După cinci zile. Adică după sosirea lui Pavel la Cezarea (vezi v. 11). Cinci zile n-ar fi fost un timp prea lung pentru a pregăti acuzaţii formale şi a întruni un purtător de cuvânt profesionist, competent, pentru a prezenta cazul (cf. cap. 21,17, 18, 27; 24,11).

A venit. [A coborât, KJV.] Adică de la Ierusalim, la capitala romană, Cezarea, pe ţărmul mării.

Anania. Vezi cap. 23,2. Marele preot nu urma să fie amabil faţă de Pavel, care îl numise perete văruit (cap. 23.3).

Bătrâni. Vezi cap. 23,14. Dovezi textuale atestă (cf. p. 10) exprimarea unii bătrâni. Nu e probabil ca Anania, saducheu, să fi adus mulţi farisei din consiliul de la Ierusalim, deoarece fariseii luaseră apărarea lui Pavel (vezi cap. 23.9).

Vorbitor. [Orator, KJV; Retor, Nitz.] Gr. rthetor, un vorbitor, un orator. Un rethor era un avocat, un apărător profesionist. Titlul acesta nu e folosit niciodată în NT pentru predicatorul sau crainicul (gr. kerux 1 Timotei 1,7) soliei Evangheliei, şi nici pentru Hristos, avocatul nostru (gr. parakletos 1 Ioan 2.1; vezi Matei 5,4).

Tertul. Numele este latin, un diminutiv de la Tertius, însemnând al treilea. Comparaţi Secundus, al doilea (cap. 20,4). La fiecare tribunal provincial erau la dispoziţie oameni versaţi în felul de vieţuire roman, pentru a vorbi pentru provincialii ne-romani. Tertul se poate să fi fost un iudeu versat în procedura legală romană sau un roman familiarizat cu doctrina iudaică. Dacă era roman, folosirea lui noi, nouă şi nostru poate lăsa a se înţelege că el era un prozelit la iudaism sau se poate ca el să fi folosit aceste pronume numai pentru a scoate în evidenţă că vorbea în favoarea clienţilor săi.

Au adus... plângere. [Care a informat, KJV.] Versiunea greacă e la plural, incluzând pe Anania, bătrânii şi pe Tertul. Întreaga delegaţie s-a unit pentru a aduce acuzaţii împotriva lui Pavel. Ca în cap. 25,2.25, Gr. emphanizo, informat, e folosit pentru aducerea unei acuzaţii formale.

A fost chemat. Probabil o referire la faptul că Pavel a fost chemat din detenţia lui la audiere.

A început să-l pârască. Cuvântarea lui Tertul, deşi a început cu o linguşire excesivă, a fost o cuvântare de acuzare. Era un lucru obişnuit de a începe cuvântări de felul acesteia cu linguşiri (vezi Cicero, De Oratore ii. 80). Relatarea lui Luca a cuvântării (v. 2-8) e fără îndoială un scurt sumar în care sunt păstrate numai punctele principale ale cuvântării.

O mare pace. [O mare linişte, KJV; Multă pace, Nitz.] Literal multă pace. În această perioadă de amurg a istoriei iudaice, Palestina numai de pace nu s-a bucurat. Revolta mocnea pe dedesubt şi peste şapte sau opt ani, aceasta urma să izbucnească în rebeliune (vezi Vol. V, p. 7073). Pacea de care se bucura ţara era o pace romană, impusă cu forţa armelor. Felix de repetate ori suprimase diferiţi mesia politici şi zdrobise coloana vertebrală a revoltelor incipiente împotriva autorităţii romane (vezi Josephus, Antiquities xx. 8. 6. 7; War ii. 13. 2 [253]).

Neamul acesta. Gr. ethnos, termenul obişnuit prin care iudeii se refereau la neamuri. Scriitorii NT de obicei numesc pe iudei popor, gr. laos (vezi cap. 10,2; 26,17.23). Când ethnos e folosit de iudei cu privire la propria lor naţiune de obicei e în prezenţa neamurilor sau cu privire la ele (vezi Luc. 7,5; 23,2).

Îngrijirile. [Providenţa, KJV.] Gr. pronoia, previziune, grijă providenţială.

Prea alesule. [Prea nobilule, KJV.] Gr. kratistos, prea nobil, prea ilustru, un cuvânt folosit şi de Lisias, cu privire la Felix, în scrisoarea sa (cap. 23,26) şi redat prea alesule. Cuvântul nu denotă caracterul, ci poziţia socială. E la fel este aplicat de Pavel lui Festus (cap. 26,25).

Să nu te ţin prea mult. [Să nu fiu... plictisitor, KJV.] Gr. egkopto, a împiedica, a reţine. Tertul spune despre Felix că ar fi ocupat cu menţinerea păcii şi promovarea reformelor (vezi v. 2) şi că el are puţin timp pentru lucruri neînsemnate, ca de pildă problema de faţă. El în felul acesta lasă să se înţeleagă că se doreşte o decizie promptă în favoarea clienţilor săi.

