Inima împăratului. Datorită puterii însemnate pe care le-o conferă poziţia, împăraţii pot să influenţeze un mare număr de oameni. Pentru a face ca toate lucrurile să lucreze spre bine, e adesea necesar ca Dumnezeu să îndrepte inima împăraţilor spre cărări pe care altcum nu le-ar urma. Astfel Cir a fost determinat să poruncească rezidirea Templului (2 Cronici 36,22.23; Isaia 44,28; Daniel 10,13). Această îndrumare a inimii nu împiedică libertatea omului de a alege dacă vrea sau nu să meargă pe calea mântuirii. La judecată, fiecare om va vedea că Dumnezeu a făcut totul posibilul ca să determine în el o decizie de supunere în faţa puterii recreatoare a Duhului Sfânt şi că a pierdut din cauza propriului său refuz de a se preda acelei puteri şi de a-I îngădui să lucreze în el (vezi Isaia 45,22-24; Ioan 1,9; Tit 2,11; GC 668).
Socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană. [E drept în proprii săi ochi, KJV]. Vezi la cap. 16,2; cf. cap. 14,12; 16,25; 20,24.
Decât jertfele. Compară cu 1 Samuel 15,22.
Candelă a celor răi. [arat, KJV]. Versiunile mai vechi şi un număr de manuscrise ebraice redau "candelă". În limba ebraică deosebirea este doar de o vocală, cuvântul pentru "arat" fiind nir şi cel pentru "candelă" ner. Lumina este folosită probabil ca simbol al prosperităţii şi bucuriei. Aroganţa, mândria şi bucuria egoistă, care nu sunt întemeiate pe ascultare, sunt toate neplăcute lui Dumnezeu. Cuvântul nir înseamnă de fapt "a desţeleni" (vezi Ieremia 4,3; Osea 10,12).
Planurile omului harnic. Planurile omului harnic pot să aducă prosperitate datorită eforturilor depuse, în timp ce ale celui care lucrează neatent şi în grabă vor da probabil greş, chiar dacă sunt planuri bune. "Cu grabă" s-ar putea să se refere la cei grăbiţi să se îmbogăţească (vezi cap. 28,20).
O deşertăciune care fuge. Literal, "o suflare fugărită". Aceia care caută să câştige faimă şi avere pe seama minciunilor sunt doar o suflare care trece repede.
Îi mătură. [Îi nimiceşte, KJV]. Purtarea nedreaptă a celor nelegiuiţi aduce propriile ei rezultate (vezi Psalm 9,15; Proverbe 1,18.19).
Colţ pe acoperiş. În vechea Palestină în cea mai mare parte a anului un om putea să locuiască într-un confort relativ, pe acoperişul plat al casei sale (vezi 1 Samuel 9,25,26). Solomon susţine că e mai bine să fii expus vântului şi ploii decât limbii certăreţe şi supărătoare a unei femei gâlcevitoare.
N-are nici o trecere. Pentru un om cu dorinţe rele, nimic nu pare atât de important ca aducerea la îndeplinire a uneltirilor sale rele. Viciul face pe un om să fie egoist şi aspru, nu doar faţă de semenul său, dar şi faţă de propria sa familie (vezi Isaia 26,10).
Se face înţelept. Compară cu cap. 19,25.
Cel neprihănit. [Cel drept, KJV]. Unii traduc expresia aceasta "Unul [sau Cel] drept" şi o aplică la Dumnezeu, evitând astfel nevoia de a introduce un subiect diferit pentru propoziţia a doua. Dumnezeu veghează peste cel drept şi peste cel nedrept, ca să-l ocrotească pe primul şi să-l doboare pe celălalt când devine o ameninţare (Iov 12,19; Proverbe 22,12). Totuşi, traducerea corectă a acestui verset este nesigură. Versiunile vechi reţin ideea "omul drept". LXX redă versetul acesta astfel: "cunoaşte dreptul inimile necredincioşilor şi defaimă pre cei necredincioşi pentru rele".
Astupă urechea. O purtare neîndurătoare îşi primeşte plata în viaţa aceasta şi cu siguranţă va fi pedepsită la judecata viitoare (vezi Proverbe 14,21; Matei 18,23-35; 25,41-46; Luca 6,38; Iacov 2,13).
Celor morţi. Renunţarea la pricepere, lepădarea temerii de Domnul înseamnă a asigurarea unui loc veşnic alături de cei morţi (Maleahi 4,1; Apocalipsa 20,9).
