Să fii cu ei. Acţiunile celor lipsiţi de considerente morale constituie o puternică atracţie pentru cei tineri care consideră, în mod greşit, că bunătatea e plicticoasă (vezi Psalm 1,1; Proverbe 4,14-19).

Se gândeşte la prăpăd. Împrietenirea cu oamenii răi este primejdioasă pentru cel puţin trei motive: (1) există primejdia ca hotărârile de o înaltă ţinută morală să se pălească sub batjocura celor ce fac răul şi sub atracţiile unei vieţi fără restricţii; (2) reputaţia suferă de pe urma asocierii cu oameni răi; (3) făcătorii de rele sunt înclinaţi facă planuri rele împotriva spectatorilor relativ nevinovaţi.

Prin înţelepciune. Nebunia oamenilor invidioşi şi nelegiuiţi nu realizează nimic trainic (vers. 1). Numai prin înţelepciunea adevărată, care se teme de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui, poate să fie binecuvântată şi ocrotită o familie. Furtul nu este calea de obţinere a unei bogăţii stabile. Ştiinţa folosită în mod înţelept asigură o viaţă de plăcere adevărată.

Un om înţelept este plin de putere. LXX redă prima propoziţie astfel: "un om înţelept este mai bun decât unul". Traducerea KJV poate fi considerată ca învăţând că întrucât un om înţelept, după părerea lui Solomon, este cel care se teme de Dumnezeu, el are de partea sa nu doar puterea considerabilă a înţelepciunii, ci şi puterea suplimentară a privilegiului.

Marele număr de sfetnici. Vezi la cap. 11,14.

Înţelepciunea este prea înaltă. Nebunul descoperă că înţelepciunea îi trece peste cap. Acţiunile lui nu sunt dictate de raţiune, ci de dorinţă. Când înţelepţii se adună la poarta cetăţii (vezi la cap. 22,22) pentru a discuta problemele publice, el nu are cu ce să contribuie. Consideraţiile care îi ghidează pe oamenii cu pricepere sunt mai presus de puterea lui de înţelegere, şi el nu are nici o dorinţă să devină mai înţelept ca să ajungă să înţeleagă aceste consideraţii, deoarece el nu are intenţia să devină un om bun (vezi Psalm 10,4.5).

Un om plin de răutate. [Un om răutăcios, KJV]. Ingeniozitatea prost folosită, pe care cel rău

o demonstrează în punerea la cale şi în săvârşirea uneltirilor lui nemernice, nu poate fi pusă alături de înţelepciune sau pricepere. Oricât de iscusit ar fi, tot ce se poate spune mai mult despre el e că e "un om plin de răutate", literal "domn al răutăţii". Pungaşul cel mai iscusit poate fi pus alături de nebun, întrucât caută ceea ce nu-i poate da satisfacţie de durată sau un câştig final (vezi cap. 1,10-19; 12,2).

Gândul. Ebr. zimmah, "plan", "născocire", "nelegiuire". Numai aici zimmah e tradus "gând". În altă parte este redat "nelegiuire" (Levitic 18,17), "nelegiuite" (Psalm 26,10; Ieremia 13,27 etc.), "planuri vinovate" (Isaia 32,7), Evident aici nu se atrage atenţia asupra gândirii la nebunie ca fiind păcat, ci mai degrabă plănuirea tipului de nebunie menţionat în Proverbe 24,8.

Batjocoritorul. S-ar putea ca oamenii să ezite să-l socotească nebun pe batjocoritorul isteţ şi subtil, care poate să discrediteze un adevăr deşi pretinde că-l apără, dar ei îl urăsc şi se tem de el, pentru că atacurile lui sunt atât de perfide (vezi Proverbe 19,29; 21,11; Isaia 29,20).

Dacă slăbeşti. [Dacă leşini, KJV]. Literal, "dacă te arăţi nepăsător". Când vine necazul, omul trebuie să-şi adune toate forţele pentru luptă. Dacă nu reuşeşte să reacţionează în caz de pericol, înfruntând-l slab şi nepregătit, un om şi-a slăbit puterile şi cheamă înfrângerea.

Izbăveşte. [Dacă te abţii, KJV]. Nu există cuvânt ebraic pentru "dacă" la începutul acestui verset [KJV]. A doua propoziţie conţine un astfel de cuvânt, care ar trebui poate citit ca o exclamaţie. Observaţiile acestea permit traducerea: "scapă pe aceia care sunt târâţi la moarte şi pe aceia care umblă şovăind spre ucidere, opreşte-i!". LXX, în loc de exclamaţie, are o formă negativă: "a izbăvi pre cei duşi la moarte şi a răscumpăra pre cei prinşi, nu te scumpi". Versetul 12 sugerează că slujitorul lui Dumnezeu are datoria să facă tot posibilul să îi elibereze pe aceia care sunt târâţi cu forţa să fie executaţi, subînţelegându-se că aceştia sunt osândiţi pe nedrept. Atitudinea noastră faţă de autorizarea comercializării băuturilor alcoolice ar trebui să fie determinată de acest sfat înţelept (vezi MH 345, 346). Noi ar trebui să facem tot ce ne stă în puterea ca să oprim victimele să cadă pradă acestui obicei distrugător şi să folosim orice mijloc legal pentru a-i împiedica pe comercianţii de băuturi alcoolice să profite de pe urma distrugerii altora.

