1 Mai mult, când veți împărți țara, prin sorț, pentru moștenire, să oferiți un dar pentru DOMNUL, o parte sfântă din țară; lungimea va fi de douăzeci și cinci de mii de trestii și lățimea să fie de zece mii. Aceasta să fie sfântă în toate granițele ei de jur împrejur.

Când vei împărţi. Sensul pare să fie : împărţi prin alocare. De fapt fiecărui trib îi era rânduită o parte hotărâtă (cap. 48, 1-29).

Dar sfânt. Ebr. terumah, literal: ceva ridicat, aici însemnând o jertfă, un dar, o contribuţie. O mică parte din această parte sfântă a ţării [KJV] urma să fie ocupată de sanctuar, restul dat preoţilor şi Leviţilor. Terumah-ul e descris mai departe în cap. 48,8-22.

Coţi. Cuvântul acesta a fost adăugat. Întrebarea e dacă trebuie să se înţeleagă trestii, sau coţi. Dacă e cea dintâi, suprafaţa n-ar putea fi încadrată între Mediterana şi Iordan. Lungimea ar fi de peste 80 de km. Coţi pare mai raţional şi mai proporţional cu alocările diferitelor seminţii.

Zece mii. Adică în jur de 5,12 km. Suprafaţa totală, potrivit cu v. 1-6, era cam de 25.000 de coţi (11 km) pătraţi. Aceasta era alcătuită din trei părţi: 10.000 (cap. 48,13) la miazănoapte pentru Leviţi; 10.000 (cap. 48,10) la mijloc pentru preoţi, în mijlocul căruia era sanctuarul; şi restul 5.000 (cap. 48,15), ca loc obişnuit, pentru locuinţe şi păşune.


2 Din aceasta să fie pentru sanctuar cinci sute în lungime, cu cinci sute în lățime, pătrat de jur împrejur; și cincizeci de coți de jur împrejur pentru împrejurimile lui.

Cincizeci de coţi. Templul era situat într-o curte pătrată de 500 de coţi pătraţi (vezi comentariul la cap. 40,5). Aici se mai lasă liberă încă o fâşie de pământ de cincizeci de coţi (cam 25,9 m.) în jurul zidului de afară ca o asigurare contra profanării lui.

Loc slobod. Sau liber (vezi comentariul la Numeri 35,2).


3 Și din această măsură să măsori lungimea a douăzeci și cinci de mii și lățimea de zece mii; și în ea va fi sanctuarul și locul preasfânt.

Din această întindere. Vezi comentariul la v. 1.


4 Partea sfântă a țării să fie pentru preoții care servesc sanctuarului, care se vor apropia să servească DOMNULUI; și să fie un loc pentru casele lor și un loc sfânt pentru sanctuar.

A preoţilor. Versetul acesta descrie moşia preoţilor (vezi cap. 48,10).


5 Și douăzeci și cinci de mii în lungime și zece mii în lățime să aibă de asemenea leviții pentru ei înșiși, servitorii casei, ca stăpânire, pentru douăzeci de camere.

Leviţilor. Moşia leviţilor se afla la miazănoapte de aceea a preoţilor şi urma să fie de aceeaşi mărime (vezi cap. 48,13). Douăzeci de odăi. LXX zice cetăţi pentru locuit, care pare a da un sens mai bun.


6 Și să rânduiți stăpânirii cetății, cinci mii în lățime și douăzeci și cinci de mii în lungime, în fața darului părții sfinte, aceasta să fie pentru toată casa lui Israel.

Toată casa lui Israel. Această parte de aceeaşi lungime dar numai pe jumătate din lăţimea celorlalte, urma să procure hrană lucrătorilor cetăţii (cap. 48,18).


7 Și o parte să fie pentru prinț de o parte și de cealaltă parte a darului părții sfinte și a stăpânirii cetății, înaintea darului părții sfinte și înaintea stăpânirii cetății, din partea de vest spre vest și din partea de est spre est; și lungimea să fie în fața uneia dintre părți, de la granița de vest până la granița de est.

Pentru domnitor. Partea domnitorului cuprindea toată ţara la răsărit şi la apus de darul sfânt, probabil la Mediterana la apus şi la Iordan şi Marea Moartă la răsărit.


8 Stăpânirea lui în Israel va fi din țară; și prinții mei să nu mai oprime pe poporul meu; și ce rămâne din țară să o dea casei lui Israel conform cu triburile lor.
9 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Fie-vă destul, prinți ai lui Israel; îndepărtați violența și jaful și faceți judecată și dreptate; îndepărtați pretențiile voastre excesive de la poporul meu, spune Domnul DUMNEZEU.

Înlăturaţi stoarcerile voastre. Versetele 9, 10 sunt un îndemn de a observa dreptatea în procedeele lor.


10 Să aveți balanțe drepte și o efă dreaptă și un bat drept.
11 Efa și batul să fie de aceeași măsură, încât batul să conțină a zecea parte dintr-un homer și efa a zecea parte dintr-un homer, măsura lor să fie după homer.

