1 Și acestea sunt numele triburilor. De la marginea de nord spre ținutul căii Hetlonului, precum se merge la Hamat, Hațar-Enan, granița Damascului spre nord, până la ținutul Hamatului, pentru că acestea sunt laturile lui de est și de vest; o parte pentru Dan.

Numele seminţiilor. Capitolul 48 descrie distribuţia ţării şi se încheie cu o descriere a mărimii cetăţii şi a porţilor ei.

Distribuţia ţării (v. 1-7) nu este asemănătoare cu cea făcută sub Iosua (Iosua 13-19). Vârsta sau descendenţa maternă nu par să fie un criteriu călăuzitor. Partea centrală a ţării urma să fie ocupată de darul sfânt (Ezechiel 45,1-7). Avea să fie flancat de două seminţii, Iuda şi Beniamin, care au rămas credincioase un timp mai îndelungat decât celelalte zece. Seminţiile lui Ruben şi Simeon, cei doi mai vârstnici, au fost aşezate lângă ele. Dan a fost aşezat la extrema de miazănoapte, unde locuise mai înainte o parte a seminţiei. Nu pare să fie un tipar aparte pentru plasarea restului seminţiilor.


2 Și lângă granița lui Dan, de la latura de est până la latura de vest, o parte pentru Așer.
3 Și lângă granița lui Așer, de la latura de est până la latura de vest, o parte pentru Neftali.
4 Și lângă granița lui Neftali, de la latura de est până la latura de vest, o parte pentru Manase.
5 Și lângă granița lui Manase, de la latura de est până la latura de vest, o parte pentru Efraim.
6 Și lângă granița lui Efraim, de la latura de est până la latura de vest, o parte pentru Ruben.
7 Și lângă granița lui Ruben, de la latura de est până la latura de vest, o parte pentru Iuda.
8 Și lângă granița lui Iuda, de la latura de est până la latura de vest, va fi ofranda pe care o veți oferi de douăzeci și cinci de mii de trestii în lățime și în lungime ca una din celelalte părți, de la latura de est până la latura de vest, și sanctuarul va fi în mijlocul său.

Partea sfântă. Sau darul sfânt, deja descrisă în cap. 45,1-7. În ce priveşte cap. 48,8-14 vezi comentariul la cap. 45,1-7.


9 Darul pe care îl veți oferi DOMNULUI va fi de douăzeci și cinci de mii în lungime și de zece mii în lățime.
10 Și pentru ei, pentru preoți, va fi acest dar sfânt; spre nord, douăzeci și cinci de mii în lungime și spre vest, zece mii în lățime; și spre est, zece mii în lățime; și spre sud douăzeci și cinci de mii în lungime; și sanctuarul DOMNULUI va fi în mijlocul lui.
11 Să fie pentru preoții, care sunt sfințiți, dintre fiii lui Țadoc, care au păzit însărcinarea mea, care nu au rătăcit când copiii lui Israel au rătăcit, precum au rătăcit leviții.
12 Și acest dar al țării care este oferit le va fi preasfânt, lângă granița leviților.
13 Și în fața graniței preoților, leviții vor avea douăzeci și cinci de mii în lungime și zece mii în lățime; toată lungimea va fi de douăzeci și cinci de mii și lățimea de zece mii.
14 Și ei să nu vândă din el, nici să nu îl schimbe, nici să nu înstrăineze roadele dintâi ale țării, pentru că acesta este sfânt pentru DOMNUL.
15 Și cele cinci mii, care rămân în lățime în fața celor douăzeci și cinci de mii, să fie un loc care nu este sfânt, pentru cetate, pentru locuințe și pentru împrejurimi; și cetatea să fie în mijlocul său.

Cetăţii. Teritoriul preoţilor şi al leviţilor măsura fiecare 10.000 de coţi de la nord la sud, lăsând 5000 din tot darul sfânt la sudul moşiei preoţilor spre a fi dat cetăţii ca loc obişnuit.