N-am ştiut. Scuzele n-au nici un rost în relaţia cu Dumnezeu. Fiinţele omeneşti nu pot cunoaşte gândurile şi sentimentele noastre şi prin urmare nu pot ştii cât de mult suntem noi conştienţi de datoria noastră de a-i ajuta pe alţii, dar Creatorul inimii ştie (vezi cap. 16,2; 21,2). Acela care urmăreşte dezvoltarea caracterului nostru Îşi dă bine seama de gradul precis de vinovăţie asociat fiecărei fapte (vezi GC 487, 488). Pentru păcatele altora pe care le-am fi putut preveni îndreptându-i pe călcătorii de lege la Mântuitorul va trebui să suferim condamnarea (vezi DA 641).

Mănâncă miere. Solomon nu urmăreşte aici să dea în primul rând un sfat legat de dietă. Afirmaţia este preliminară, fiind folosită ca fundal ilustrativ, pentru sfatul cu privire la purtarea înţeleaptă. Afirmaţia ar trebui să fie comparată cu cap. 25,16.27.

Înţelepciunea. [Cunoaşterea înţelepciunii, KJV]. Aşa cum mierea este plăcută la gust şi bună pentru întărirea corpului, la fel este înţelepciunea pentru suflet şi caracter. Înţelepciunea este dulce în ea însăşi pentru aceia care se deprind să o preţuiască, iar rezultatele din viaţa aceasta şi în cea viitoare sunt şi mai dulci. Dacă înţelepciunea e găsită şi însuşită, atunci când va veni vremea răsplătirilor, omul înţelept şi drept va avea parte de răsplata lui.

Nu întinde curse. Omul nelegiuit e de obicei invidios pe omul bun, care se bucură de ocrotirea Domnului. El e stăpânit adesea de dorinţa funestă de a-i împinge pe oamenii drepţi la păcat, astfel încât să ajungă într-o stare la fel de rea ca a lui. Totodată, omul lacom caută deseori să-i priveze pe cei nevinovaţi de casele lor pentru ca să obţină un câştig nedrept. Acelora care îi jecmănesc pe cei drepţi nu le pasă de întristarea pe care o pricinuiesc sau chiar au plăcere de ea (vezi Proverbe 1,11.12; 4,16; Amos 8,5.6).

De şapte ori cade. Contextul sugerează că sensul de bază al cuvântului "cade" de aici este "a suferi o nenorocire". Nelegiuitul nu-şi precupeţeşte eforturile pentru ca să doboare pe cei drepţi. Ori de câte ori el îi aduce la sărăcie şi nenorocire, Dumnezeu intervine pentru a-i izbăvi, în timp ce păcătosul "se prăbuşeşte în nenorocire" şi nu poate să se mai ridice (vezi Psalm 34,19; Mica 7,8).

În sens spiritual, versetul aduce multă creştinului luptător care e descurajat de înfrângerea în luptele lui cu păcatul. "De şapte ori cade" este echivalent cu "de câte ori cade". Dacă după fiecare înfrângere ne ridicăm cu o nouă speranţă în inimă, dacă ne prindem din nou de puterea mântuitoare atât de bogat oferită nouă (Matei 11,28; Iuda 24), suntem puşi în categoria oamenilor neprihăniţi, iar Domnul va încheia în noi lucrarea pe care a început-o (Filipeni 1,6; Evrei 12,2). Atât dorinţa de a deveni drepţi cât şi puterea de a pune în faptă dorinţa vin de la El (Filipeni 2,13). Prin urmare nimeni nu are motiv să cadă pradă deznădejdii, oricât de slab s-ar socoti, atâta vreme cât e dispus să facă ce e bine (MB 204, 205).

Nu te bucura. Un sentiment asemănător cu acela exprimat de Isus, când a spus: "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri... faceţi bine celor ce vă urăsc" (Matei 5,44). E în firea omului să se bucure când un vrăjmaş dă de necaz. S-ar putea ca noi să căutăm să ascundem satisfacţia noastră pentru necazul lui, susţinând că simţim o plăcere îndreptăţită că s-a făcut dreptate; dar sentimentele noastre cele mai profunde sunt contrarii exemplului şi învăţăturii lui Isus, care a murit pentru o lume de vrăjmaşi (Romani 5,8-10). Noi trebuie să dăm manifestăm acea iubire pentru neamul omenesc pierdut care caută să mântuiască, nu să nimicească şi care simte durere pentru soarta celor care merg contrar binelui (vezi Ezechiel 33,11; Osea 11,8; Luca 19,41.42; DA 575, 576).