Bunătate. [Clemenţă, KJV.] Gr. epieikeia, blândeţea, bunătatea, delicateţea (vezi 2 Corinteni 10,1). Aici, amabilitatea ar fi o bună traducere. Tertul urmăreşte să-i orbească ochii lui Felix faţă de fapte în acest caz, prin saturarea aerului sălii de judecată cu linguşeli.

Am găsit. Afirmaţia implică o cercetare îngrijită, având ca rezultat dovezi că Pavel e un om stricat, aşa cum pretind ei.

Omul acesta, care este o ciumă. [Omul acesta ciumat, KJV; Aducător de pieire, Nitz.] Gr. loimos, ciumă, flagel, literal, o ciumă. În 1Macabei 10,61, loimos e folosit cu privire la criminali.

Pune la cale răzvrătiri. ]Un instigator la răzvrătire, KJV; Îndemnând la răscoală, Nitz.] Sau un agitator, o acuzaţie gravă care, aşa cum sperau acuzatorii lui, urma să pună pe Pavel în conflict direct cu legea romană. Pavel era aducător de pieire, în ochii iudeilor, dar nu ai romanilor. Totuşi, Felix era cunoscut că proceda scurt cu răzvrătitorii (vezi v. 2) şi dacă Tertul putea să-l convingă de această acuzaţie soarta lui Pavel era hotărâtă. Comparaţi acuzaţiile aduse împotriva Domnului, înaintea lui Pilat (vezi Luca 23,2).

Printre toţi iudeii. Mii de iudei din străinătate, fiind adunaţi la Ierusalim pentru sărbătorile anuale, veştile despre zarva care însoţise lucrarea lui Pavel în locuri ca Filipi (cap. 16,16–24), Tesalonic (cap. 17,5–9), Corint (cap. 18,12–17) şi Efes (cap. 19,8-10.13 la 20,2), cu siguranţă ajunseseră la urechile conducătorilor. Tulburările acestea puteau fi interpretate ca rezultând din purtarea răzvrătită a lui Pavel şi, astfel, să pară că dau sprijin acuzaţiei aduse împotriva lui. Tertul se poate să fi citat anumite incidente şi le-a folosit cât a putut mai mult, dându-le cea mai rea interpretare cu putinţă (cf. cap. 24,28).

Tot pământul. [Lumea, KJV; Tot pământul locuit, Nitz.] Gr. oikoumene, aici însemnând Imperiul Roman (vezi Luca 2,1).

Mai marele. [Căpetenie de bandă, KJV.] Gr. protostates, cineva care stă în primul rând, un om de rândul întâi şi astfel, conducător. În Istoria lui Tucidide, v.71, protostates, de la aripa dreaptă e responsabil pentru direcţia urmată la înaintare sau atac. Aici, cuvântul e folosit metaforic.

Partidei. [Sectei, KJV.] Vezi cap. 5,17.

Nazarinenilor. Aplicat la creştini numai aici, ca urmaşi ai lui Isus din Nazaret. În decursul sec. al II-lea şi al III-lea a fost o sectă de creştini iudei numiţi Nazareni, dar aici se face referire la creştini simplu ca atare, indiferent că erau iudei sau neamuri (vezi Vol. V, p. 55). Vezi Matei 2,23, unde termenul nazarinean este aplicat lui Isus, ca rezident din Nazaret. Cuvântul nu are nici o legătură cu termenul nazireu (vezi Numeri 6,2; Matei 2,23), nici nu poate fi arătat ca fiind înrudit cu cuvântul ebraic nasar a ţine, a păzi, a veghea, a observa.

A cercat. [Se apucase, KJV.] Literal, a încercat. Vrăjmaşii introduc acum presupusa crimă care dusese la arestarea lui (vezi cap. 21,21,28).

Să spurce. [Să profaneze, KJV.] Gr. babeloo, a profana, a pângări. E înrudit cu un cuvânt care înseamnă prag. În felul acesta, verbul înseamnă a trece peste prag. Pavel era acuzat că ar fi dus persoane dintre neamuri dincolo de hotarul din curtea Templului, dincolo de care numai iudeilor le era permis să treacă (vezi Vol. V, p. 67) şi în felul acesta profanându-l. Acuzaţia ridicată aici împotriva lui Pavel era foarte serioasă, atât sub legea romană, cât şi sub cea iudaică. Vezi ilustraţie din faţa p. 449.

Am pus mâna pe el. [L-am luat, KJV.] Gr. krateo, a lua, a pune mâna pe, implicând folosirea forţei. Ei zugrăvesc pe Pavel drept un criminal primejdios, prins cu forţa.

Am vrut să-l judecăm. Dovezi textuale favorizează (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte şi a tuturor celor care urmează, până la cuvintele să vină înaintea ta, inclusiv, din v. 8. Totuşi, pasajul acesta recapitulează evenimente, deşi din punctul lui Tertul de vedere, pe care Luca deja le relatase ca fiind întâmplate (cap. 21,32 la 23,30). Versetele 6-8 portretizează pe Tertul ca explicând pentru ce devenise necesar să-l deranjeze pe Felix cu cazul acesta. Clienţii lui intenţionau să se ocupe ei înşişi de Pavel, Lisias se amestecase.

