1 Păzește luna spicelor și prăznuiește sărbătoarea Paștilor în cinstea Domnului Dumnezeului tău; căci în luna spicelor te-a scos Domnul Dumnezeul tău din Egipt, noaptea.

Luna spicelor (luna lui Abib). Literal, luna tinerelor spice de grâu (Exod 9,31; Levitic 2,14). Această lună iudaică, numită mai târziu Nisan, se întindea între sfârşitul lui martie şi sfârşitul lui aprilie. Abib era numită de Dumnezeu ca prima lună a anului bisericesc israelit (Exod 12,2; compară cu 13,4; 34,18).

Paştelui. Din cele trei sărbători anuale poruncite, Paştele era prima (Exod 23,14-17). Ea se ţinea în Abib sau Nisan, pentru că aceasta era luna în care Dumnezeu a scos pe Israel din ţara Egiptului. Timp de şapte zile poporul mânca pâine nedospită, ca la plecarea lor grăbită din Egipt (vezi Exod 12,34). În casele lor nu trebuia să rămână deloc aluat, nici ceva din mielul pascal după prima noapte. După ce animalul pascal era mâncat, poporul se întorcea la corturile lui. Timp de şase zile mâncau pâine nedospită şi ţineau o adunare în a şaptea zi, care era respectată ca un Sabat (vezi şi Exod 12,1-28).

Noaptea. De fapt, când copii lui Israel au părăsit Egiptul era dimineaţa devreme (PP 281) (Exod 12,29-34). Porunca să se pregătească pentru plecare urgentă şi cererea lui Faraon ca ei să plece imediat fuseseră date cu o seară înainte (Exod 12,11.12.31-33).


2 Să jertfești paștile în cinstea Domnului Dumnezeului tău jertfele tale de oi și boi, în locul pe care-l va alege Domnul ca să-Și așeze Numele acolo.

Să jertfeşti paştele. Animalul de jertfă pentru Paşti trebuia să fie un miel sau un ied (Exod 12,5). Să se observe că Exod 12,3-6 prescrie un animal de parte bărbătească de un an, miel sau ied, spre a fi consumat la o singură masă. Mai târziu a fost ales în mod neabătut mielul ca jertfă, mai degrabă decât iedul.

În locul. Locul în care ei trebuia să înjunghie Paştele era sanctuarul Domnului, o poruncă repetată mereu (cap. 16,2.6.7; compară cu v.11, 15, 16 pentru alte sărbători).


3 În timpul sărbătorii, să nu mănânci pâine dospită, ci șapte zile să mănânci azime, pâinea întristării, căci ai ieșit în grabă din țara Egiptului: așa să faci, ca să-ți aduci aminte toată viața ta de ziua când ai ieșit din țara Egiptului.

Nu… pâine dospită. Pâinea dospită era interzisă la orice mâncare de jertfă (vezi Levitic 2,1), deoarece aluatul reprezintă fermentare şi decădere, şi deci stricăciune. Şapte zile. Vezi Exod 12,15.18-20; 13,6.7; 23,15; Levitic 23,6. Întristării. Cuvântul astfel tradus este dintr-o rădăcină care înseamnă a fi aplecat, a fi dezamăgit. Referirea se aici este la robia lui Israel din Egipt (Exod 3,7; 4,31).

În grabă. Expresia tradusă astfel este dintr-un cuvânt care înseamnă a fi alarmat, a tremura. Verbul arabic corespunzător înseamnă a grăbi, a constrânge, a incita. Înţelesul de aici este că Israel s-a grăbit să plece în mare grabă. Compară cu aceeaşi rădăcină redată ca înspăimântaţi (cap. 20,3). Compară cu Exod 12,11.34.39, unde este spus că Israel n-a avut timp să pună aluat în plămădeala lor (vezi Isaia 52,12).

Să-ţi aduci aminte de ziua. Vezi Deutronom 4,9; Exod 13,8.


4 Să nu se vadă aluat la tine, pe toată întinderea țării tale, timp de șapte zile; și nicio parte din vitele pe care le vei jertfi în seara celei dintâi zile să nu fie păstrată peste noapte până dimineața.