Aceste umbre ale descoperirii depline a iubirii cereşti ajută la demonstrarea faptului că Duhul lui Hristos a vorbit prin prooroci din vechime (1 Petru 1,11).

Să-Şi întoarcă mânia. La prima vedere, acesta ar putea părea un motiv egoist pentru o atitudine altruistă. Pare un apel la făţărnicie şi egoism a compătimi pe cineva ajuns în necaz doar pentru că Domnul l-ar putea scăpa de necaz deoarece nu-i place atitudinea ta egoistă şi în schimb să-l pună poate asupra ta. Cel care a fost cu totul umplut de iubirea jertfitoare de sine a lui Hristos va fi bucuros să cadă în nenorocire şi chiar sub neplăcerea lui Dumnezeu, dacă prin aceasta un păcătos ar fi scăpat de mânia lui Dumnezeu. Hristos a făcut-o (Isaia 53) şi Moise era gata să o facă (Exod 32,31-33). Dar avertizarea lui Solomon nu e adresată omului bun care-şi iubeşte vrăjmaşii, celui rău care se bucură de necazul altuia. Pentru o astfel de persoană motivul dat este unul valid. Adevărata milă nu poate fi stoarsă cu sila. Ea se revarsă liber din inima plină de iubire faţă de toţi cei în nevoie.

Nu te mânia. Aşa cum nu ar trebui să ne bucurăm când vrăjmaşul se prăbuşeşte (v. 17), tot astfel suntem avertizaţi să nu ne mâniem de prosperitatea lui sau să fim invidioşi pe ea (vezi Psalm 37,1.8; 73,2.3; Proverbe 24,1). O atare atitudine poate conduce la descurajare, chiar la punctul alegerii cărării celui nelegiuit pentru ca individul să se bucure de plăcerile aparente ale acestuia. Protecţia împotriva unor asemenea sentimente se găseşte în Proverbe 24,20.

Nici un viitor. [Nici o răsplată, KJV]. Compară cu Psalm 73,3.17-24.

Cei neastâmpăraţi. [Înclinaţi spre schimbare, KJV]. Nu numai că trebuie să-L onorăm pe Dumnezeu şi pe conducătorul civil (vezi Eclesiast 8,2; 10,20; 1 Petru 2,17), dar ar trebui să fim atenţi să evităm compania celor cu astfel de înclinaţii.

Amândurora. Întrucât "amândurora" pare destul de clar că se referă la Dumnezeu şi la împărat, expresia trebuie să descrie nimicirea pe care ei o aduc asupra acelora care se revoltă împotriva lor. O astfel de nimicire poate veni deodată, pe neaşteptate şi cu putere zdrobitoare. Oamenii buni sunt bine sfătuiţi să se ferească de această soartă stând departe de vrăjmaşii acestor două puteri.

Ce mai spun. Cuvintele acestea par să fie introducerea la un supliment, un fel de post-scriptum al secţiunii. Faţa oamenilor. Vezi la cap. 18,5; 24,24.

Tu eşti bun. [Tu eşti drept, KJV]. Judecătorii care îl achită pe cel vinovat nu sunt iubiţi de cei care au fost păgubiţi de acesta. Dar când aceşti judecători îl laudă pe cel rău ca fiind bun, ei fac mai mult decât să elibereze un criminal îngăduindu-i să-şi continue răfuiala cu societatea. Ei compromit orice concep al binelui şi al răului şi îi încurajează pe tineri să crească cu lipsă de respect pentru lege şi ordine. Astfel de magistraţi atrag ura unor popoare întregi, deoarece respectul pentru dreptate este, în general, puternic în mijlocul oamenilor. Cetăţenii unui stat resimt acţiunile care slăbesc temeliile păcii şi ale prosperităţii lor.

Le merge bine. [Va fi desfătare, KJV]. Aceia care osândesc şi pedepsesc pe drept pe răufăcător se vor bucura de simţământul datoriei împlinită. Există o satisfacţie mare în facerea binelui. E şi mai multă în a fi în stare să ajuţi masele de oameni, atât ocrotindu-le faţă de vrăjmaşii lor, cât şi prin dezvoltarea în mintea lor a respectului faţă de autoritate. Conducătorii buni primesc o binecuvântare deosebită. Nu numai că sunt iubiţi de supuşii lor, ci Domnul Însuşi îi răsplăteşte în mod special prin protecţia şi călăuzirea Sa (vezi Psalm 72). Şi supuşii unor asemenea cârmuitori sunt binecuvântaţi. Ei pot să fie liniştiţi ştiind că li se va face dreptate atunci când va apărea o criză.