După legea noastră. Legea iudaică nu prevedea executarea unui om pentru că era o ciumă, adică un pericol public. Legile VT sunt cinstite, nobile, explicite. Dar cea mai bună lege, ca şi cea mai bună doctrină, poate deveni în mâna oamenilor îndărătnici şi intoleranţi un instrument de prigonire. Totuşi, în caz de profanare a Templului, legea romană permitea iudeilor să execute pe vinovat, chiar dacă ar fi fost roman (vezi Vol. V, p. 67).

Căpitanul. Vezi cap. 22,24.

Cu mare silă. Realitatea era că iudeii fuseseră vinovaţi de violenţă. Totuşi ei ar fi interpretat în chip natural orice amestec în planurile lor, ca violenţă.

A poruncit pârâşilor lui. Lisias nu poruncise aşa până nu a devenit evident că iudeii unelteau să-l asasineze pe Pavel (vezi cap. 23,30).

Dacă-l vei cerceta. [La cercetarea căruia, KJV.] Adică a lui Pavel, aşa cum clarifică forma singulară a cuvântului grec pentru căruia. Antecedentul evident nu poate fi Lisias din v. 7, care deja se declarase în favoarea eliberării lui Pavel (cap. 23,29) şi care mai înainte, dovedise intenţia sa de a proteja pe Pavel de orice rău (vezi cap. 21,31-40; 22,24; 23,23-31). În schimb, antecedentul este cuvântul om (Pavel) din v. 5, cum este şi al lui care şi pe care din v. 6. O examinare atentă a pronumelor din v. 6-8 tinde să susţină concluzia că o parte din versetele acestea nu erau în textul originar al Faptelor (vezi v. 6).

S-au unit la învinuirea aceasta. [Au consimţit la, KJV; Se învoiseră, Nitz.] Sau s-au unit la acuzare. Tertul era purtătorul de cuvânt al iudeilor şi ei au confirmat presupusul adevăr al celor afirmate mai înainte.

După ce... Pavel a răspuns. [Apoi Pavel, KJV.] Apărarea lui Pavel este o categorică tăgăduire a acuzaţiei aduse împotriva lui (vezi v. 17,13). El prezintă patru puncte: (1) el venise la Ierusalim ca să se închine şi să aducă milostenii şi daruri (v. 11,17); (2) nu făcuse nici o tulburare (v. 12,18);

(3) el somează pe acuzatorii săi să-şi dovedească acuzaţiile, aducând martori (v. 13,19); (4) el insistă că singura lui vină e de a asculta de Dumnezeu şi de Legea Lui şi de a crede în înviere (v. 14,15.21). Prima jumătate a apărării sale este evident o afirmaţie generală (v. 11-16), iar ultima jumătate, o repetare detaliată a punctelor prezentate în acea declaraţie (v. 16-21). Dezbaterea probabil a avut loc în limba greacă. Dacă Pavel ar fi vorbit limba latină, Luca fără îndoială ar fi notat aceasta, cum a făcut-o când Pavel a folosit ebraica (cap. 21,40).

De mulţi ani eşti judecătorul. Felix se poate să fi fost procurator de vreo şase sau opt ani la data aceasta, mai îndelungat decât cei mai mulţi procuratori ai Iudeii (vezi Vol. V, p. 76). Pe lângă faptul că a servit pe propriul său ţinut ca guvernator, Felix probabil fusese câtva timp co-procurator cu Cumanus (Tacit, Annals xii. 54).

Răspunde. Gr. apologeomai, a-şi face apărarea. Pavel afirmă cu încredere [voios] că Felix e vrednic de încrederea sa. El mai ştia şi faptul că Felix înţelegea felul de viaţă iudaic. Dar curajul lui se baza pe garanţia dăinuitoare a protecţiei divine (cap. 23,11).

Douăsprezece zile. Printr-un calcul estimativ, întreaga perioadă de când Pavel sosise la Ierusalim pare să fie fost de 14 zile, care pot fi enumerate după cum urmează, ziua 1, sosirea la Ierusalim şi primirea de către fraţi (cap. 21,17); ziua 2, adunare cu apostolii în Ierusalim (v. 18-25); zilele 3-7 (aproximativ; cf. AA 406), cinci din cele şapte zile de curăţire (v. 26.27); ziua 7 (aproximativ), atac din partea iudeilor, salvare din partea lui Lisias (v. 27-33); ziua 8, apărarea lui Pavel înaintea Sinedriului (cap. 22,30 la 23,11); ziua 9, complotul pentru uciderea lui Pavel pus la cale şi descoperit (v. 12-22) şi plecarea lui Pavel la Cezarea prin Antipatrida (v. 31); ziua 10, sosirea la Cezarea şi prezentarea înaintea lui Felix (v. 32.33); zilele 10-14, cele cinci zile din cap. 24,1. E cu putinţă ca Pavel să nu fi socotit ziua sosirii sale în Ierusalim sau ziua judecării sale înaintea lui Felix, ci să se refere la cele 12 zile intermediare.

