Nou. Gr. kainos, nou în calitate, în opoziţie cu ceva care este învechit sau deteriorat. În acest verset apare de două ori cuvântul nou, fiind de fiecare dată traducerea grecescului kainos. Neos, de asemenea tradus nou în Noul Testament (Matei 9,17; 1 Corinteni 5,7; Coloseni 3,10; etc.), se referă la ceva nou din punct de vedere temporal. Folosind cuvântul kainos, Ioan scoate probabil în evidenţă faptul că cerul cel nou şi pământul cel nou vor fi create din elementele purificate ale celui vechi, şi astfel vor fi noi în calitate, diferite. Prin urmare, cerul cel nou şi pământul cel nou sunt o nouă creaţiune, o nouă modelare a elementelor existente, nu o creaţie ex nihilo. Compară cu 2 Petru 3,13.

Pieriseră. Adică în ce priveşte starea lor deteriorată de mai înainte. Lucrurile care erau desăvârşite atunci când au ieşit din mâna Creatorului, pe care El le-a numit foarte bune (Genesa 1,31), au ajuns să fie îngrozitor de desfigurate de păcat şi nu era posibil ca ele să dăinuiască veşnic.

Marea nu mai era. Literal, propoziţia sună aşa: şi marea nu mai este, adică mările, aşa cum le cunoaştem noi acum, nu vor mai exista pe pământul nou creat. Unii au insistat că marea simbolizează popoare, neamuri şi limbi (vezi cap. 17,15), dar în cazul acesta cerul şi pământul trebuie să fie de asemenea simbolice. Aici Ioan afirmă clar că cerul, pământul şi mările nu vor mai exista aşa cum le cunoaştem noi acum (vezi PP 44).

Coborându-se. În viziune Ioan vedea cetatea pe măsură ce ea cobora (compară cu PP 62).

Din cer. Locul ei de origine (vezi şi cap. 3,12; 21,10).

De la Dumnezeu. Dumnezeu este Creatorul şi Sursa ei.

Cetatea sfântă. Vechiul Ierusalimul conţinea Templul, unde Dumnezeu Îşi putea manifesta prezenţa în mijlocul poporului Său (1 Regi 8,10.11; 2 Cronici 5,13.14; 7,2.3), exact ca la intrarea cortului din pustie (Exodul 29,43–46; 40,34–38). Cetatea a fost numită sfântă (Daniel 9,24; Matei 27,53), dar de-a lungul timpului degradarea spirituală a poporului lui Dumnezeu a devenit atât de mare încât Domnul Isus a declarat că Templul este o peşteră de tâlhari (Matei 21,13) şi a prezis dărâmarea cetăţii (Matei 22,7; Luca 21,20). Acum Dumnezeu făgăduieşte un altfel de Ierusalim, pe care Ioan îl numeşte noul Ierusalim.

Nou. Gr. kainos, nou în calitate şi fel (vezi comentariul de la v. 1). Vezi şi Galateni 4,26; Evrei 11,10; 12,22; 13,14. Gătită. [Pregătită, KJV]. Forma cuvântului tradus astfel sugerează că pregătirea a început

în trecut şi a fost încheiată, astfel încât cetatea este acum cu totul pregătită (vezi GC 645, 648).

Mireasă. Aici cetatea este prezentată ca o mireasă (vezi comentariul de la cap. 19,7).

Împodobită. Gr. kosmeo, a aranja, a deretica, a împodobi. Cuvântul cosmetică este derivat de la kosmeo. Forma cuvântului din limba greacă sugerează că împodobirea a început cândva în trecut şi acum a fost încheiată.

Bărbatul. Adică Mielul, Hristos (cap. 19,7).

Glas tare. Vorbitorul nu este identificat. Se pare că nu Dumnezeu, deoarece despre El se vorbeşte la persoana a III-a.

Cortul. Gr. skene, cort, colibă, tabernacol. Verbul skenoo, a trăi în corturi, a locui, apare la Ioan 1,14: Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi (vezi comentariul de acolo). Această prezenţă vizibilă a lui Dumnezeu s-a manifestat prin Şechina, în vremurile teocraţiei, iar mai târziu prin arătarea personală a lui Isus Hristos, ca membru al familiei omeneşti, locuind printre oameni. Glasul cel tare din ceruri accentuează acum minunatul fapt al unei noi creaţii şi al locuirii personale a lui Dumnezeu cu poporul Său.

Cu oamenii. În acest verset sintagma cu ei mai apare de două ori. În acest verset apostolul foloseşte de trei ori prepoziţia cu, accentuând în acest fel uimitorul fapt că Dumnezeu va fi tovarăş cu oamenii de-a lungul veşniciei, locuind cu ei.

Locui. Gr. skenoo (vezi mai sus, la cortul). Compară acest verset cu Ezechiel 37,27. Ezechiel descrie starea care ar fi putut să fie; Ioan descrie starea care va fi împlinită.