Sărut pe buze. Versetul acesta zice literal: "El va săruta buzele care dau un răspuns bun". Când un împărat, un cârmuitor sau un judecător rosteşte cuvinte corecte, ele sunt pentru oamenii care au concepţii drepte tot aşa de plăcute ca şi o sărutare.

Să-ţi zideşti casa. S-ar putea fie vorba de construirea concretă a unei case sau de întemeierea unei familii şi creşterea de fii şi fiice. Înainte ca să poată spera că va primi o soţie de la părinţii ei, un tânăr trebuia să fie în situaţia de a le putea da lor şi ei daruri valoroase şi să le demonstreze că e capabil să aibă grijă de ea (vezi Genesa 24,35.53). Pentru aceasta, era necesar ca tânărul să cultive pământul şi să aibă o gospodărie suficient de mare ca să facă faţă nevoilor unei familii.

Spiritual vorbind, un om trebuie să-şi cureţe inima de pietre şi de buruieni şi să sădească seminţele unei vieţuiri drepte înainte să spere nădăjdui să-şi formeze un caracter puternic şi statornic (vezi Isaia 5,1-7; Osea 10,12).

Uşuratic. [Fără prihană, KJV]. Aceasta poate să însemne că nimeni n-ar trebui să se grăbească să dea informaţii, ci să aştepte până i se cere să dea mărturie. Totuşi, contextul sugerează că sensul este mai degrabă că omul nu ar trebui să spună lucruri împotriva semenului său care sunt fără temei, neadevărate (vezi cap. 3,30). A doua propoziţie este literal o întrebare: "Vei înşela cu buzele tale?"

Aşa am să-i fac şi eu. Solomon avertizează adoptării de către om a contrariului regulii de aur. Chiar dacă un om a dat o mărturie mincinoasă împotriva noastră, noi nu trebuie să-i plătim cu aceeaşi monedă. Răsplata Îi aparţine lui Dumnezeu (Evrei 10,30).

Ideea de răzbunare pe un vrăjmaş este de mult sintetizată în cuvintele: "Am să i-o fac eu!" Vrăjmaşul nostru s-a înjosit într-atât încât să ne trateze rău, iar noi aşteptăm să ne vină vremea să ne coborâm la nivelul lui şi să ripostăm. Jocul acesta poate să continue în astfel multă vreme, dar nimeni nu are de câştigat, în afară de marele vrăjmaş al omenirii.

Ogorul. Ogorul şi via erau cele două surse principale de hrană şi de câştig pentru agricultorul palestinian. Versetul acesta pune în paralel pe omul leneş cu omul lipsit de pricepere.

Spini. Un număr de cuvinte ebraice sunt redate "spini", şi nu e uşor să ştim despre ce buruieni supărătoare este vorba în fiecare caz aparte. Un ogor neglijat e repede năpădit de vegetaţia care înăbuşe recoltele şi care e greu de curăţat, din moment ce li s-a permis buruienilor să se înmulţească. Şi zidul trebuie să fie păstrat în bună stare dacă se doreşte ca ferma să fie protejată de animalelor rătăcitoare (vezi Isaia 5,1-7).

Unii au văzut în poemul lui Solomon despre leneş o ilustraţie a unui adevăr spiritual. Deşi doar Duhul Sfânt poate să ne facă să biruim păcatul (DA 671), El nu poate face nimic pentru noi fără consimţământul şi fără colaborarea noastră (MB 204). Noi trebuie să creştem în puterea pe care o dă Duhul lui Dumnezeu pentru smulgerea din rădăcină a buruienilor (MH 176; 3T 491). Tot astfel, prin puterea lui Dumnezeu, trebuie să construim unui zid puternic de ascultare faţă de Cele zece porunci (vezi CT 454).

Am văzut. Solomon a luat notă de starea gospodăriei unui plugar leneş şi a văzut aplicaţia spirituală, precum şi învăţătura directă pentru toţi aceia care sunt lipsiţi de iniţiativă şi vigoare. Tocmai această capacitate de a remarca scene scurte din viaţă zilnică şi de a scoate învăţături din ele, alături de binecuvântarea specială a lui Dumnezeu. a făcut din Solomon unul din cei mai înţelepţi oameni ai lumi. Toţi cei care doresc să fie înţelepţi pot căpăta înţelepciune aşa cum a căpătat Solomon (vezi 1 Regi 4,29; Iacov 1,5; PK 31).

Dorm. Compară cu cap. 6,10.11; 20,13.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

5ML 117

6�

1T 225; 2T 357

9�

4T 320

10�

5T 304

11.12�

DA 641; MH 346; 8T 29

12�

3T 444

17�

MB 109

20�

CT 344

29�

MB 109

30-34�

5T 181