Te poţi încredinţa. [poţi înţelege, KJV]. Felix ar fi putut verifica uşor această afirmaţie. De fapt, nu fusese timp pentru a porni o răscoală. Într-adevăr, scopul venirii la Ierusalim a lui Pavel fusese cu totul diferit (vezi v. 11.17) şi Felix ştia că iudeii din toată lumea veneau la Ierusalim să se închine şi să aducă daruri.

Să mă închin. Acesta era motivul principal al lui Pavel pentru care a mers la Ierusalim. Era absurd să se creadă că un om intra în Templu ca să se închine lui Dumnezeu, ca imediat după aceea să se schimbe şi să-l spurce.

Nu m-au găsit nici. Aici Pavel începe să nege categoric şi complet toate acuzaţiile făcute în mod în general şi apoi mai amănunţit (vezi v. 10). Nimeni nu putea să spună că-l văzuse pe Pavel făcând vreunul dintre lucrurile de care îl acuzau duşmanii lui. Afirmaţiile lui Pavel puteau fi şi dovedite. Nu erau martori care să dovedească faptul că Pavel vorbise sau se purtase în vreun fel care să fie jignitor (să constituie o ofensă).

Făcând răscoală în popor. [răsculând poporul, KJV]. Literal, stârnind o gloată. Iudeii erau cei care strânseseră gloata pentru a-l ataca pe Pavel (cap. 21,27.28).

Dovedi. Gr. paristemi, aici însemnând expunerea formală de dovezi punct cu punct. Iosif foloseşte paristemi cu privire la şirul de dovezi că iudei fuseseră aţâţaţi să se revolte din cauza administraţiei rele a romanilor (Life, 6).

Mărturisesc. Gr homologeo, a declara, a mărturisi. Pavel nu a mărturisit în sensul de a admite vreun detaliu al acuzaţiei aduse împotriva lui.

Slujesc. [mă închin, KJV]. Pavel recunoaşte că se închină lui Dumnezeu potrivit căii nazarinenilor (v. 5). Dar nu exista la data aceea nici o lege, iudaică sau romană, care să incrimineze pe cineva care ar fi devenit nazarinean sau creştin. Iudeii nu ceruseră un verdict pe temeiul faptului că Pavel era creştin.

Dumnezeul părinţilor mei. Pavel arată insistent că nu se depărtase de credinţa lui Israel, devenind nazarinean. El continua să se închine aceluiaşi Dumnezeu. El neagă faptul că ar fi eterodox.

Calea. Virtual un termen tehnic pentru creştinism (vezi cap. 9,2).

Partidă. [erezie, KJV]. Gr. hairesis, aici însemnând sectă (vezi cap. 5,17; cf. cap. 24,5).

În Lege. Literal, potrivit cu Legea (vezi Luca 24,44). Aşa cum e folosit aici, în combinaţie cu proorocii, Legea este un termen tehnic pentru Pentateuc, cele cinci cărţi ale lui Moise. Legea şi proorocii constituie două dintre cele trei subîmpărţiri ale Vechiului Testament ebraic şi când e folosită, ca aici, la modul general, expresia este echivalentă cu Vechiul Testament. Legea arăta adevăratul drum şi proorocii ilustrau şi amplificau Legea. Pavel credea în toate acestea. El nu era eretic. El spunea că Vechiul Testament, autoritatea supremă a iudaismului, confirmă deplin credinţa şi practica lui de creştin.

o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.

Nădejdea. Vezi Romani 5,4.5. Fără nădejdea învierii şi a vieţii viitoare atât creştinismul, cât şi iudaismul îşi pierd sensul (vezi 1 Corinteni 15,14.32; Tit 2,13; 1 Ioan 3,3). Nădejdea este una dintre virtuţile creştine (Psalmi 146,5; Zaharia 9,12; 1 Corinteni 13,13; Galateni 5,5; Evrei 6,19; 1 Petru 1,3). Pentru cei care nu au nădejde şi sunt fără Dumnezeu în lume (Efeseni 2,12), în cel mai bun caz viaţa nu poate fi decât o experienţă zadarnică.

O au şi ei. [îngăduie, KJV]. Gr. prosdechomai, a admite, a aştepta. Se pare că Pavel vorbeşte despre acuzatorii săi, cel puţin fariseii dintre ei, prezenţi în sala de judecată (vezi cap. 23,6). Iudeii, în general, credeau în înviere (vezi Isaia 26,20; Dan 12,2.13; cf. 2 Macabei 7,9; Enoh 91,19; Psalmi 3,16 [vezi vol. V, p. 86, 87, 90]).

[A morţilor, KJV]. Dovezi textuale favorizează (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte. Iudeii erau aproape singurii printre oamenii din vremea aceea în ce priveşte certitudinea cu care învăţau despre învierea trupului. Ideea vieţii viitoare era mai puţin distinctă în anumite privinţe pentru egipteni, babilonieni, perşi şi greci (vezi cap. 17,32). Platoniştii şi chiar stoicii romani n-aveau o învăţătură clar definită cu privire la viaţa de după moarte, iar cinicii şi epicurienii respingeau ideea.

