1 Și m-a dus înapoi pe calea porții sanctuarului de afară, care dă spre est; și ea era închisă.

M-a adus înapoi. Adică din curtea dinlăuntru (vezi cap. 43,5).

Poarta din afară a Sfântului Locaş. Aici este vorba de întreaga împrejmuire. Vezi p. 716, B.


2 Atunci DOMNUL mi-a spus: Această poartă să fie închisă, să nu se deschidă și niciun om să nu intre pe ea, pentru că DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, a intrat pe ea; de aceea să fie închisă.

A intrat pe ea. Vezi cap. 43,4. Sfinţită prin prezenţa divină, poarta nu urma să fie folosită pentru scopul obişnuit de intrare a poporului.


3 Aceasta este pentru prinț; prințul va ședea în ea pentru a mânca pâine înaintea DOMNULUI; el va intra pe calea porticului acelei porți și va ieși tot pe calea lui.

Voievod. Adică, domnitorul civil al viitorului regat. Rabinii refereau aceasta la Mesia. Dar Isus Hristos nu putea fi voievodul amintit aici. Voievodul urma să ofere o jertfă pentru păcat pentru sine (cap. 45,22), urma să aibă fii (cap. 46,16), şi urma să închine aducând jertfe (cap. 46,2).

Să mănânce pâinea. Fără îndoială o referire la mâncărurile de felul celor care erau mâncate cu anumite jertfe (vezi Exod 18.12; Levitic 7,15; Deuteronom 12,7.18).


4 Apoi m-a dus pe calea porții de nord, înaintea casei; și eu am privit și, iată, gloria DOMNULUI umplea casa DOMNULUI, și am căzut cu fața la pământ.

Poarta de miazănoapte. Întrucât aceasta e descrisă ca fiind înaintea casei, adică, în faţa ei, poarta trebuie să fi fost poarta dinlăuntru de miazănoapte (p. 716, I). Slava Domnului. Vezi comentariul la cap. 43,2-5.


5 Și DOMNUL mi-a spus: Fiu al omului, ia aminte și privește cu ochii tăi și ascultă cu urechile tale tot ce îți spun referitor la toate rânduielile casei DOMNULUI și la toate legile ei; și ia aminte la intrarea casei, la toate ieșirile sanctuarului.
6 Și să spui celor răzvrătiți, casei lui Israel: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Voi casă a lui Israel, fie-vă destul toate urâciunile voastre,
7 În aceea că ați adus în sanctuarul meu străini, necircumciși în inimă și necircumciși în carne, să fie în sanctuarul meu, să îl murdărească, în chiar casa mea, când oferiți pâinea mea, grăsimea și sângele, iar ei au călcat legământul meu din cauza tuturor urâciunilor voastre.

Străini. Străinilor care trăiau în mijlocul lui Israel le era îngăduit să ia parte la Paşte şi la alte ritualuri religioase dacă se supuneau la circumciziune (Ezechiel 12,48). În anumite împrejurări le era îngăduit să aducă jertfe (Numeri 15,14.26.29).


8 Și nu ați păzit însărcinarea lucrurilor mele sfinte; ci ați pus păzitori ai însărcinării mele în sanctuarul meu pentru voi înșivă.

N-aţi păzit ce trebuia păzit. În loc să ţină sarcina dată lor la Templu aşa cum la fusese orânduit, Leviţii angajaseră cu plata slujitori dintre străini şi îngăduiseră ca ei să intre în curtea Templului indiferent dacă erau sau nu adevăraţi închinători ai lui Dumnezeu (Iosua 9,27; Ezra 8,20; comp. Numeri 16,40; Zaharia 14,21).


9 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Niciun străin, necircumcis în inimă, nici necircumcis în carne, să nu intre în sanctuarul meu, din toți străinii câți se vor afla între copiii lui Israel.

Nici un străin. Precauţia avea de scop să prevină profanarea templului din viitor.


10 Și leviții care s-au depărtat de mine, când Israel rătăcea, care au rătăcit de la mine după idolii lor, să își poarte nelegiuirea lor.

