1 Și tu, fiu al omului, ia-ți un cuțit ascuțit, ia-ți un brici de bărbier și fă-l să treacă pe capul tău și pe barba ta; apoi ia-ți balanțe de cântărit și împarte părul.

Brici de ras. Pasajul spune literal: Ia-ţi o sabie ascuţită, un brici de bărbier să-ţi iei. Este evidentă ideea că profetul urmează să ia o sabie datorită simbolismului ei, şi să o folosească drept brici de ras. Cu privire la simbolul briciului, vezi Isaia 7,20, unde instrumentul este folosit ca un simbol al pustiirii săvârşite de oştirea invadatoare.

Notaţi că capitolul cinci continuă naraţiunea profetică începută în capitolul 4,1 fără întrerupere.

Peste cap. Ezechiel este instruit să săvârşească un act interzis ca o reprezentare simbolică. Era ilegal ca preotul să-şi radă capul sau barba (Levitic 21,5). De astă dată, Ezechiel nu protestează (vezi Ezechiel 4,14). El ştie când e legitim ca el să ceară o modificare sau răsturnare a unei porunci divine şi când să dea o ascultare necondiţionată.

Cumpănă. Poate reprezenta credincioşia şi atenţia cu care Dumnezeu procedează faţă de fiecare suflet. Atât de cu grijă va fi fiecare suflet cântărit, şi răsplătirile atribuite, încât atunci când, la sfârşitul veacului, se vor da pe faţă judecăţile lui Dumnezeu, nici o singură voce de disidenţă nu va fi auzită în toată vasta creaţiune. De la cel mai mic până la cel mai mare, toţi vor fi constrânşi să mărturisească: Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor. (Apocalips 15,3; vezi GC 669).


2 Să arzi cu foc a treia parte în mijlocul cetății, când zilele asediului se vor împlini; și să iei a treia parte și să o lovești împrejur cu un cuțit; și a treia parte să o împrăștii în vânt; și eu voi scoate o sabie după ei.

Mijlocul cetăţii. Adică în mijlocul tabloului pe care îl făcuse Ezechiel (capitolul 4,1). A treia parte care a fost arsă simboliza pe aceia din cetate care urmau să piară de ciumă şi de foamete (capitolul 5,12). A treia parte care urma să fie lovită cu sabia de jur împrejurul cetăţii, reprezintă pe aceia care aveau să cadă de sabie în încercările lor de a scăpa, ca de pildă, fiii lui Zedechia şi restul suitei regelui (Ieremia 52,10). A treia parte care e împrăştiată reprezintă partea cea mică a poporului care, scăpând de nimicire, urma să fie împrăştiată printre păgâni. Chiar şi acolo sabia avea să se ţină după ei (vezi Ezechiel 5,12).


3 Tu de asemenea să iei de acolo puțini la număr și să îi legi în poalele hainei tale.

În poalele hainei tale. Aceasta simbolizează protecţia restrânsă pe care avea să o primească rămăşiţa care rămânea în ţară sub conducerea lui Ghedalia (vezi 2Regi 25,27; Ieremia 40,5.6).


4 Apoi să iei din nou dintre ei și să îi arunci în mijlocul focului și să îi arzi în foc; fiindcă din el un foc va ieși la toată casa lui Israel.

În foc. Mulţi din rămăşiţa care rămăsese urmau să piară prin silnicie, lucru care s-a împlinit în chip tragic în conspiraţia lui Işmael împotriva lui Ghedalia şi nenorocirile care au urmat în şir (Ieremia 40,41). Aceasta a fost ocazia prin care mulţi au mers în Egipt unde au fost nimiciţi potrivit profeţiei lui Ieremia (Ieremia 42,13-17). Aceia care au rămas în ţară au suferit o nouă transferare din partea lui Nebuzaradan (Ieremia 52,30) aşa că rezultatul ultim a fost deplina golire a ţării.


5 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Acesta este Ierusalimul; eu l-am pus în mijlocul națiunilor și al țărilor care sunt în jurul lui.

Mijlocul neamurilor. Aici e prezentată poziţia strategică a Ierusalimului, situat în mijlocul naţiunilor din Orientul Apropiat şi la răscrucea drumurilor de călătorie din vechime. La sud se afla Egiptul; la nord-est Asiria şi Babilonia; şi la nord Sirienii. Pe ţărm erau filisteni şi mai departe la nord, Fenicienii. În apropiere la răsărit erau Moabiţii şi Amoniţii şi la sud Edomiţii.