Nedrepţi. Doctrina lui Pavel era că nu numai cei drepţi (1 Corinteni 15,51-54; 1 Tesaloniceni 4,16), dar şi cei nedrepţi (cf. Daniel 12,2) vor fi înviaţi. Învierea va avea loc separat pentru fiecare categorie, după cum şi răsplătirile erau distincte (Romani 2,5-10). Ioan arată că cele două învieri sunt separate de un interval de timp de o mie de ani (Apocalipsa 20,3-10). Menţiunea lui Pavel despre învierea celor nedrepţi trebuie să fi zguduit conştiinţa lui Felix (vezi Fapte 23,24; 24,2).

De aceea. [în această, KJV]. Adică având în vedere credinţa, nădejdea şi evlavia despre care vorbise el mai înainte (v. 14.15).

Mă silesc. [mă străduiesc, KJV]. Gr. askeo, a exercita, a se strădui. Pavel ia în serios doctrinele şi practicile sale religioase. Pentru el, religia este mai mult decât un sistem filozofic; ea este un mod de viaţă. El depune eforturi susţinute ca să ajungă să biruie în lucrurile spirituale, pe care le consideră vitale pentru fericirea sa (vezi Matei 7,24-27; Filipeni 2,12.13; 3,7-15).

Cuget. [conştiinţă, KJV]. Pentru Pavel, conştiinţa, capacitatea de a face deosebire între bine şi rău era de o importanţă supremă (1Timotei 1,5; 3,9; Evrei 9,14). Din nou el susţine că avea o conştiinţă [cuget] curată înaintea lui Dumnezeu până în clipa de faţă (Fapte 23,1; cf. Romani 9,1; 2 Timotei 1,3; Evrei 13,18).

Curat. [lipsit de vină, KJV]. Gr. aproskopos, literal neavând contra cui să se ridice. În tot cursul vieţii, tot ceea ce făcuse Pavel era menit să fie o slujire a lui Dumnezeu. Chiar ca prigonitor, Pavel considerase că slujea lui Dumnezeu (Fapte 26,9.10; cf. Ioan 16,2). În felul acesta, viaţa lui ilustrează faptul că nu e mai puţin important de a avea o conştiinţă luminată decât de a fi conştiincios. Conştiinţa [cugetul], indiferent cât de bună ar fi ea, trebuie să fie atentă la glasul lui Dumnezeu (Isaia 30,21) şi la Cuvântul Lui (Isaia 8,19.20; 2 Timotei 3,15-17; cf. Matei 24,21-27).

După... mai mulţi ani. Ultima vizită a lui Pavel la Ierusalim fusese cam prin anul 52 d.Hr., la sfârşitul celei de-a doua călătorii misionare (cap. 18,21.22). Trecuseră vreo şase ani de atunci (vezi

p. 102).

Să aduc milostenii. Acum Pavel explică cu exactitate scopul reîntoarcerii sale la Ierusalim. Venirea lui fusese în armonie cu scopul său precis de a sluji lui Dumnezeu şi semenilor săi (vezi v. 16). El nu venise pentru a face rău poporului, ci pentru a-i face bine (cf. Fapte 11,29.30; 20,35; Romani 15,25-27; 1 Corinteni 16,1-4; 2 Corinteni 8,1-4).

Neamului meu. Deşi prin cetăţenie era roman, Pavel mai era încă iudeu în inimă şi aici, fără să ezite, se identifică cu poporul său (cf. cap. 22,3). Scopul său, fără să se mai spună nimic despre milostenii şi daruri în sine, dovedeşte că el nu avusese nici o intenţie de profanare a templului sau de amestec în serviciile ei.

Tocmai atunci. Literal în care lucruri, adică în timp ce era preocupat cu aducerea de milostenii şi daruri. Poate că el nu era ocupat cu transferarea darurilor în momentul când iudeii din Asia l-au observat, dar era ocupat cu lucruri legate de aceasta.

Iudei din Asia. Probabil din Efes, cetatea principală a provinciei romane Asia (vezi harta din faţa p. 33), unde Pavel trecuse prin multe necazuri, în parte, din cauza iudeilor (cf. Fapte 19,13-16, 21,27; 1 Corinteni 15,32).

M-au găsit curăţit. Când a fost arestat, Pavel îndeplinea cele de trebuinţă pentru curăţirea sa ceremonială şi nu era implicat în vreo activitate de tulburare a liniştii (cf. AA 406).

Nu cu gloată. Singurii tovarăşi ai lui Pavel erau cei patru bărbaţi cu care se asociase pentru a completa juruinţele sale (cap. 18,18; 21,23.24). Nu existau dovezi pentru acuzarea că acesta era un fapt de răzvrătire (cap. 24,5).

Ei înşişi ar trebui. Adică iudeii din Asia (v. 18).

Dacă au ceva împotriva mea. Literal de a prezenta acuzaţii. Pe cât se pare, acuzaţia lor consta dintr-un apel gălăgios, care agită gloata, către mulţimea din curtea templului (vezi cap. 21,27-30). Zarva pricinuită în felul acesta (v. 30-32) şi acuzaţiile furtunoase aduse apoi împotriva lui Pavel depindeau exclusiv de mărturia acestor oameni. Dar ei nu erau acum de faţă şi fără martori direcţi la unica acuzaţie specifică pe temeiul căreia Pavel fusese adus la judecată (vezi cap. 24,5.6) procesul împotriva lui trebuia să înceteze.

