1 Și s-a întâmplat că, în al unsprezecelea an, în luna a treia, în ziua întâi a lunii, cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:

În anul al unsprezecelea. Al captivităţii lui Ioiachin (vezi comentariul la cap. 1,2); data lunii cade în iunie, 587 sau 586 (vezi p. 572). Profeţia de faţă a fost dată cam la două luni după cea dinainte (cap. 20,30). În alegorie profetică şi într-o paralelă poetică mişcătoare profetul descrie căderea marii naţiuni a Egiptului.


2 Fiu al omului, vorbește lui Faraon, împăratul Egiptului, și mulțimii lui: Ca cine ești tu în măreția ta?

Faraon. Hofra, sau Apries, vestit pentru mândria lui arogantă (vezi comentariul la cap. 29,3).


3 Iată, asirianul era un cedru în Liban cu crengi frumoase și frunziș umbros și de o statură înaltă; și vârful lui era printre ramurile dese.

Asirianul. Ebr. ’Ashshur, Asiria. O schimbare a unei litere din ebraica consonantică şi o schimbare în punctuaţie la ashweca dă exprimarea te voi asemăna. Propoziţia ar suna atunci astfel: Iată, te voi asemăna cu un cedru din Liban (vezi RSV). Totuşi, nu putem fi siguri că astfel de schimbări sunt justificate. Alegoria poate fi înţeleasă dacă referirea la Asiria este păstrată. Istoria prăbuşirii Asiriei ar fi atunci prezentată ca un exemplu al istoriei şi prăbuşirii Egiptului. Cu schimbarea în text aplicaţia ar fi directă.

Un cedru. Pentru ilustraţie asemănătoare vezi comentariul la Isaia 10,34; 37,24; Ezechiel 17,3; Daniel 4,20–22; Zaharia 11,1-2.


4 Apele îl făceau mare, adâncul l-a înălțat sus cu râurile lui curgând de jur împrejurul plantelor lui și își trimitea râulețele la toți copacii câmpului.

Apele îl făcuseră să crească. LXX zice: Apele l-au hrănit. Referirea este sau la Nil, sau la Tigru, depinzând de care alegerea interpretării (vezi comentariul la v. 3).


5 De aceea înălțimea lui era înălțată deasupra tuturor copacilor câmpului și ramurile lui erau înmulțite și crengile lui s-au lungit datorită mulțimii apelor, când creștea repede.
6 Toate păsările cerului își făceau cuiburile în ramurile lui; și sub crengile lui toate fiarele câmpului își nășteau puii și la umbra lui locuiau toate națiunile mari.

Păsările cerului. Compară cu Ezechiel 17,23; Daniel 4,21.


7 Astfel era el frumos în măreția lui, în lungimea crengilor lui, pentru că rădăcina lui era lângă ape mari.
8 Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu puteau să îl ascundă; brazii nu erau asemenea ramurilor lui și castanii nu erau precum crengile lui; nici vreun copac din grădina lui Dumnezeu nu îi era asemenea în frumusețea lui.

Grădina lui Dumnezeu. LXX zice: Paradisul lui Dumnezeu. Ilustraţia pare să fie luată de la grădina Edenului (vezi Geneza 2,8; Ezechiel 31,9). Prin hiperbolă poetică profetul descrie pretinsa mărire a Egiptului. Grădina lui Dumnezeu ar putea reprezenta aici pe Israel ca popor al lui Dumnezeu.


9 Eu îl făcusem frumos prin mulțimea crengilor lui; astfel încât toți copacii Edenului care erau în grădina lui Dumnezeu, îl invidiau.
10 De aceea, astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pentru că te-ai înălțat în înălțime și el și-a crescut repede vârful printre ramurile dese și inima lui s-a înălțat în înălțimea lui;

Aşa de înaltă. Sau Te-ai înălţat . Vezi comentariul la cap. 29,3.


11 Eu de aceea l-am dat în mâna celui puternic dintre păgâni; el într-adevăr va avea de a face cu el: l-am alungat pentru stricăciunea lui.

Viteazului. Adică, Nebucadneţar (vezi comentariul la cap. 29,19).


12 Și străinii, tiranii națiunilor, l-au stârpit și l-au părăsit; crengile lui au căzut pe munți și în toate văile și ramurile lui sunt rupte prin toate râurile țării; și toate popoarele pământului au coborât de la umbra lui și l-au părăsit.

L-au părăsit. Compară cap. 29,5.


13 Peste ruina lui toate păsările cerului vor rămâne și toate fiarele câmpului vor fi peste crengile lui;

Pe sfărâmăturile lui. Compară cap. 29,5.


14 Ca niciunul dintre toți copacii de lângă ape să nu se înalțe pe ei înșiși pentru înălțimea lor, nici să nu își crească repede vârful printre ramurile dese, nici copacii lor să nu stea drepți în înălțimea lor, toți care beau apă, pentru că toți sunt dați morții, în părțile de jos ale pământului, în mijlocul copiilor oamenilor, cu cei care coboară în groapă.

Să nu se mai îngâmfe. Aceasta este învăţătura care trebuie să fie scoasă din parabolă. Ceilalţi copaci să nu se încreadă în propria lor tărie ca să nu fie orbiţi de prosperitate.


15 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: În ziua când el a coborât în mormânt eu am pus să se facă o jelire; am acoperit adâncul pentru el și am oprit potopurile lui și apele cele mari au fost oprite; și am făcut Libanul să jelească pentru el și toți copacii câmpului s-au topit pentru el.

Locuinţa morţilor. Ebr. she’ol, hades în LXX, sălaşul simbolic al celor morţi reprezentat ca o peşteră subterană (vezi comentariul la Proverbe 15,11).


16 Am făcut națiunile să se zguduie la sunetul căderii lui, când l-am aruncat jos în iad cu cei care coboară în groapă; și toți copacii Edenului, cei mai aleși și cei mai buni ai Libanului, toți cei care beau apă, vor fi mângâiați în părțile de jos ale pământului.

Locuinţa morţilor. Ebr. she’ol (vezi comentariul la v. 15).


17 Ei de asemenea au coborât cu el în iad la cei uciși cu sabia; și cei care erau brațul lui, care locuiau sub umbra lui în mijlocul păgânilor.

Ucişi de sabie. Realitatea străbate prin ilustraţie.

Braţul lui. Auxiliarii lui, aceia care l-au ajutat la cuceririle lui.


18 Astfel, cu cine ești tu asemenea în glorie și în măreție printre copacii Edenului? Totuși vei fi coborât cu copacii Edenului în părțile de jos ale pământului; te vei culca în mijlocul celor necircumciși, cu cei uciși de sabie. Acesta este Faraon și toată mulțimea lui, spune Domnul DUMNEZEU.

Iată ce este Faraon. Alegoria este aplicată.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

3–9PK 363

8 PP 450

10–16PK 365

18 PK 366