzusem sub Dumnezeul lui Israel lângă râul Chebar; și am știut că ei erau heruvimii.

Erau. Sau Acesta este. Aceste cuvinte evidenţiază identitatea a ceea ce el a văzut în cele două viziuni.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–22Ed 177, 178; GW 489; PK 535–537; TM 213; 5T 751–754; 9T 259, 260

8, 21 Ed 177; FE 409; MB 121; PK 176, 535; 5T 751, 754


21 Fiecare avea patru fețe și fiecare patru aripi; și asemănarea unor mâini de om era sub aripile lor.
22 Și cât despre asemănarea fețelor lor, ele erau aceleași fețe pe care le văzusem lângă râul Chebar, înfățișarea lor și ei înșiși, tot același erau; mergeau fiecare drept înainte.