Aceştia singuri. Faptul că acuzatorii din Asia nu se înfăţişau (v. 19), Pavel somează pe iudeii de faţă să prezinte acuzaţiile clare de care ei personal aveau cunoştinţă sau pentru care puteau să prezinte dovezi acceptabile.

[În mine, KJV]. Dovezi textuale favorizează (cf. p. 10) omiterea acestei expresii. Afirmaţia ar suna atunci astfel, ce faptă rea au găsit.

Înaintea Soborului. [în faţa consiliului, KJV]. Consiliul suprem nu fusese în stare să se pună de acord asupra acuzaţiilor împotriva lui. De fapt, mulţi din membrii consiliului îi luaseră apărarea şi prin aceasta stârniseră aproape o ceartă (cap. 23,1-10). Dacă mulţi dintre conducătorii iudei îl socoteau pe Pavel nevinovat şi erau gata să folosească forţa pentru a-l apăra, ce acuzaţie puteau prezenta acum pârâşii actuali ai lui Pavel înaintea lui Felix?

Afară numai. Unii au dedus din afirmaţia v. 21 ideea că ceea ce spune Pavel aici constituie o recunoaştere a unei purtări necorespunzătoare. Dar lucrurile nu stau aşa. Dacă ar fi fost ceva de mustrat în declaraţia sa făcută înaintea consiliului (cap. 23,6), acuzatorii săi ar fi făcut cu siguranţă un cap de acuzare. În schimb, au evitat înadins să menţioneze incidentul care, de fapt, îi punea în încurcătură. Nu numai atât, dar o relatare a întâmplării ar fi dovedit că ei înşişi erau împărţiţi în ce priveşte vinovăţia sau nevinovăţia lui Pavel şi că subiectul adevărat era un punct de teologie iudaică. Dacă Pavel a relatat întreaga întâmplare, cum e probabil, el a dovedit prin aceasta că ei nu aveau împotriva lui o acuzaţie pe care un tribunal roman să o ia în consideraţie. În ce priveşte reacţia lui Felix, vezi v. 22.

[Când Felix a auzit lucrurile acestea, KJV]. Dovezi textuale atestă (cf. p.10) omiterea cuvintelor când şi a auzit lucrurile acestea. Totuşi contextul evidenţiază că acesta este sensul pasajului. Mărturia lui Pavel (v. 10-21) a făcut evident că acuzatorii lui nu aveau nici o acuzaţie împotriva lui şi de aceea Felix a ridicat şedinţa. El dorea totuşi să audă ce ar mai fi avut Lisias de spus cu privire la Pavel.

Ştia destul de bine. [avea cunoştinţă mai deplină, KJV; mai cu de-amănuntul ....]. Felix servise în Palestina timp de câţiva ani (vezi v. 10) şi trebuie să fi ajuns în timpul acesta să cunoască atât iudaismul, cât şi creştinismul. De asemenea, soţia lui, Drusila, o soră a lui Irod Agripa II (vezi v. 24), era iudeică (vezi cap. 23, 24).

Calea aceasta. [calea aceea, KJV]. Şi anume credinţa creştină (vezi cap. 9,2; 24,14). I-a amânat. Fără informaţii suplimentare, Felix nu putea să ia o hotărâre înţeleaptă şi de aceea a amânat procesul. Am să cercetez. [voi cunoaşte, KJV]. Adică voi descoperi sau voi preciza.

Sutaşului. [unui centurion, KJV]. Literal, sutaşului, probabil unul dintre cei doi care îl escortaseră pe Pavel de la Ierusalim.

Să păzească. Gr. tereo, să aibă grijă de, să păzească, să ţină. Verbul nu lasă neapărat de înţeles o detenţie strictă, ci doar pază. Felix pare să fie parţial binevoitor cu Pavel, datorită faptului că i-a trezit conştiinţa (vezi v. 14-16. 24.25) şi pentru că nădăjduia să primească mită (v. 26).

Slobod. [să aibă libertate, KJV]. Şi anume privilegii pe care deţinuţii de rând nu le-ar fi avut (cf. celor spuse la cap. 23,16.17). El era sub arest, dar fără să sufere privaţiunile unei închisori comune.

Ai lui. [cunoştinţe, KJV]. Gr. idioi, [rude sau prieteni intimi] ai lui (vezi Ioan 1,12). Între aceştia s-ar fi putut număra Filip (Fapte 21,8) şi alţi creştini care locuiau în vecinătatea Cezareei, poate Luca, care-l însoţise pe Pavel la Ierusalim (v. 17).

Să-i slujească. Gr. hupereteo, a subservi, literal, a vâsli dedesupt (vezi cap. 13,5). Aceasta ar include amabilităţi ale conduitei sociale, articole de îmbrăcăminte, hrană şi transmiterea de mesaje. De asemenea poate că Felix intenţiona să-l ajute pe Pavel să facă aranjamente cu prietenii săi pentru strângerea unei sume de bani pentru el (vezi cap. 24,26).

Să vină. Dovezi textuale atestă (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte.

Câteva zile. Vezi cap. 9,19.