Leviţii. Versetele 10-14 descriu datoriile oficiale ale Leviţilor în noua orânduire. Din cauza apostaziei şi idolatriei Leviţii urmau să fie degradaţi de la înaltul lor privilegiu de slugi la altar.


11 Totuși ei să fie servitori în sanctuarul meu, având sarcina la porțile casei și servind casei; ei să înjunghie ofranda arsă și sacrificiul pentru popor și să stea în picioare înaintea lor să le servească.
12 Pentru că ei le-au servit înaintea idolilor lor și au făcut să cadă casa lui Israel în nelegiuire; de aceea mi-am ridicat mâna împotriva lor, spune Domnul DUMNEZEU și ei își vor purta nelegiuirea.
13 Și să nu se apropie de mine, ca să îmi facă serviciul de preot, nici să nu se apropie de vreunul din lucrurile mele sfinte, în locul preasfânt; ci să își poarte rușinea și urâciunile lor pe care le-au făcut.
14 Ci îi voi face păzitori ai sarcinii casei, pentru tot serviciul ei și pentru tot ce se va face în ea.
15 Dar preoții, leviții, fiii lui Țadoc, care au păzit sarcina sanctuarului meu când copiii lui Israel au rătăcit de la mine, ei să se apropie de mine ca să îmi servească; și să stea în picioare înaintea mea pentru a-mi aduce grăsimea și sângele, spune Domnul DUMNEZEU;

Fiii lui Ţadoc. În ce priveşte antecedentele istorice ale preoţiei ţadofite vezi comentariul la 2Samuel 8,17; comp. Ezechiel 40,46.


16 Ei să intre în sanctuarul meu și să se apropie de masa mea, pentru a-mi servi și să păzească însărcinarea mea.
17 Și se va întâmpla, când vor intra pe porțile curții interioare, că vor fi îmbrăcați cu haine de in și să nu pună lână pe ei în timp ce servesc în porțile curții interioare și înăuntru.

Haine de in. Compară Ezechiel 28,40-43; 39,27-29; Levitic 6,10.


18 Să aibă bonete de in pe capetele lor și să aibă izmene de in pe coapsele lor; să nu se încingă cu vreun lucru care să îi facă să transpire.
19 Și când ies în curtea exterioară, în curtea exterioară la popor, să se dezbrace de hainele lor în care au servit și să le pună în camerele sfinte; și să îmbrace alte haine; și să nu sfințească poporul cu hainele lor.

Vor lepăda veştmintele. Preoţii trebuiau să poarte robele lor de slujbă numai când erau angajaţi în serviciul templului. Clădiri speciale erau (p. 716, T, T) prevăzute aproape de templu unde trebuia să-şi schimbe veştmintele înainte şi după servirea la altar (cap. 42,13.14).


20 Nici să nu își radă capetele, nici să nu permită șuvițelor lor să crească lungi; ei doar să își tundă scurt capetele.

Nu-şi vor rade capul. Compară cu Levitic 21,1-5; Deuteronom 14,1. Era practica egiptenilor păgâni de a-şi rade capul. Acesta era probabil unul din motivele pentru interzicerea ei la preoţii lui Iehova. Ei nu trebuia să-şi lase părul să crească lung aşa cum făceau barbarii, ci să şi-l taie şi să-l ţină în ordine. Numai când se găseau sub juruinţa Nazireatului le era îngăduit să-l lase să crească lung. (Numeri 6,5; comp. Levitic 10,6; 21,10).


21 Nici să nu bea vin vreunul dintre preoți când intră în curtea interioară.

Vin. Compară cu Levitic 10,9; Josephus Antiquities iii. 12. 2.


22 Nici să nu își ia de soții vreo văduvă, nici pe cea divorțată, ci să ia tinere din sămânța casei lui Israel sau o văduvă de preot.