Peste noapte. Vezi Exod 12,10; 34,25; Numeri 9,12 (compară cu Exod 23,18).


5 Nu vei putea să jertfești paștile în vreunul din locurile pe care ți le dă Domnul Dumnezeul tău ca locuință;

Nu vei putea să jertfeşti. În viitor, jertfa nu putea fi făcută în nici o locuinţă sau loc particular, ci numai în locul arătat de Iehova (vezi cap. 12,5.11). Primul Paşti a fost mâncat în locuinţele oamenilor din Egipt, în ajunul fugii lor. Atunci nu exista sanctuar, nici loc de adunare sfântă unde ei puteau să se adune.


6 ci în locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău ca să-Și așeze Numele în el, acolo să jertfești paștile, seara, la apusul soarelui, pe vremea ieșirii tale din Egipt.

Seara. Adică, între cele două seri (vezi Exod 12,6). După ce era adusă jertfa de seară, era înjunghiată jertfa de Paşti.

Pe vremea. Literal, vremea hotărâtă sau locul adunării. Compară cu la vremea hotărâtă (Exod 23,15; 34,18); un loc hotărât (Iosua 8,14). În aceste cazuri, referirea este la ceasul hotărât şi anume acela al Exodului din Egipt.


7 Să fierbi vita tăiată și s-o mănânci în locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău. Și dimineața, vei putea să te întorci și să te duci în corturile tale.

Să fierbi vita… şi s-o mănânci. Vezi Exod 12,8.9. Verbul tradus aici fierbi este redat copt (2 Samuel 13,8) şi de două ori fiert (Deutronom 16,7; 2 Cronici 35,13), dar în toate celelalte cazuri de gătire este tradus fiert. După cum s-ar părea, însemnătatea rădăcinii lui era a coace, ca în secerişul este copt (Ioel 3,13) şi struguri copţi (Geneza 40,10). Deoarece în toate cazurile ideea este aceea a coacerii sau a aducerii la punctul deplinei pregătiri prin căldură, aici fript ar putea fi mai potrivit. Compară cu expresia fript la foc (Exod 12,9) şi raportul de mai târziu despre Paşti care contrastează mielul fript cu alte jertfe, care erau fierte (2 Cronici 35,13).

Corturile. Aici cu înţelesul de cămine. Acest obicei a rămas chiar şi după ce Israel n-a mai peregrinat ci a devenit o naţiune stabilă în Palestina, cu locuinţe permanente (vezi Judecători 7,8; 2 Samuel 19,8; 1 Regi 12,16). Ei trebuiau să rămână peste noapte în locul în care mâncaseră Paştele. Dimineaţa, cei care se uniseră cu alte familii la mielul pascal, puteau să se întoarcă la casele lor (vezi Exod 12,4).


8 Șase zile, să mănânci azime, și a șaptea zi să fie o adunare de sărbătoare în cinstea Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea.

A şaptea zi. Sărbătoarea ţinea şapte zile, cât ţinea şi mâncarea de pâine nedospită (Exod 12,15; 13,6; Levitic 23,6; Numeri 28,17). Declaraţia făcută aici trebuie să fi însemnat că după ce s-a mâncat pâinea nedospită timp de şase zile, copiii lui Israel trebuiau să ţină o adunare de sărbătoare, în timp ce continuau să mănânce pâine nedospită.

O adunare de sărbătoare. Cuvântul tradus astfel este dintr-un verb care înseamnă a reţine, a îngrădi, a închide, mai ales pentru scopuri religioase (vezi Levitic 23,36; Numeri 29,35; 2 Cronici 7,9; Neemia 8,18, cu referire la sărbătoarea corturilor; compară cu Amos 5,21).

Să nu faci nici o lucrare. Adică, ei nu trebuiau să facă nici o lucrare obişnuită (Numeri 28,25; compară cu lucrarea din 2 Regi 22,5.9).


9 Să numeri șapte săptămâni; de când vei începe seceratul grâului, să începi să numeri șapte săptămâni.

Şapte săptămâni. Vezi Levitic 23,15. Această expresie dă sărbătorii numele de sărbătoarea săptămânilor (vezi Deutronom 16,10). La iudeii din răspândiri aceasta a fost numită mai târziu Cincizecime (Fapte 2,1).

