Un alt. Adică un altul faţă de cel menţionat în cap. 12,1

Semn. Gr. semeion (vezi comentariul de la cap. 12,1).

Mare şi minunat. Cu privire la efectele lui întinse.

Şapte îngeri. În ce priveşte folosirea numărului „şapte” în Apocalipsa, vezi cap. 1,11.

Şapte urgii, cele din urmă. Aceste urgii sau plăgi sunt schiţate în cap. 16. Ele sunt ultimele în ce priveşte felul lor; nu vor mai exista plăgi ca acestea, deşi nimicirea finală a lui Satana şi a păcătoşilor este încă în viitor (cap. 20,11–15).

S-a isprăvit. Gr. teleo, „a sfârşi”, „a executa”, „a săvârşi”, „a îndeplini”. Pedepsirea specială rezervată închinătorilor fiarei şi icoanei ei (cap. 16,2) este rezumată în cele şapte plăgi din urmă (vezi cap. 14:10).

Mânia lui Dumnezeu. Vezi comentariul de la cap. 14,10.

Mare de sticlă. Vezi comentariul de la cap. 4,6.

Amestecată cu foc. În capitolul 4 marea de sticlă este asemănată cu „cristalul” (v. 6). Aici are nuanţă de foc, fără îndoială că prin reflectarea slavei lui Dumnezeu.

Alăutele lui Dumnezeu. Vezi comentariul de la cap. 5,8; 14,2. Versetele 2–4 sunt parantetice. Înainte de a fi descrise cele şapte plăgi îngrozitoare de pe urmă, profetului i se dă o viziune a biruinţei bisericii lui Dumnezeu asupra tuturor vrăjmaşilor ei. Sfinţii nu vor fi pieri în pedeapsa aceasta îngrozitoare, ci vor fi eliberaţi.

Biruitorii. Aceştia sunt cei care au răspuns soliei de avertizare din cap. 14 şi au primit-o. Ei au fost mântuiţi din lumea plină de necazuri şi de rele, iar acum sunt în siguranţă în împărăţia lui Dumnezeu. Biruinţa a fost câştigată prin sângele Mielului (cap. 12,11). Ei I-au rămas loiali lui Dumnezeu chiar şi atunci când a fost pronunţată pedeapsa cu moartea (vezi comentariul de la cap. 13,15). Acum stau în deplină siguranţă pe marea de sticlă. Victoria este absolută, lupta s-a sfârşit. Ei au învins, iar acum, în împărăţia din cer, cântă imnul biruinţei.

Fiarei. Vezi comentariul de la cap. 13,2.

Icoanei. Vezi comentariul de la cap. 13,14.

Numărului numelui ei. Vezi comentariul de la cap. 13,18.

Cântarea lui Moise. Fără îndoială că aici este o referire la cântarea de eliberare intonată după ce Israel a trecut Marea Roşie (Exodul 15,1–21). Acea cântare celebra eliberarea de sub robia egipteană; noua cântare va celebra eliberarea de sub tirania cetăţii stricate, „Babilonul cel mare” (Apocalipsa 17,5).

Robul lui Dumnezeu. Compară cu Iosua 14,7, unde el este numit „robul Domnului” şi cu Exodul 14,31, unde este numit „robul Său” (al Domnului).

Mielului. Eliberarea sfinţilor a fost realizată prin Hristos, Mielul lui Dumnezeu (vezi comentariul de la cap. 17,14) şi este numai normal ca El să fie adorat şi înălţat în cântarea eliberării.

Mari şi minunate. În cântarea aceasta sunt multe aluzii la frazeologia Vechiului Testament. Lucrările minunate ale lui Dumnezeu sunt slăvite în Psalmi 139,14; compară cu Psalmi 111,2.4. Aici poate fi o referire specifică la „lucrările” lui Dumnezeu în cele şapte plăgi de pe urmă. Despre „semnul” care delimitează aceste plăgi se spune că este „mare şi minunat” (Apocalipsa 15,1).

Doamne Dumnezeule, Atotputernice. Vezi comentariul de la cap. 1,8.

Drepte şi adevărate. Compară cu Deuteronomul 32,4 (LXX); Psalmi 145,17; Apocalipsa 16,7; 19,2; GC 671.

Împărate al Neamurilor. Dovezile textuale sunt împărţite între sintagmele „Împărate al Neamurilor” şi „Împărate al veacurilor”. La Ieremia 10,7 Domnul este numit „Împărate al neamurilor”. Această exprimare se potriveşte cu ideea din Apocalipsa 15,4, unde se prezice că toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea lui Dumnezeu.

Cine nu se va teme? Compară cu Ieremia 10,7. Solia primului înger din Apocalipsa 14 era: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă”. Sfinţii au luat aminte la acest apel, iar acum, când peregrinarea lor a luat sfârşit, ei se unesc în această minunată laudă adusă gloriei lui Dumnezeu. Compară cu strigătul închinătorilor fiarei: „Cine se poate asemăna cu fiara?” (cap. 13,4).

Va slăvi Numele Tău. Compară cu Psalmi 86,9.

Sfânt. Gr. hosios (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 2,27; vezi şi comentariul de la cap. 13,34). În LXX, la Deuteronomul 32,4 acest adjectiv apare cu referire la Dumnezeu. Acesta este primul din cele trei motive menţionate aici, pentru care omul ar trebui să-L slăvească pe Creator. Celelalte două sunt: „toate Neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta”, şi „pentru că judecăţile Tale au fost arătate”.

Judecăţile Tale. Aici, fără îndoială, se face referire în deosebi la judecăţile lui Dumnezeu împotriva fiarei, a icoanei ei şi a închinătorilor ei.

Templul. Gr. naos (vezi comentariul de la cap. 14,15).

Cortului mărturiei. Este evident că acest nume se aplică la locul numit Sfânta Sfintelor din Numeri 17,7 (vezi comentariul de acolo). Se pare că în Faptele Apostolilor 7,44 face referire la întreaga structură (vezi comentariul de la Numeri 9,15). Probabil că aici este intenţionat ultimul sens. Tabernacolul sau cortul din pustie era făcut după modelul „adevăratului cort, care a fost ridicat nu de om, ci de Domnul” (Evrei 8,2).

Şapte îngeri. Vezi v. 1.

In curat. Pot fi citate dovezile textuale pentru exprimarea „piatră”, lucru care însă produce un simbol neobişnuit şi neplăcut. Hainele albe sunt îmbrăcămintea specifică a fiinţelor cereşti (Matei 28,3; Luca 24,4; Faptele Apostolilor 1,10; compară cu Faptele Apostolilor 10,30).

Patru făpturi. Vezi comentariul de la cap. 4,6–8.

Potire. Gr. pialai, „castroane”, aşa cum sunt cele folosite pentru fierberea lichidelor, pentru băut sau pentru turnarea jertfelor. În LXX cuvântul este folosit pentru „lighean” (Exodul 27,3; Numeri 7,13).

Umplut de fum. Compară cu Exodul 40,34.35; Isaia 6,4.

Nimeni. Fără îndoială că aici se face referire la faptul că timpul mijlocirii a luat sfârşit; nimeni nu mai poate avea acces la tronul milei. Timpul pregătirii a trecut; acum a sosit vremea pentru mânia neamestecată a lui Dumnezeu.