Noe era un om neprihănit. Istoria lui Noe introduce un subtitlu nou şi pe acela al potopului. Autorul prezintă în primul rând motivele pentru care Noe a găsit har în faţa lui Dumnezeu şi pentru care a fost cruţat în timpul nimicirii care a urmat. Nu un capriciu divin a făcut din el beneficiarul favorii divine, ci o viaţă care a fost în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. Noe este caracterizat prin trei expresii, fiecare aşezându-l în cea mai favorabilă lumină în contrast cu contemporanii săi. El a fost un om neprihănit. Cuvântul neprihănit nu înseamnă nevinovăţie imaculată, ci credincioşie, castitate, virtute. Este demn de observat faptul că el este numit nu doar neprihănit, ci un om neprihănit. Ca să trăieşti în vremea lui Noe o viaţă exemplară era nevoie de un om care putea să stea fără teamă şi cu fermitate împotriva îndemnurilor rele, ispitelor subtile şi batjocurii ticăloase. El nu a fost nici slab, nici lipsit de judecată sau de putere de voinţă. El a fost un om cu convingere puternică, drept în cugete şi fapte.

Fără pată între cei din vremea lui. Al doilea atribut îl înfăţişează pe Noe ca fiind ireproşabil în generaţia sa, RSV. Aceasta nu înseamnă că el a trăit într-o stare de nevinovăţie, ci mai degrabă în integritate morală. Nu se referă numai la viaţa evlavioasă a lui Noe, ci şi la statornicia religiei sale în mijlocul atmosferei de nedreptate în care trăia. Cu siguranţă că el avea o descendenţă curată, fiind şi în această privinţă deosebit de contemporanii săi, dintre care mulţi erau urmaşi ai căsătoriilor mixte dintre credincioşi şi necredincioşi.

Noe umbla cu Dumnezeu. În al treilea rând, viaţa lui Noe semăna cu aceea a strămoşului său evlavios Enoh (vezi cap. 5,22.24), care fusese mutat în slava veşnică numai cu 69 de ani înainte de naşterea lui Noe. În timpul propriei copilării, când mutarea lui Enoh era încă vie în amintirea generaţiei mai în vârstă, trebuie ca Noe să fi auzit multe despre viaţa evlavioasă a acelui bărbat.

Dar faptul că Noe este descris astfel nu înseamnă că el a ajuns la această stare de îndreptăţire prin propriile eforturi. Ca toţi ceilalţi adevăraţi copii ai lui Dumnezeu, el a fost salvat prin credinţă în Dumnezeu (vezi Evrei 11,7).