Să numeri. Aceste şapte săptămâni începeau pe timpul seceratului de orz (vezi Iosua 3,15; 5,10; vezi şi Levitic 23,15).


10 Apoi să prăznuiești sărbătoarea Săptămânilor și să aduci daruri de bunăvoie, după binecuvântarea pe care ți-o va da Domnul Dumnezeul tău.

Sărbătoarea. De la chag, un cuvânt care înseamnă mai mult decât sărbătoare. El cuprinde ideea de pelerinaj religios şi este, de fapt, deviat dintr-un verb care înseamnă a face un pelerinaj, a întreprinde o călătorie către un obiect de închinare. Cuvântul arab haj descrie pelerinajul sacru al musulmanilor la Mecca.

Sărbătoarea săptămânilor. Acestei sărbători îi mai sunt date şi numele de sărbătoarea secerişului şi ziua celor dintâi roade (vezi Exod 23,16; 34,22; Numeri 28,26).

Să aduci tribut (engleză). Cuvântul astfel tradus nu se mai află în nici un alt loc din Vechiul Testament. Echivalentul aramaic al cuvântului înseamnă suficienţă. Ideea poate să fie a unui dar proporţional cu poziţia şi mijloacele vieţii unui om. Derivarea cuvântului este obscură.

Binecuvântarea. Vezi versetul 17.


11 Să te bucuri înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău ca să locuiască Numele Lui acolo, tu, fiul tău și fiica ta, robul tău și roaba ta, levitul care va fi în cetățile tale și străinul, orfanul și văduva care vor fi în mijlocul tău.

Să te bucuri. Trebuia să fie arătat un spirit generos faţă de cei în nevoie (cap. 12,7.12.18; 14,29). Aceasta avea să aducă bucurie pentru cel ce dăruia şi pentru cel ce primea.


12 Să-ți aduci aminte că ai fost rob în Egipt și să păzești și să împlinești legile acestea.

Rob. Vezi cap. 15,15.


13 Să prăznuiești sărbătoarea Corturilor șapte zile, după ce îți vei strânge roadele din arie și din teasc.

Sărbătoarea corturilor. Ultima sărbătoare anuală iudaică. Era poruncit ca toţi bărbaţii să fie prezenţi în fiecare an (vezi versetul 16). Cuvântul corturi este tradus din cuvântul pentru colibe (Geneza 33,17). Verbul înseamnă a împleti împreună, a acoperi. Substantivul derivat este, atunci, un acoperiş sau colibă de ramuri împletite şi întreţesute pentru a forma un acoperământ vremelnic şi totuşi adecvat. Sărbătoarea corturilor era ţinută la sfârşitul secerişului când cerealele şi strugurii din vii fuseseră adunaţi şi prelucraţi.


14 Să te bucuri la sărbătoarea aceasta, tu, fiul tău și fiica ta, robul tău și roaba ta, și levitul, străinul, orfanul și văduva care vor fi în cetățile tale.

Să te bucuri. Sfârşitul sezonului culesului de struguri avea să fie un timp de veselie (vezi Isaia 16,10). Secerişul grâului fusese adunat aproximativ cu patru luni mai devreme; culesul strugurilor venea prin septembrie sau octombrie.


15 Să prăznuiești sărbătoarea șapte zile în cinstea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege Domnul; căci Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta în toate roadele tale și în tot lucrul mâinilor tale, și de aceea să fii vesel.

Sărbătoarea. Notează diferitele daruri oferite pentru această perioadă (Numeri 29,12-35). În Levitic 23,36; Numeri 29,35 se vorbeşte despre o zi, a opta.


16 De trei ori pe an, toți bărbații să se înfățișeze înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege El: la sărbătoarea Azimelor, la sărbătoarea Săptămânilor și la sărbătoarea Corturilor. Să nu se înfățișeze cu mâinile goale înaintea Domnului.