Iubeşte petrecerile. Petrecerea este echivalată cu vinul şi untdelemnul. Petrecerea şi cheful întruchipează risipa care produce lipsa.
Preţ de răscumpărare. Ebr. kopher, aici nu trebuie să fie interpretat în sens religios. Nici un alt text din Scripturi nu susţine ideea că salvarea celor drepţilor este în vreun fel oarecare dependentă de nelegiuiţi. A doua propoziţie, comparată cu un pasaj similar (cap. 11,8), sugerează că necazul din care cel drept este salvat vine asupra acelora care refuză calea mântuirii. Kopher apare în Isaia 43,3, unde Dumnezeu zice: "Dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta".
O nevastă supărăcioasă. Vezi la v. 9.
Untdelemnul. În loc de "untdelemn", LXX are un verb, "va odihni". Ea redă acest verset astfel: "comoară dorită odihneşte în gura înţeleptului; iar oamenii cei fără de minte o înghit pre ea".
Neprihănirea. [Dreptatea, KJV]. Aici nu e prezentat cineva care caută dreptatea şi îndurarea de la Dumnezeu, ci unul care se poartă cinstit şi milostiv cu alţii.
Doboară. Când înţelepciunea se dovedeşte mai puternică ca puterea celor care gândesc că forţa este unicul lucru vrednic de urmărit, ei pierd încrederea în puterea materială.
Îşi păzeşte gura. Vezi la cap. 13,3; cf. cap. 18,21.
Aprinderea îngâmfării. Cei care critică lucrurile sfinte sunt adesea atât de mândrii de abilităţile lor, că pare că nu există o limită a atacurilor necredinţei pe care sunt dispuşi să le îndeplinească (vezi 2 Petru 3,3-7).
Îl omoară. Tot ce face posibil succesul şi onoarea în viaţa aceasta, ca şi în cea viitoare pare să dispară treptat din cei leneşi, lăsându-i doar cu puţin mai buni decât fiarele câmpului (vezi cap. 13,4; 19,24).
Gândurile nelegiuite. Orice jertfă adusă de un păcătos nepocăit este inacceptabilă (vezi la cap. 15,8), cu cât mai mult când e adusă cu vreo intenţie rea, fie într-o încercare a-L mitui pe Domnul ca să treacă cu vederea păcatul său, fie pentru a da o aparenţă de evlavie ca să-i inducă în eroare pe cei din jur. Totuşi sunt mulţi care oferă bisericii sau lucrării de binefacere o parte din veniturile provenite din afacerile lor murdare, cu ideea neclară că au aranjat lucrurile cu Dumnezeu (vezi MH 340).
Omul care ascultă. Semnificaţia acestei propoziţii este nesigur. Unii o interpretează observând că expresia "omului care ascultă" rămâne mereu mai presus de orice îndoială, deoarece urechea lui este grabnică să asculte poruncile lui Dumnezeu şi sfatul omului. LXX redă această propoziţie astfel: "un om ascultător va vorbi cu băgare de seamă". Prin contrast cuvântul unui mincinos piere atunci când întâlneşte adevărul (vezi cap. 6,19; 19,5.9).
Îşi îmbunătăţeşte calea. [Îi îndrumă calea, KJV]. Omul îndrăzneţ şi fără principii ia o atitudine neglijentă faţă de bine sau rău şi apoi e prea încăpăţânat ca să o schimbe. Omul cinstit e dispus să-şi schimbe calea, care s-a dovedit ulterior, după ce a fost cercetată, că e greşită. Tocmai această dorinţă continuă de a trăi în armonie cu voia lui Dumnezeu îl face potrivit pentru cer.
Împotriva Domnului. Cuvântul ebraic pentru "împotriva" poate fi tradus "în faţa" adică "în prezenţa" (Numeri 22,32). Ambele sensuri sunt potrivite în pasajul de faţă. Fiinţele create n-au o înţelepciune sau o pricepere care să se poată compara cu aceea a Domnului şi totodată nu pot să dejoace planurile Lui (Fapte 4,25-30).
Biruinţa. [Siguranţa, KJV]. Calul este un simbol al puterii militare. Totuşi, oricât de bine s-ar pregăti oamenii pentru război sau pentru oricare altă acţiune, victoria sau succesul vine de la Domnul (vezi Psalm 20,7; 33,17; 1 Corinteni 15,57).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
14T 537
4�
4T 335
6�
AH 391; Ed 136
21�
ML 205
27�
PK 323