16 Și acestea să fie măsurile lui: partea de nord, patru mii cinci sute, și partea de sud, patru mii cinci sute, și partea de est, patru mii cinci sute, și partea de vest, patru mii cinci sute.

Măsurile. Cetatea trebuia să ocupe un pătrat cu latura de 4.500 de coţi, înconjurată de un loc liber de 250 de coţi de jur împrejur în partea din afară (v. 17), făcând întreaga suprafaţă un pătrat cu latura de 5000 de coţi (aproape 2,6 km pătraţi). Aceasta era lărgimea exactă a spaţiului care fusese lăsat la partea de miazăzi a darului sfânt.


17 Și împrejurimile cetății să fie spre nord, două sute cincizeci, și spre sud, două sute cincizeci, și spre est, două sute cincizeci, și spre vest, două sute cincizeci.
18 Și ceea ce rămâne din lungime în fața darului părții sfinte să fie zece mii spre est și zece mii spre vest; să fie în fața darului părții sfinte; și venitul lui să fie pentru hrana celor ce servesc cetatea.

Rămăşiţa. Cele două părţi erau fiecare de 10.000 pe 5.000 de coţi.


19 Și cei care servesc cetatea să o servească din toate triburile lui Israel.

Toate seminţiile. Locuitorii Ierusalimului fuseseră în mare parte din seminţia lui Iuda şi a lui Beniamin. În noua cetate, care era proprietate comună, toate seminţiile urma să aibă o parte.


20 Tot darul să fie de douăzeci și cinci de mii pe douăzeci și cinci de mii; să oferiți darul pătrat, cu stăpânirea cetății.
21 Și ce rămâne să fie pentru prinț, de o parte și de cealaltă a darului sfânt și a stăpânirii cetății, în fața celor douăzeci și cinci de mii ale darului spre granița de est și spre vest în fața celor douăzeci și cinci de mii spre granița de vest, în fața părților pentru prinț, și aceasta să fie darul sfânt; și sanctuarul casei să fie în mijlocul lui.

A domnitorului. Fâşia de pământ care rămânea la răsărit şi la apus de darul sfânt era pentru domnitor. Teritoriul lui de la nord la sud se întindea pe aceeaşi distanţă ca şi darul sfânt. Spre răsărit şi spre apus se hotărnicea cu darul sfânt la un capăt şi se întindea fără îndoială până la marginile ţării pe de alta.


22 Mai mult, de la stăpânirea leviților și de la stăpânirea cetății, fiind în mijlocul a ceea ce este al prințului, între granița lui Iuda și granița lui Beniamin, să fie pentru prinț.
23 Și cât despre restul triburilor, de la latura de est până la latura de vest, Beniamin va avea o parte.

Celelalte seminţii. Versetele 23-29 descriu alocările pentru restul de cinci seminţii.


24 Și lângă granița lui Beniamin, de la latura de est până la latura de vest, Simeon va avea o parte.
25 Și lângă granița lui Simeon, de la latura de est până la latura de vest, Isahar va avea o parte.
26 Și lângă granița lui Isahar, de la latura de est până la latura de vest, Zabulon va avea o parte.
27 Și lângă granița lui Zabulon, de la latura de est până la latura de vest, Gad va avea o parte.
28 Și lângă granița lui Gad, pe latura de sud spre sud; granița va fi de la Tamar până la apele certei în Cades și la râul spre marea cea mare.

Hotarul. Vezi comentariul la cap. 47,19


29 Aceasta este țara pe care o veți împărți prin sorț triburilor lui Israel ca moștenire, și acestea sunt părțile lor, spune Domnul DUMNEZEU.
30 Și acestea sunt ieșirile cetății pe latura de nord, patru mii cinci sute de măsuri.

