Cel ursuz. [Prin dorinţă, KJV]. Versetul zice literal: "cel care e despărţit umblă după dorinţă; el se ridică năprasnic împotriva oricărei înţelepciuni sănătoase". Semnificaţia primei propoziţii este obscur. Poate că LXX a păstrat exprimarea corectă: "Pricini caută omul cel ce va să se despartă de prieteni, şi în toată vremea ocărât va fi".
Vrea să arate ce ştie el. Adică nebunul vrea să-şi spună părerea şi să arate ceea ce crede el că este înţelepciune (vezi cap. 12,23; 13,16; 15,2; 17,28).
Cuvintele gurii unui om. Evident se face referire la omul ideal. Cuvintele unora dintre oameni sunt goale de conţinut (vezi Proverbe 20,5; Eclesiast 7,24).
Şi ai în vedere faţa unui om. Compară cu Levitic 19,15; Deuteronom 1,17; Proverbe 24,23-25; 28,21.
Stârneşte lovituri. Nebunul intră în necaz din cauza cuvintelor lui necugetate.
Pieirea. Când nebunul îşi exprimă gândurile, îşi arată nebunia şi păcătoşenia. Astfel gura lui îl duce la pedeapsă.
Prăjiturile. [Rănile, KJV]. Ebr. mithlahamim, care nu apare decât aici şi în cap. 26,22. Se consideră că vine de la un verb care înseamnă "a înghiţi cu lăcomie", de aceea i s-a dat cuvântului mithlahamim sensul de "prăjituri". Propoziţia ar exprima deci ideea că vorbele bârfitorului sunt înghiţite cu lăcomie şi păstrate în memorie pentru o folosire ulterioară.
Cine se leneveşte. Omul leneş nu îşi face partea de lucru şi deci e pe aceeaşi treaptă cu cel care iroseşte şi distruge (vezi cap. 10,4; 12,11; 23,21).
Un turn tare. Numele Domnului ţine locul a tot ceea ce este Dumnezeu pentru poporul său. Când Moise a cerut să vadă slava lui Dumnezeu, i s-a îngăduit să audă Numele Domnului proclamat sub forma descrierii bunătăţii şi dispoziţiei de a ierta ale lui Dumnezeu (Exod 33,18-34,7). Numai harul lui Dumnezeu dă păcătosului speranţă de mântuire. Acoperit de acest har, păcătosul e ca o cetate inexpugnabilă pentru Satana şi ispitele lui (vezi DA 324, TM 16, 18; MB 173).
Închipuirea. Ebr. maskith, redat "chip" (Levitic 26,1), "icoane" (Numeri 33,52) şi aici considerat că înseamnă "imaginaţie" sau "închipuire". LXX redă a doua propoziţie astfel: "mărirea ei mult umbreşte". Redarea "protector" (vezi RSV) provine dintr-o alterare a textului ebraic, traducând pentru rădăcina cuvântului maskith, śakak (=sakak) în loc de śakah. Numai în aparenţă bogăţiile alcătuiesc un turn tare. O schimbare a pieţei, câteva serii de insuccese, şi ocrotirea a pierit. Apărarea pe care o oferă Dumnezeu este şi reală şi indestructibilă (vezi Proverbe 10,15; 18,10).
Înainte de pieire. Întrucât nimicirea este consecinţa naturală a păcatului, iar mândria este păcatul de bază, e de aşteptat ca inima oamenilor să atingă cele mai mari înălţimi ale îngâmfării înainte ca să-i surprindă urmările păcatului.
Înaintea slavei. Iosif, Moise, Daniel au trecut prin disciplina robiei sau a exilului înaintea momentelor de cea mai mare onoare a lor (vezi cap. 15,33; 16,18; 5T 50).
Îl sprijineşte. Spiritul curajos multor bărbaţi şi al multor femei care au suferit accidente sau boli, în urma cărora au rămas infirmi, dă mărturie despre adevărul primei propoziţii. Când mintea e cuprinsă de disperare sau de îndoieli şi trupul este afectat; nici un medicament fizic, ca singur remediu, nu poate să realizeze vindecarea (vezi cap. 15,13; 17,22; MH 238, 241).
Dobândeşte ştiinţa. Deşi înţelepciunea e mai valoroasă decât ştiinţa, aceia care posedă o măsură de chibzuinţă înţeleaptă vor fi sârguincioşi în câştigarea ştiinţei, pe care o vor folosi cu chibzuinţă.
Darurile. Unii au luat versetul acesta ca însemnând că mituirea face pe om în stare să vină în contact cu aceia care pot să schimbe dreptatea în folosul lor la judecată, dar acesta nu e înţelesul necesar. Cuvântul pentru "daruri" de aici e diferit de cel tradus "mită" în comentariul la cap. 17,8. Oricui îi place de cel care îi dă daruri (vezi cap. 19,6), iar cel care dă va fi primit curând în cercuri distinse ca prieten binevenit (vezi Luca 16,9).
Întâi. Adică cel dintâi care să-i susţine cauza.