Aceeaşi măsură. Compară cu Levitic 19.35,36; Deuteronom 25,13-15; Proverbe 16,11; Osea 12,7; Amos 8,5; Mica 6,10. Efa era folosită pentru măsuri uscate, batul pentru măsurarea lichidelor. Aici se spune despre ele că sunt de aceeaşi capacitate şi fiecare egală cu a zecea parte dintr-un omer. Prin echivalenţe moderne un bat ar fi cam 25 de litri (vezi Vol. I, p. 167).


12 Și șekelul să fie douăzeci de ghere; douăzeci de șekeli, douăzeci și cinci de șekeli, cincisprezece șekeli să fie mina voastră.

Siclul. Compară Exod 30,13.

Mina. O transliterare a ebraicului maneh. (1Regi 10,17; Ezra 2,69; Neemia 7,71.72). Un maneh, sau o mină, avea 50 de sicli (vezi Vol. I, p. 164, 167, 168). Ebraica de aici este obscură.


13 Acesta să fie darul pe care să îl oferiți: a șasea parte dintr-o efă dintr-un homer de grâu și să dați a șasea parte dintr-o efă dintr-un homer de orz;

Darul de mâncare. Versetele 13-15 descriu impozitul care trebuia să fie plătit, probabil domnitorului (vezi v. 16), care la rândul lui urma să procure darurile pentru sacrificii cerute.


14 Referitor la rânduiala untdelemnului, batul untdelemnului, să oferiți a zecea parte dintr-un bat dintr-un cor, care este un homer de zece bați, pentru că zece bați sunt un homer;
15 Și un miel din turmă, dintre două sute, din pășunile grase ale lui Israel, ca dar de mâncare și ca ofrandă arsă și ca ofrande de pace, ca să facă împăcare pentru ei, spune Domnul DUMNEZEU.
16 Tot poporul țării să dea acest dar pentru prințul din Israel.
17 Și să fie partea prințului să dea ofrande arse și daruri de mâncare și daruri de băutură, la sărbători și la lunile noi și la sabate, la toate solemnitățile casei lui Israel; el să pregătească ofranda pentru păcat și darul de mâncare și ofranda arsă și ofrandele de pace, pentru a face împăcare pentru casa lui Israel.

El va îngriji. Ebr. ‘asah, folosit aici în sensul de a oferi, a furniza. Domnitorul e făcut răspunzător pentru procurarea darurilor pentru diferitele sacrificii de sărbători.


18 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: În luna întâi, în prima zi a lunii, să iei un taur tânăr, fără cusur, și să cureți sanctuarul;

A lunii întâi. De la versetul 18 la cap. 46,15 se descrie ritualul de sacrificiu care să fie urmat la ocazii speciale. Sunt schimbări faţă de legea mozaică. Nu e amintită nici Ziua Cincizecimii şi nici Ziua Ispăşirii. Dar e destul de inutilă speculaţia, aşa cum au făcut unii, că aceste particularităţi ceremoniale urmau să fie cu totul omise în timpul marelui ritual.


19 Și preotul să ia din sângele ofrandei pentru păcat și să îl pună pe ușorii casei și pe cele patru colțuri ale pervazului altarului și pe ușorii porții curții interioare.

Va lua din sânge. Sub legea mozaică, în Ziua Ispăşirii sângele jertfei pentru păcat era stropit pe şi către scaunul milei de dincolo de perdea (Levitic 16,14.15). Sub noul ritual în legătură cu ceremonia curăţirii, sângele era pus pe uşorii casei, pe cele patru colţuri ale pervazului altarului şi pe uşorii porţii.


20 Și astfel să faci și în a șaptea zi a lunii pentru fiecare ce rătăcește și pentru cel simplu; astfel să împăcați casa.

Nechibzuinţă. Ebr. peshi, fără experienţă.


21 În luna întâi, în a paisprezecea zi a lunii, să aveți paștele, o sărbătoare de șapte zile; azimă să se mănânce.

Paştele. Rânduielile cu privire la ţinerea Paştelui erau asemănătoare cu acelea din legea mozaică, dar cu jertfe mai cuprinzătoare (Exod 12,6; Levitic 23,5-8; Numeri 28,16-25).


22 Și în acea zi prințul să pregătească pentru el însuși și pentru tot poporul țării un taur ca ofrandă pentru păcat.
23 Și în cele șapte zile ale sărbătorii să pregătească zilnic o ofrandă arsă pentru DOMNUL: șapte tauri și șapte berbeci fără cusur, în cele șapte zile; și un ied dintre capre ca ofrandă zilnică pentru păcat.
24 Și să pregătească un dar de mâncare dintr-o efă pentru un taur și o efă pentru un berbec și un hin de untdelemn pentru o efă.
25 În luna a șaptea, în ziua a cincisprezecea a lunii, să facă la fel în sărbătoarea celor șapte zile, conform cu ofranda pentru păcat, conform cu ofranda arsă și conform cu darul de mâncare și conform cu untdelemnul.

Luna a şaptea. Referirea este la Sărbătoarea Corturilor (Exod 23,16; 34,22; Levitic 23,34; Deuteronom 16,13.16). Unii susţin că motivul pentru care nu este numită astfel este că obiceiul de a locui în colibă urma să fie desfiinţat. Jertfele sunt considerabil mai puţine decât acelea cerute sub legea mozaică (Numeri 29,12-38).

Plan