Dumnezeu aşezase pe poporul lui în mijlocul neamurilor şi avea de gând ca ei să constituie

o mare forţă de evanghelizare prin care cunoaşterea de adevăratul Dumnezeu urma să se răspândească în lumea întreagă. Era dorinţa Sa ca naţiunea Israel să fie o clară demonstraţie a superiorităţii adevăratei religii faţă de toate sistemele false de cult. Experienţa şi prosperitatea lui Israel urmau să fie expuse atât de atrăgător încât toate neamurile să caute pe Dumnezeul lui Israel (vezi p. 26-30).

Învăţătura este pentru noi. Ca creştini, Dumnezeu ne-a pus individual ca lumină a vecinilor noştri. El aşteaptă şi de la noi o demonstrare a vastei superiorităţi şi a foloaselor Creştinismului. El doreşte ca noi să facem religia noastră atât de atrăgătoare încât alţii să o caute.


6 Și Ierusalimul a schimbat judecățile mele în stricăciune mai mult decât națiunile și statutele mele mai mult decât țările care sunt în jurul lui, pentru că ei au refuzat judecățile mele și nu au umblat în statutele mele.

S-au răzvrătit împotriva legilor… Mele. Sau Au schimbat judecăţile mele în nelegiuire . Mai degrabă s-a împotrivit cu răzvrătire la judecăţile mele. Răzvrătirea este un act voit premeditat şi plănuit.

Mai vinovat decât Neamurile. Aceasta trebuie să fie înţeleasă în sensul că israeliţii păcătuiseră împotriva unei mai mari lumini. Dumnezeu judecă pe oameni pe temeiul luminii şi prilejurilor pe care le-au avut, sau ar fi putut să le aibă, dacă ar fi căutat aceasta. Aceia care constituie Biserica lui au asupra lor o lumină acumulată de-a lungul veacurilor. Dumnezeu aşteaptă de la ei un standard mai înalt decât de la oamenii din orice vreme de mai înainte. Dacă ei refuză sau se împotrivesc cu răzvrătire aşa cum a făcut Israel, vinovăţia lor va fi proporţional mai mare.


7 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Pentru că ați făcut mai mult decât națiunile care sunt de jur împrejurul vostru și nu ați umblat în statutele mele, nici nu ați ținut judecățile mele, nici nu ați făcut conform cu judecățile națiunilor care sunt de jur împrejurul vostru;

Aţi fost mai îndărătnici. Sau v-aţi înmulţit . Verbul ebraic are un sens nesigur. Potrivit cu unii autori, expresia poate fi redată: Pentru că sunteţi în agitaţie [împotriva lui Dumnezeu] mai mult decât naţiunile care sunt în jurul nostru.

N-aţi lucrat nici măcar. Un număr de manuscrise ebraice omit negativul. Înţelesul e făcut astfel cu totul clar. Dacă e păstrat negativul, partea aceasta a textului poate fi înţeleasă ca însemnând că Israel nu făcuse ca alte naţiuni, deoarece ele, cel puţin, erau credincioase faţă de zeii la care se închinau, în timp ce Israel s-a răzvrătit împotriva Dumnezeului lui.


8 De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu, chiar eu, sunt împotriva ta și voi face judecăți în mijlocul tău, înaintea vederii națiunilor.
9 Și voi face în tine ceea ce nu am mai făcut și ce nu voi mai face la fel, din cauza tuturor urâciunilor tale.

Ce n-am mai făcut. Nu este clar cu ce trebuiau să fie comparate nenorocirile care stăteau să se abată, poate cu nenorocirile trecutului, cu Potopul sau cu nimicirea Sodomei. Este adevărat că nici una dintre acestea nu reprezentau o moarte atât de dăinuitoare ca aceea prezisă în versetul zece. Ce pare clar este că Israel primise ocazii şi privilegii mai înalte decât cele încredinţate altor naţiuni. În consecinţă, pedeapsa pentru păcatul lor urma să fie proporţional mai aspră şi mai vădită decât aceea pe care Dumnezeu o adusese sau urma să o aducă asupra oricărei alte naţiuni.


10 De aceea părinții vor mânca pe fii în mijlocul tău și fiii vor mânca pe părinții lor; și eu voi face judecăți în tine și toată rămășița ta o voi împrăștia în toate vânturile.

Vor mânca pe copiii lor. Moise şi mai târziu Ieremia, prevestise cu ameninţare această înspăimântătoare judecată (Levitic 26,29; Deuteronom 28,53; Ieremia 19,9). Prezicerea a avut o sinistră împlinire în asediul asirian al Samariei (2Regi 4,28. 29), în asediul caldeean al Ierusalimului (Plângeri 4,10) şi în asediul final al cetăţii de către Romani (Iosif Flavius, War vi. 3. 4). Moise, de asemenea, ameninţase cu împrăştierea în toate vânturile (Deuteronom 28,44).