Văduvă. Potrivit cu legea levitică se făcea o deosebire între legile de căsătorie şi de doliu pentru marele preot şi acelea pentru preoţii obişnuiţi. Preotul obişnuit nu putea să ia în căsătorie o femeie divorţată (Levitic 21,7) dar putea, după câte se pare, să ia în căsătorie o văduvă, în timp ce marele preot nu putea să ia în căsătorie o femeie divorţată, nici chiar o văduvă, ci numai o fecioară din Israel (Levitic 21,14). Aici este interzisă căsătoria preotului obişnuit cu o văduvă.


23 Și să învețe pe poporul meu deosebirea dintre ce este sfânt și ce nu este sfânt și să îi facă să discearnă între necurat și curat.

Vor învăţa pe poporul Meu. Preoţii urmau să fie învăţători ai poporului aşa ca poporul să poată cunoaşte adevărul şi să fie ferit de apostazie. Învăţătura e cu totul necesară pentru creşterea creştină. Nu poate avea loc o adevărată creştere spirituală decât dacă e o neîncetată creştere în cunoştinţă. Israel fusese mai înainte nimicit din lipsă de cunoştinţă (Osea 4,6). Lucrul acesta nu urma să se repete în noua orânduială. Creştinul ca persoană primeşte astăzi învăţătură prin cercetarea Cuvântului şi prin învăţătorii din Cuvânt. În fiecare zi el ar trebui să adauge la fondul său de cunoştinţe spirituale, şi să acţioneze pe temeiul luminii celei noi. O schimbare a inimii e totdeauna însoţită de o clară convingere a datoriei Creştinului.


24 Și în neînțelegeri ei să stea în picioare la judecată; și să judece conform cu judecățile mele; și să păzească legile mele și statutele mele în toate adunările mele; și să sfințească sabatele mele.

Vor judeca. Acesta fusese serviciul lor anterior în rânduiala trecută (Deuteronom 33,10).


25 Și să nu vină la nicio persoană moartă să se întineze, numai pentru tată sau pentru mamă sau pentru fiu sau pentru fiică, pentru frate sau pentru soră care nu a avut soț, se pot întina.

o fiică, pentru un frate, şi pentru o soră, care nu era măritată.

Nu se vor duce la un mort. Reglementarea aceasta se asemăna cu aceea de mai înainte (vezi Levitic 21,1-3).


26 Și după ce se curățește, să îi numere șapte zile.
27 Și, în ziua când el intră în sanctuar, în curtea interioară, pentru a servi în sanctuar, să ofere ofranda lui pentru păcat, spune Domnul DUMNEZEU.
28 Și aceasta să le fie ca moștenire, eu sunt moștenirea lor; și să nu le dați nicio stăpânire în Israel, eu sunt stăpânirea lor.

Moştenirea. Rânduielile aducerii jertfei din nou reflectă legea veche. În ce priveşte jertfele de mâncare, pentru păcat şi pentru vină vezi Levitic 2,3; 6,25.29; 7.6,7; cu privire la ogorul consacrat vezi Levitic 27.21; cu privire la cele dintâi roade vezi Ezechiel 23,19; 34,26; Numeri 18,13; Deuteronom 18,3.4; cu privire la darul ridicat vezi Numeri 15,19-21; 18,19. Preoţilor noului templu le era prevăzut un loc de locuit în darul sfinţit sau partea sfinţită din ţară (Ezechiel 45,1-5).


29 Ei vor mânca darul de mâncare și ofranda pentru păcat și ofranda pentru fărădelege; și fiecare lucru dedicat în Israel va fi al lor.
30 Și primele dintre toate roadele dintâi din toate lucrurile și fiecare dar dintre toate, din fiecare fel de daruri, vor fi ale preoților; voi să dați de asemenea preotului cel dintâi din aluatul vostru, ca să facă să se odihnească binecuvântarea în casa voastră.
31 Preoții să nu mănânce din vreun lucru care a murit de la sine, sau sfâșiat, fie pasăre fie animal.

Moartă. Compară cu Levitic 17,15; 22,8; Deuteronom 14,21.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

10 Ev 512

23, 24 1T 195