De trei ori. Vezi Exod 23,14-17; vezi şi Exod 34,18,22,23. Observă că Exod 34,24 adaugă făgăduinţa că Domnul ca păstra ţara neatinsă în timpul absenţei poporului din casele lor. Expresia înaintea Domnului literal se citeşte în faţa lui Iehova care înseamnă acces în prezenţa Lui. Notează aceeaşi expresie folosită despre o întâlnire regală faţă către faţă (2 Samuel 3,13; 14,28.32; 2 Regi 25,19; Estera 1,14). Psalmistul vorbeşte despre extazul credinciosului la privirea feţei lui Dumnezeu (Psalmi 17,15).

Goale. Adică, cu mâna goală (RSV). Poporul trebuia să apară în faţa lui Iehova cu astfel de daruri care să fie vrednice de binecuvântările primite la secerişurile lor (vezi Exod 23,15; 34,20). Vezi versetul 10.


17 Fiecare să dea ce va putea, după binecuvântarea pe care i-o va da Domnul Dumnezeul tău.

Să dea ce va putea. Literal, conform cu darurile mâinii lui. Deşi el trebuia să dea cu mână largă, după binecuvântările primite, el nu trebuia să dea până la măsura de a se împovăra pe sine şi de a crea greutăţi pentru familia sa.


18 Să pui judecători și dregători în toate cetățile pe care ți le dă Domnul Dumnezeul tău, după semințiile tale; și ei să judece poporul cu dreptate.

Să pui. Literal, numeşte pentru tine. Compară cu numirea de către Moise de judecători pentru a aplana disputele dintre oameni (Exod 18,21-26; Deutronom 1,12-18).

În toate cetăţile. Sau, în toate cetăţile tale (RSV). Aceasta se referă la numirea de judecători locali. Procedura juridică a fost mai târziu amplificată prin numirea de preoţi ca şi curte de recurs (cap. 17,8,9).

Judece… cu dreptate. Literal, judecăţile dreptăţii (vezi cap. 1,16).


19 Să n-atingi niciun drept, să nu cauți la fața oamenilor și să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii înțelepților și sucesc cuvintele celor drepți.

Să n-atingi nici un drept. Vezi Exod 23,6,8 (compară cu Deutronom 24,17; 27,19; 1 Samuel 8,3; Isaia 10,1,2).

Să nu cauţi la faţa oamenilor. Literal, să nu recunoşti feţe (vezi Exod 23,1-3; Levitic 19,15; Psalmi 82,1-5).

Daruri. Mai ales, mită (vezi Exod 23,8; 1 Samuel 8,3; Iov 15,34; Psalmi 26,10).

20 Să urmezi cu scumpătate dreptatea, ca să trăiești și să stăpânești țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău.

Cu scumpătate dreptatea. Literal, dreptate, dreptate, o formă iudaică caracteristică de afirmare accentuată a chestiunii.

Să urmezi. Adică, ca şi cum ai urmări-o (Geneza 35,5; Levitic 26,7; 2 Samuel 2,19).


21 Să nu-ți așezi niciun idol de lemn lângă altarul pe care-l vei ridica Domnului Dumnezeului tău.

Lemn. Ebraicul aşerim. Cuvântul este folosit de mai mult de 30 de ori în Vechiul Testament şi în mod constant este redat prin crâng în KJV. Cuvântul este întotdeauna folosit în legătură cu idoli (vezi Exod 34,13). Ar trebui tradus copaci sacri, sau stâlpi de lemn. Aceştia erau dedicaţi zeiţei păgâne Ashera, în timp ce stâlpii de piatră erau obiecte de închinare consacrate lui Baal.


22 Să nu ridici nici stâlpi idolești, care sunt urâți de Domnul Dumnezeul tău.

Stâlpi. Literal, stâlp. Astfel de stâlpi au fost ridicaţi de păgâni ca obiecte de închinare (vezi Geneza 28,18). Acelaşi cuvânt apare în Exod 23,24; 34,13; Levitic 26,1; etc.. De obicei aceşti stâlpi erau de piatră şi erau dedicaţi închinării idolatre, mai ales lui Baal. În multe cazuri ei erau în legătură cu închinarea perversă sau desfrânată. Din contră, Iacov a ridicat un stâlp de aducere aminte a vizitei făcută lui de către Dumnezeu (Geneza 28,18,22; 31,13; 35,14).

Comentariile lui Ellen G. White

11-14 PP 530

16,17 3T 395

17 CS 73