Pare că are dreptate. O vizită într-o sală de judecată va demonstra adevărul acesta. E natural şi pare înţelept ca un om să prezinte propriul său caz în lumina cea mai bună cu putinţă şi compatibilă cu o versiune relativă a adevărului, dar unii au descoperit că o mărturisire sinceră a vinovăţiei îl dezarmează pe adversar şi câştigă uneori prietenia acestuia. Lucrul acesta este cel mai bine de făcut, aşa cum sfătuia Mântuitorul, când sunt în drum spre sala de judecată (Matei 5,25).
Sorţul. Când ambele părţi acceptă hotărârea Domnului ca descoperită prin sorţi, se previne prelungirea conflictului între cele două părţi puternice şi se rezolvă disensiunile lor urgente. Cu privire la folosirea sorţilor, vezi Iosua 7,14; Proverbe 16,33. Sfatul lui Pavel sugerează că folosirea sorţilor în vederea rezolvării unor astfel de chestiuni nu este metoda normală, în schimb, Dumnezeu dă înţelepciune membrilor bisericii pentru a judeca neînţelegerile dintre fraţi (1 Corinteni 6,1-8).
Nedreptăţiţi. E dificil de tradus ebraica primei propoziţii, după cum reiese din numărul mare de cuvinte adăugate în KJV. LXX redă acest verset astfel: "frate de frate ajutat, ca o cetate tare şi înaltă, şi are putere ca o împărăţie întemeiată". E imposibil de stabilit care exprimare e corectă. Fiecare constituie o observaţie plină de însemnătate. Înverşunarea războaielor civile şi a neînţelegerilor din familie serveşte ca ilustrare a adevărul afirmaţiei din KJV.
Rodul. Vezi la cap. 12,14.
Buzelor. Vezi la cap. 10,19.
Oricine o iubeşte. Limba poate păta reputaţia unui om şi-l poate duce la sărăcie şi moarte. Aşa mică cum e, poate face mult rău. Folosită în armonie cu voia lui Dumnezeu pentru a binecuvânta şi a înviora sau pentru a vesti Evanghelia împărăţiei, limba poate face mult bine. Aceia care iubesc limba, care o răsfaţă, care-i dau frâu liber, vor face mult rău, dar răul se va întoarce asupra lor (vezi Matei 12,36; Iacov 3; Ed 235; 5T 57).
Fericirea. [Ceva bun, KJV]. Evident, Solomon vorbeşte aici despre soţia ideală, o femeie virtuoasă, chibzuită, care îl va susţine pe bărbat cu credincioşie în eforturile lui de a sluji Domnului (cap. 12,4; 19,14; 31,10; cf. MH 359). Cel care a fost condus să se unească cu o asemenea femeie a căpătat într-adevăr o favoare de la Domnul. Faptul că înţeleptul nu priveşte pe unele soţii în felul acesta reiese prin comentariile sale privitoare la soţia certăreaţă şi cusurgioaică (cap. 21,9.19; 25,24; 27,15).
Săracul. Bogatul poate răspunde cum simte şi oamenii nu se vor ofensa pe faţă, pentru că e bogat şi ei doresc să-i fie prieteni, dar săracul trebuie să-şi măsoare cuvintele pentru ca nu cumva să ofenseze pe aceia de care depinde existenţa lui (vezi cap. 14,21; 17,5).
O face spre nenorocirea lui. [Trebuie să se arate prietenos, KJV]. Ebr. lehithro'ea', de la verbul ra'a, "a sfărâma". De aceea prima propoziţie sună literal: "un om de prieteni va fi zdrobit în bucăţi". Traducerea din KJV se bazează pe aprecierea că lehitro'ea' derivă din verbul ra'ah, care pare să aibă sensul de "a se întovărăşi cu" (vezi Proverbe 22,24; Isaia 11,7).
Totuşi, lehithro'ea' provine de fapt din ra'a şi nu de la ra'ah. Presupunând că e greşit scris cuvântul ebraic şi că lehithro'ea' derivă din ra'ah şi făcând şi o uşoară schimbare (yesh în loc de ish), o altă traducere alternativă ar fi următoarea: "sunt prieteni [doar] cu tovarăşi". Luând traducerea aceasta sau pe cea literală, obţinem ideea că sunt mulţi prieteni care nu sunt prieteni adevăraţi, care ne irosesc bunurile şi nu vor sta alături de noi în ziua nenorocirii.
Prieten. Literal, "iubitor". Sensul cel dintâi al acestei propoziţii este fără îndoială că prietenii, uneori, îşi rămân loiali chiar când fraţii ţi-au întors spatele (vezi cap. 17,17). Expresia aceasta poate fi aplicată la Hristos, Prietenul adevărat şi credincios, Cel care nu lipseşte niciodată în nevoi (vezi 2T 271).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
4ML 207; PP 413
9�
2T 500
10�
DA 131; MB 173; MYP 50
12�
5T 50
21�
AH 441; Ed 235
22�
MH 359
24�
Ed 136; ML 204; 2T 271