Dumnezeu s-a uitat spre pământ. Starea de pe acest pământ a devenit subiectul cercetării deosebite a lui Dumnezeu. Inspiraţia dă în felul acesta asigurarea că judecata care urma să vină nu a fost un act necugetat şi arbitrar al divinităţii. Această cercetare descoperă faptul că nu mai exista nici o deosebire între cainiţii sfidători de Dumnezeu şi setiţii temători de Dumnezeu. Cu foarte puţine excepţii, orice făptură se stricase.