A venit Felix. Poate că Felix a lipsit câteva zile din Cezarea şi la înapoiere a făcut pregătiri pentru a audia din nou pe Pavel.

Drusila. A doua soţie a lui Felix. Ea era fiica lui Irod Agripa I, nepot al lui Irod cel Mare şi al Mariamnei, din fosta casă regală iudaică, hasmoneană (vezi vol. V, p. 40). Irod Agripa II era deci fratele ei şi Berenice, sora ei. Ea părăsise pe primul ei soţ, regele Azizus din Emesa, un prozelit la iudaism, pentru a se căsători cu Felix (Iosif, Antiquities, XX.7.1,2). Ea avea acum 22 de ani. Avusese opt ani când tatăl ei dăduse la moarte pe Iacov (cap. 12,1.2) şi se poate să fi avut cunoştinţă de acest tragic eveniment. Poate că avea cunoştinţă şi de scăparea lui Petru din închisoare (v. 3-19) şi cu siguranţă cunoştea moartea nefericită a tatălui ei (v. 21-23). Situaţia ei complicată în ce priveşte căsătoria arată că ea nu lua în serios amănuntele legii iudaice. Poate era curioasă să vadă şi să audă pe omul acesta pe care conducătorii iudei căutau să-l omoare.

A chemat pe Pavel. [a trimis după Pavel, KJV]. Poate că Felix intenţiona să obţină informaţii în plus pentru a satisface curiozitatea Drusilei şi să-l facă pe Pavel să înţeleagă că era dispus să-l elibereze în schimbul unei sume de bani (vezi v. 26).

Hristos. Pavel trebuie să fi subliniat credinţa în Mesia şi în Isus Hristos din Nazaret ca Mesia (vezi Mat 1,1), în moartea Lui pentru păcătoşi şi în harul Lui mântuitor, în învierea Lui, în certitudinea revenirii Lui şi în judecarea tuturor oamenilor. Credinţa în Hristos Isus denotă aici lucruri cât se poate de sigur crezute [lucrurile care s-au petrecut printre noi] (Luca 1,1 KJV] cu privire la el.

Vorbea. [argumenta, KJV]. Educaţia primită de Pavel, mai ales lângă Gamaliel la Ierusalim, fără îndoială că dezvoltase puterile naturale ale minţii şi abilitatea de a ţine cuvântări publice. Contactul lui personal cu Domnul în viziune, pe drumul spre Damasc, şi în templul din Ierusalim (cap. 9,4-6; 22,17.19) şi puterea întăritoare a Duhului Sfânt îi dăduseră o concepţie clară cu privire la adevăr, făcând posibilă o prezentare logică a adevărurilor evanghelice vitale care era atât de scumpe inimii sale. Anii de experienţă în lucrarea de predicare făcuseră ca felul în care prezenta el Evanghelia să reprezinte o forţă de câştigare a oamenilor la Dumnezeu.

Neprihănire. Gr. dikaiosune (vezi Rom 1,17). Aici, este evident că Pavel vorbeşte despre o atitudine dreaptă şi o purtare corectă faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii săi. În acest cuvânt, Luca însumează expunerea de către Pavel a marilor adevăruri ale Legii şi Evangheliei (vezi Mica 6,8; Matei 22,36-40). Conştiinţa lui Felix trebuie să fi fost zguduită când a reflectat asupra propriei sale purtări (vezi Fapte 24,2). Nu e de mirare că s-a cutremurat când vorbea Pavel şi şi-a închipuit cum propria sa persoană stă la bara judecăţii, înaintea lui Dumnezeu.

Înfrânare. [temperanţă, KJV]. Gr. egkrateia, stăpânire de sine sau stăpânirea apetitului şi a pasiunilor (vezi Gal 5,23). Această trăsătură de caracter este deosebit de importantă pentru un conducător, şi este sigur că Pavel i-a explicat lui Felix cum poate ajunge la ea.

Judecata. Gr. krima, sentinţa venită în urma judecăţii (vezi Ioan 9,39), aici, judecata finală. Felix stă acum în poziţia de judecător. Atunci va sta ca acuzat la bara judecăţii lui Dumnezeu. Lăcomia, cruzimea şi desfrânarea lui Felix (Tacit, Annals XII.54; History, V.9) făceau solia lui Pavel cât se poate de potrivită. Pavel fie cunoştea caracterul omului căruia îi vorbea, fie era îndemnat de Duhul Sfânt să sublinieze chiar lucrurile de care avea nevoie Felix. Pavel nu era numai un învăţător de etică, el nu se mărginea să aducă argumente abstracte despre frumuseţea şi utilitatea dreptăţii [neprihănirii] şi cumpătării. Cuvintele lui erau cât se poate de practice şi constituiau invitaţia Cerului adresată lui Felix şi soţiei lui de a se întoarce la adevăratul Dumnezeu.

