Privire generală
În ultimele două săptămâni am studiat povestiri biblice și psalmi care conțineau aluzii la viitoare profeții. Dar aceste previziuni erau doar observații indirecte care ne-au pregătit să primim și să înțelegem mesajul profeției. În acest studiu atenția noastră se va îndrepta către profețiile care se referă explicit la vremea sfârșitului. Trebuie să ne amintim că Biblia nu este doar o carte de povestiri frumoase, scrisă pentru a ne simți bine. Biblia nu este nici o simplă carte de edificare spirituală și morală. Unicitatea Bibliei constă în mesajul ei aducător de speranță: Dumnezeu va salva lumea la sfârșitul timpului.
Mesajul de speranță apare în diferite forme în întreaga Scriptură. Dar mai ales cele două cărți apocaliptice Daniel și Apocalipsa se concentrează pe soarta finală a lumii. Ele sunt legate între ele, așa că vor fi studiate împreună. Studiul din această săptămână va aborda mai întâi succesiunea generală a evenimentelor profetice, așa cum sunt dezvăluite în profeția lui Daniel despre statuie – „chip” (
Daniel 2:31-45). Apoi vom analiza ultimele zile ale istoriei omenirii. Vom vedea cum profeția lui Daniel va dezvălui puterea răului și va denunța mentalitatea acestuia, care a fost deja dovedită de împărații babilonieni (
Daniel 3). Profeția își va atinge apoi împlinirea în cornul mic din
Daniel 7 și 8 și în fiara din
Apocalipsa 13 și
Apocalipsa 14.
Comentariu
Mentalitatea Babelului
Cartea lui Daniel începe cu o aluzie la istorisirea despre turnul Babel. Când relatează despre atacul lui Nebucadnețar asupra Ierusalimului, profetul menționează cuvântul rar și antic
Șinar, exact numele locului în care constructorii și-au ridicat turnul Babel (
Geneza 11:2, „Șinear”). Această menționare precisă transmite, încă de la începutul cărții, intenția autorului biblic de a asocia demersul lui Nebucadnețar – de a duce acasă la el, în Babilon (
Șinar), obiectele din templul din Ierusalim – cu ceea ce au făcut constructorii turnului Babel.
În
Daniel 2, același împărat are un vis care îl tulbură. Daniel, care a fost chemat să interpreteze visul, îi explică împăratului că Dumnezeul cerului i-a trimis respectivul vis pentru a-l ajuta să înțeleagă, să conștientizeze nelegiuirea „gânduril[or] inimii sale” (
Daniel 2:30, NTR). Nebucadnețar avea într-adevăr o mentalitate ca aceea a constructorilor turnului Babel. Întrucât a dus obiectele templului în propriul lui templu, Nebucadnețar a demonstrat de fapt aceeași intenție de a-I lua locul lui Dumnezeu. Încă de la început deci, Daniel dezvăluie cheia visului. Acest vis privește mai întâi mentalitatea împăratului, specifică „Babelului”. Ulterior, în
Daniel 3, comportamentul lui Nebucadnețar va confirma această idee (vezi mai jos). De fapt, această denunțare constituie subiectul principal al profeției despre împărățiile pământului, în ansamblul ei.
În prima sa replică, Daniel scoate în evidență mândria lui Nebucadnețar și uzurparea comisă de el: pe de o parte, Daniel i se adresează împăratului cu titlul său obișnuit, „împăratul împăraților”, care îi conferea un caracter divin, ca și cum el ar fi fost cel care domnea peste alți împărați. Pe de altă parte, Daniel Îl identifică în mod clar pe „Dumnezeul cerurilor” drept singurul căruia împăratul Îi datorează puterea pe care o are (
Daniel 2:37). Daniel îl descrie pe împărat ca și cum el ar fi Însuși Creatorul (cel puțin în concepția lui Nebucadnețar); în același timp, Daniel îi reamintește împăratului că Dumnezeul cerului este Cel care i-a dat tot ceea ce are (
Daniel 2:38).