11 Pentru aceea, precum eu trăiesc, spune Domnul DUMNEZEU: Într-adevăr, pentru că ai spurcat sanctuarul meu cu toate lucrurile tale detestabile și cu toate urâciunile tale, de aceea te voi micșora și eu; ochiul meu nu va cruța, nici nu voi avea vreo milă.

Pe viaţa Mea. Sau Căci eu trăiesc. Un jurământ solemn care apare de 14 ori în Ezechiel. Mi-au pângărit locaşul Meu. Pângărirea este mai pe deplin descrisă în capitolul 8. Voi întoarce ochii de la tine. Sau Te voi micşora . Un număr de manuscrise ebraice şi diferite traduceri vechi zic tăia, zdrobi.


12 A treia parte din tine va muri de ciumă și cu foamete vor fi mistuiți în mijlocul tău; și a treia parte va cădea prin sabie de jur împrejurul tău; și voi împrăștia a treia parte în toate vânturile și voi scoate o sabie după ei.

O treime din locuitorii ţării. Acum începe o explicare a acţiunilor simbolice din prima parte a capitolului. Focul (versetul 2) înseamnă foamete şi molimă.


13 Astfel mânia mea va fi împlinită și furia mea se va odihni asupra lor iar eu voi fi mângâiat; și ei vor cunoaște că eu, DOMNUL, am vorbit aceasta în zelul meu, când îmi voi fi împlinit furia în ei.

Mă voi răzbuna. Sau Voi fi mângâiat . În ebraică, nacham. Înţelesul original a fost totodată înţeles a fi a trage suflarea cu greu, a gâfâi, a suspina, a geme. Cuvântul arab corespunzător înseamnă a respira gâfâind. E greu să ni-L închipuim pe Dumnezeu ca fiind mângâiat prin executarea unor judecăţi atât de înspăimântătoare. Ezechiel însuşi declara mai târziu: Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului (capitolul 33. 11). Isaia vorbeşte despre lucrarea nimicirii ca fiind lucrarea Lui ciudată (Isaia 28,11). Osea înfăţişează în felul următor simţămintele lui Dumnezeu în faţa necesităţii pedepsirii: Cum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele? Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se zbate inima în Mine, şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă! (Osea 11,8). În lumina acestor consideraţii pare mai natural a gândi despre nacham că înseamnă suspinul de durere sau uşurarea simţită după terminarea unei pedepse necesare, decât că aceasta ar fi fost rezultatul unui program plănuit atât de diferit.


14 Mai mult, te voi face risipire și ocară printre națiunile care sunt de jur împrejurul tău, înaintea ochilor tuturor care trec pe lângă tine.

Pustiu. Compară cu Leviticul 26,31


15 Astfel, aceasta va fi o ocară și o batjocură, o instruire și o înmărmurire pentru națiunile care sunt de jur împrejurul tău, când voi face judecăți în tine în mânie și în furie și în mustrări furioase. Eu, DOMNUL, am vorbit aceasta.

O pildă. Sau Învăţătură . Sau avertizare. Ierusalimul ar fi trebuit să fie marele mijloc de învăţătură intuitivă în educaţia din partea lui Dumnezeu a omenirii (vezi p. 27-30). Poziţia lui strategică l-a adus în atenţia multor naţiuni. Acum, nenorocirea lui, cu reflectarea însoţitoare nefavorabilă asupra adevăratului caracter al religiei lui, a fost la fel larg cunoscută.


16 Când voi trimite asupra lor săgețile rele ale foametei, care vor fi pentru nimicirea lor și pe care le voi trimite pentru a vă nimici; și voi mări foametea asupra voastră și vă voi zdrobi toiagul pâinii;

Foamete. Versetele 16 şi 17 recapitulează necazurile Ierusalimului. Judecăţile lui Dumnezeu sunt reprezentate în altă parte ca săgeţi (Deuteronom 32,23; Psalmi 7,13; 64,7). Fiare rele constituiau judecata vestită contra iudeilor, împreună cu alte forţe pustiitoare (Levitic 26,22; Deuteronom 32,34). Animalele sălbatice, ca leii şi urşii, s-au înmulţit în ţară în perioada când a fost nelocuită (vezi 2Regi 17,25). Sânge fără îndoială însemnează moarte violentă.


17 Astfel voi trimite asupra voastră foamete și fiare rele și ele te vor văduvi; și ciuma și sângele vor trece prin tine; și voi aduce sabia asupra ta. Eu, DOMNUL, am vorbit aceasta.