Ieşirile cetăţii. Versetele 30-34 repetă dimensiunile cetăţii aşa ca să descrie cele trei porţi de pe fiecare latură. Câte o poartă este numită pentru fiecare seminţie. Lui Levi îi e atribuită o poartă, lăsând numai una pentru Iosif.


31 Și porțile cetății vor fi după numele triburilor lui Israel, trei porți spre nord: o poartă a lui Ruben, o poartă a lui Iuda, o poartă a lui Levi.
32 Și pe latura de est, patru mii cinci sute; și trei porți, și o poartă a lui Iosif, o poartă a lui Beniamin, o poartă a lui Dan.
33 Și pe latura de sud, patru mii cinci sute de măsuri; și trei porți, o poartă a lui Simeon, o poartă a lui Isahar, o poartă a lui Zabulon.
34 Pe latura de vest, patru mii cinci sute, cu cele trei porți ale lor; o poartă a lui Gad, o poartă a lui Așer, o poartă a lui Neftali.
35 Erau de jur împrejur optsprezece mii de măsuri; și numele cetății din acea zi va fi: DOMNUL este acolo.

Optsprezece mii. Perimetrul cetăţii este de 18.000 de coţi, aproximativ 9,3 km. Acest nu include împrejurimile amintite în v. 17.

Cetatea viitorului, Noul Ierusalim, pe care Ioan a văzut-o coborându-se de la Dumnezeu din cer (Apocalips 21) prezintă asemănări izbitoare cu cetatea din viziunea lui Ezechiel. Ezechiel descria cetatea care ar fi putut fi; Ioan, pe aceea care va fi. Simbolul cu naţiunea lui Israel, împărţită în 12 seminţii, e dus mai departe prin istorisirea biblică. Noul Ierusalim, ai cărui locuitori sunt răscumpăraţi din orice naţiune, neam, limbă şi popor, e prezentat cu numele celor 12 seminţii înscrise pe porţile lui. În simbolul biblic, cei răscumpăraţi, indiferent din ce neam, sunt prezentaţi ca fiindu-le rânduit un loc în mijlocul celor 12 seminţii (Romani 9-11; Galateni 3,29).

Tabloul cu Israel din ţara Babilonului, gata să fie eliberat şi reaşezat în propria lui ţară, împreună cu nimicirea însoţitoare a Babilonului, alcătuieşte ilustraţia unei mari părţi din cartea Apocalipsului. Ilustraţia e folosită pentru a descrie pe Israelul lui Dumnezeu în lupta lui finală împotriva puterilor răului, din nou numit Babilon, urmată de nimicirea Babilonului şi eliberarea măreaţă a bisericii. Vezi comentariul la Ieremia 50,1.

Domnul este aici. Cu aceste nimerite cuvinte, cu care noua cetate este numită, profetul Ezechiel aduce la încheiere soliile sale profetice. Îi căzuse lui sorţul să vestească retragerea prezenţei divine din cauza stricăciunii morale a poporului său. A ajuns privilegiul lui de asemenea să vestească leacul pentru păcat; şi să declare, în imagini vii, măreaţa perspectivă pentru viitor, care ar fi putut fi realizată de Israel dacă ar fi acceptat leacul divin atât de îndurător oferit lor (vezi p. 2632).

Dacă Ezechiel a trăit să vadă pe careva dintre conaţionalii săi întorcându-se sub decretul plin de bunăvoinţă al împăratului Persan nu se poate şti. Dacă el ar fi putut să ştie că scrierile sale urma să fie păstrate în Canonul Sfânt, el s-ar fi mângâiat cu perspectiva că vreo generaţie viitoare urma să apuce solia pe care cei împreună cu el captivi o dispreţuiseră.

Provocarea este pentru noi. Noul Israel al lui Dumnezeu e aproape să intre într-o ţară mult mai măreaţă decât aceea nemijlocit oferită generaţiei lui Ezechiel. Intrarea, iarăşi, e pe temeiul unor condiţii cerute mai înainte. Deja a fost o întârziere în împlinirea din toată in