Apoi, Daniel anunță că următoarele imperii mondiale vor fi inferioare imperiului lui Nebucadnețar, lăsând să se înțeleagă din nou că acestea sunt la fel de omenești și de trecătoare ca Nebucadnețar și imperiul lui. În mod semnificativ, sfârșitul imperiilor este caracterizat de aceeași mentalitate care a definit Babelul: liderii formațiunilor statale vor încerca să își unească ținuturile și să își consolideze puterea, la fel cum au făcut constructorii turnului Babel (
Geneza 11:4).
Este demn de remarcat faptul că, pentru a ilustra principalele caracteristici ale acestui efort de amestecare, este folosit un material de construcție: „lut de olar”. Acest lut reprezintă una dintre puterile escatologice care s-a ridicat imediat după căderea Romei păgâne (
Daniel 2:41) și a durat până la sfârșitul timpurilor, după cum se subînțelege din modul în care este exprimată în cuvinte ridicarea împărăției lui Dumnezeu: „În vremea acestor împărați, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție care nu va fi nimicită niciodată” (
Daniel 2:44).
Faptul că această putere escatologică avea aceeași ambiție de a-I lua locul lui Dumnezeu, ca oamenii de la Babel, este deja exprimat implicit prin prezența lutului de olar care o reprezintă, adesea asociat în Biblie cu ideea de om și omenesc (
Isaia 29:16; Ieremia 18:2; Romani 9:20,21 etc.). În timp ce celelalte materiale și metale reprezintă puteri politice omenești, lutul reprezintă o putere spirituală diferită, care se pretinde divină. Este interesant de observat că ultima scenă din viziune, care culminează cu zdrobirea tuturor împărățiilor, se încheie cu lutul în centrul metalelor: „fierul, arama, lutul, argintul și aurul” (
Daniel 2:45). Poziționat astfel, în vârful metalelor, „lutul” pare să întruchipeze chintesența a tot ceea ce au urmărit aceste împărății lumești: uzurparea prerogativelor divine ale lui Dumnezeu.
Puterea uzurpatoare
În
Daniel 3, Nebucadnețar discreditează imediat (și ironic) judecata despre care tocmai a aflat din visul lui. Fără îndoială el va depune multe eforturi pentru a-I lua locul Dumnezeului cerurilor. Visul indică în mod clar că „Dumnezeul cerurilor
va ridica o împărăție care nu va fi nimicită niciodată” (
Daniel 2:44, subl. ad.); în contradicție cu voia lui Dumnezeu, Nebucadnețar se străduiește să „ridice” un chip de aur care să îl reprezinte doar pe el, „capul de aur” (
Daniel 2:38). Nebucadnețar nu se mulțumește să fie doar capul de aur, așa cum indica visul; el se consideră acum un împărat veșnic, al cărui imperiu va dura pentru totdeauna, fapt indicat de ridicarea unei statui în întregime din aur. În esență, Nebucadnețar și-a „ridicat” statuia pentru a înlocui imperiul etern al lui Dumnezeu. De observat utilizarea aceluiași verb, „a ridica”. Dar istoria uzurpării dorite de Nebucadnețar nu se oprește aici.
Următorul pas făcut de Nebucadnețar a fost persecutarea violentă a tuturor celor care nu voiau să se închine în fața statuii lui. Narațiunea ne spune că trei evrei refuză să se închine chipului și, drept urmare, sunt amenințați cu moartea, și anume că vor fi aruncați „în mijlocul unui cuptor aprins” (
Daniel 3:6). Sunt folosite tot felul de strategii pentru a-i convinge pe evrei să se închine. Amenințarea cu moartea este reprezentată explicit de cuptorul de la picioarele chipului. Puterea administrativă de la toate nivelurile este utilizată pentru a asigura controlul asupra tuturor categoriilor de populație. Puterea mass-mediei este folosită pentru a ajunge la oamenii din toate părțile imperiului. Chiar și puterea muzicii și a artei este folosită pentru a influența și controla emoțiile.