Îngrozit. [a tremurat, KJV]. Gr. phobosem, îngrozit, înspăimântat. Cuvântul denotă agitaţie nu de natură fizică, ci mintală. Duhul Sfânt lucra asupra conştiinţei frământate a procuratorului, mustrându-l de păcat, de dreptate şi de judecată (Ioan 16,8). Ca şi demonii, Felix credea şi se cutremura (Iacov 2,19), în spirit. Guvernatorul, care nu recunoştea că Pavel avea dreptate în speranţa de a câştigă o sumă de bani pentru eliberarea lui, tremura la gândul că avea să dea socoteală înaintea Judecătorului universului.

Când voi mai avea vreme. [la un timp potrivit, KJV]. Felix a înăbuşit glasul conştiinţei prin amânarea unei decizii personale. El n-a respins direct chemarea Duhului Sfânt, ci oscilând în faţa unei decizii pentru ceea ce este bine, s-a hotărât să amâne lucrarea chinuitoare a punerii în ordine a treburilor lui personale. Timpul cel mai potrivit pentru această sarcină adesea neplăcută e totdeauna cel prezent, dar pentru omul cu conştiinţa vinovată, prezentul e mereu un timp foarte nepotrivit şi tulburător.

Te voi chema. Felix l-a chemat pe Pavel iarăşi şi iarăşi (v. 26), dar niciodată nu a ajuns la punctul hotărârii. El n-a găsit niciodată timpul potrivit despre care vorbea.

Are să-i dea. [ar fi fost să i se dea, KJV]. Mai degrabă i se va da. Dacă Pavel era destul de important ca să stârnească atât de multă opoziţie din partea conducătorilor iudei, eliberarea lui, gândea Felix, merita o mită substanţială. Întrucât Pavel fusese un purtător de daruri către iudeii din Ierusalim (v. 17), se prea putea ca Felix să fi tras concluzia că avea prieteni bogaţi care să cumpere eliberarea lui. Poate că Felix gândea că printre prietenii cărora li se îngăduise să-l viziteze pe Pavel

(v. 23) s-ar fi putut să fie şi dintre aceia care să facă aşa ceva. [Ca să-l poată slobozi, KJV]. Dovezi textuale atestă (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte. Totuşi, contextul arată că aceasta era intenţia lui.

Şi mai des. Felix a continuat să stea de vorbă cu Pavel atât pentru că simţea încă o nelinişte sufletească cu privire la neprihănire, cumpătare şi judecată (v. 25), cât şi pentru că nădăjduia o mită. Într-adevăr, o combinaţie ciudată! El n-a primit nici mită, nici odihnă sufletească.

Să stea de vorbă. [stătea de vorbă, KJV]. Versiunea greacă lasă să se înţeleagă că ar fi vorba despre o convorbire prietenească. Contrastul dintre Pavel şi Felix este dramatic. Pe când era Saul din Tars, Pavel căutase să se facă plăcut celor care-l propulsau într-o poziţie înaltă în propriul său popor. Dar el a întors spatele la tot ceea ce ar fi putut să dorească tinerii evrei (cf. Filipeni 3,8.10) şi, în schimb, s-a aliat cu o sectă urâtă şi a gustat ocara şi suferinţa pe care creştinii aveau să o sufere în tot locul. Nădăjduind să avanseze prin metode rele în mijlocul poporului, Felix s-a descoperit că tratează în mod cinstit pe dispreţuitul Pavel şi că invidiază cinstea acestuia şi îndrăzneala cu care-şi apără convingerile. El trebuie să fi plănuit în inima sa să ia în serios învăţăturile lui Pavel, deoarece se pare că s-a bucurat, într-un anumit sens, să vorbească unui om atât de capabil, atât de sincer şi conştiincios ca Pavel.

Doi ani au trecut. [după doi ani, KJV]. Literal, după ce se împliniseră doi ani sau trecuseră. Aceasta pare să desemneze doi ani întregi, nu părţi din doi ani, prin calcul estimativ (vezi vol. I, p. 182; vol. VI, p. 99. 101, 102).

În locul lui Felix a venit. Literal, Felix a primit un succesor, adică Felix a fost succedat de Festus. Anul era cu aproximaţie 60 d.Hr. (vezi p. 102).

Să facă pe placul iudeilor. [să facă iudeilor o plăcere, KJV]. Literal, ca să câştige favoarea iudeilor. Lăsând pe Pavel în închisoare la dispoziţia întâmplării şi norocului, Felix nădăjduia să îndulcească plângerile pe care iudeii le trimiteau la Roma. Chiar şi când cade în dizgraţie, el se foloseşte de Pavel pentru folos personal.

În temniţă. [legat, KJV; închis, Nitz.]. Adică în lanţuri, o expresie puternică, sugerând că tratamentul blând primit de Pavel la început (vezi v. 23) se pare că s-a terminat la ordinele guvernatorului, înainte de plecarea sa. Nu e dată nici o informaţie cu privire la felul în care şi-a petrecut Pavel timpul cât a fost închis la ordinul lui Felix.

Comentarii Ellen G. White

1-3 AA 419

1-27 AA 419-427

5-10 AA 420

12-21 AA 421

14 1T 43

15 GC 544

16 CT 337; ML 216; TM 129; 2T 120; 2T 327, 585

22-24 AA 422

25 AA 425; COL 224; CT 358, 393; FE 434; GC 164; 4T 108

1. 25.26 AA 426

2. 25.27 AA 427