Conform consemnării, acești trei evrei nu s-au abătut de la convingerea de a-I rămâne credincioși lui Dumnezeu. Cele două tabere de închinători, tabăra Babelului și tabăra celor trei evrei, au fost astfel clar delimitate și puse în opoziție: tabăra Babelului este zgomotoasă. Ei „striga[u] cu glas tare” (
Daniel 3:4). Tabăra lui Dumnezeu este tăcută: „Noi n-avem nevoie să-ți răspundem” (
Daniel 3:16). Tabăra Babelului este puternică: este alcătuită din „dregători”, „cârmuitori” etc. (
Daniel 3:2). Tabăra lui Dumnezeu este umilă, modestă în rang: despre ea se spune că este formată pur și simplu din „niște iudei” (
Daniel 3:12). Tabăra Babelului este numeroasă: ea este alcătuită din „toate popoarele” (
Daniel 3:7). Tabăra lui Dumnezeu este formată din doar „trei oameni” (
Daniel 3:23). Tabăra Babelului este orientată spre prezent: „Când au auzit toate popoarele [...] oamenii de toate limbile [...] s-au închinat” (
Daniel 3:7). Tabăra lui Dumnezeu este orientată spre viitor: „El [Dumnezeu] poate să ne izbăvească” (
Daniel 3:17, EDCR). Oamenii din tabăra Babelului sunt legaliști și se supun din teamă și interes personal. Oamenii din tabăra lui Dumnezeu Îl slujesc pe Dumnezeu prin har, chiar dacă El ar alege să nu îi elibereze (
Daniel 3:18).
Cornul cel mic și fiara
Mentalitatea specifică Babelului care caracteriza puterea ilustrată de lutul de olar reapare la cornul cel mic din
Daniel 7 și
Daniel 8. De data aceasta însă, uzurparea și persecuția sunt mai intense și mai explicite. La fel cum lutul se pretindea divin, cornul cel mic se pretinde divin, iar aroganța și uzurparea acestuia sunt și mai pronunțate (
Daniel 7:25), existând aceeași legătură între uzurpare și persecuție (
Daniel 8:24,25).
Ultima carte a Bibliei repetă același scenariu apocaliptic, însă cu un simbolism diferit. Imediat după aceleași patru animale pe care le-am văzut prima dată în
Daniel 7, revelația apocaliptică identifică o putere uzurpatoare identificată cu o fiară. Asemenea cornului mic din
Daniel 7 și
Daniel 8, această fiară pretinde că este divină (
Apocalipsa 13:4) și persecută poporul lui Dumnezeu (
Apocalipsa 13:5,7). Această trecere rapidă în revistă a profeției este necesară pentru ca noi să înțelegem cuvântul profetic de avertizare și pentru a încuraja poporul lui Dumnezeu (
2 Timotei 1:7).
Aplicație
1. Deși cornul cel mic și fiara reprezintă o entitate istorică clară: Biserica Catolică, cum ar trebui să reacționăm la această identificare? Cum ar trebui să ne raportăm la concetățenii catolici? Identifică mentalitatea specifică Babelului în istorie (la Biserica Catolică, dar și la regimurile totalitare, precum regimul nazist și regimul marxist-stalinist). Analizează potențialul mecanism al Babelului în biserica ta și în caracterul personal, în relația ta cu alți oameni, în contextul familiei sau la locul de muncă, precum și în modul în care îți tratezi angajații, soțul/soția și copiii. Cum putem trece de la o mentalitate babiloniană la o gândire biblică?
2. Compară tabăra Babel cu tabăra celor trei evrei și extrage lecții pe care le poți aplica. Se regăsește această realitate în viața bisericii tale? Ce putem învăța din aceste exemple pentru serviciile noastre de închinare? Felul în care ne interpretăm muzica sau în care predicăm ce impact are asupra închinării? Ce lecție înveți din observația că tabăra lui Dumnezeu este întotdeauna o minoritate? Cum se aplică acest adevăr la utilizarea argumentului majorității în sprijinul adevărului teologic?
3. Discută cu membrii grupei tale despre nevoia de a ne concentra mai degrabă pe viitor decât pe prezent. Gândirea orientată spre viitor sau spre prezent cum îți influențează deciziile etice și maritale? O perspectivă orientată spre viitor ne obligă să ținem cont de urmările acțiunilor noastre. Gândirea orientată spre prezent, care se concentrează pe recompensa imediată, sfârșește prin a fi superficială, egoistă, materialistă și chiar periculoasă pentru noi și pentru ceilalți. Discutați.