Câteva principii ale profeției

Text de memorat

De memorat: „«Ci cel ce se ___ să se ___ că are ___ şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac ___, ___ şi ___ pe pământ! Căci în acestea găsesc ___ Eu», zice Domnul” (Ieremia 9:24).

Ca în cazul majorității subiectelor din Scriptură, nu toți creștinii sunt de acord cu privire la profeție, fapt care adesea îi convinge pe unii că profeția biblică este o pierdere de timp. La urma urmei, dacă creștinii se ceartă pe fiecare cuvințel din profeții, cât de valide ar putea fi acestea? Din păcate, mulți credincioși încep de asemenea să creadă că unele cărți ale Bibliei, precum Apocalipsa, sunt pur și simplu de neînțeles. În loc să le citească, le evită, uneori cu încuviințarea unui pastor bine intenționat, care crede că studierea profeției mai multe probleme creează decât rezolvă.

Dar n-a fost dintotdeauna așa. În primele 18 secole ale istoriei creș­tine, majoritatea creștinilor erau foarte împăcați cu profețiile biblice și exista un surprinzător consens cu privire la principalele mesaje profetice. Aceasta a și fost intenția lui Dumnezeu: „Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire” (1 Corinteni 1:10). 

Săptămâna aceasta vom explora câteva principii care duc la o în­țe­legere consecventă și credibilă a profeției.

 
5 aprilie: Sabatul Colportorului și al Misiunii prin Literatură
Comentariu EGW
Aceia care au primit solia adventă simțeau nevoia de pocăință și umilință înaintea lui Dumnezeu. Mulți oscilaseră multă vreme între Hristos și lume, dar acum simțeau că venise timpul să ia o atitudine. … Duhul lui Dumnezeu era asupra lor și dădea putere apelurilor arzătoare făcute atât fraților, cât și păcătoșilor, să se pregătească pentru Ziua lui Dumnezeu. … 
Atunci de ce această neștiință larg răspândită cu privire la o parte atât de importantă a Sfintelor Scripturi? De ce această împotrivire generală de a cerceta învățăturile ei? Nu este decât materializarea unui efort studiat al prințului întunericului, de a ascunde de oameni ceea ce descoperă amăgirile lui. Pentru motivul acesta Hristos, Descoperitorul, prevăzând lupta ce se va duce împotriva studierii Apocalipsei, a rostit o binecuvântare asupra tuturor acelora care vor citi, vor asculta și vor păzi cuvintele prorociei. – Tragedia veacurilor, p. 340, 342

În trecut, predicatorii au declarat că Daniel și Apocalipsa sunt cărți sigilate, iar oamenii s-au îndepărtat de ele. Mâna lui Dumnezeu a retras de pe aceste părți din Cuvântul Său vălul de mister aparent care i-a împiedicat pe mulți să-l ridice. Însuși numele de „Apocalipsa” este în contradicție cu declarația că este o carte sigilată. „Apocalipsa” înseamnă descoperirea unui lucru important. Adevărurile din această carte le sunt adresate celor ce trăiesc în zilele din urmă. Cortina este dată la o parte, iar noi stăm în fața obiectelor sacre din Locul Sfânt. Să nu rămânem afară, ci să intrăm, nu cu gânduri nepăsătoare și lipsite de respect, nu cu pași grăbiți, ci cu respect și cu teamă sfântă. Ne apropiem de timpul când trebuie să se împlinească profețiile cărții Apocalipsa. – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 113
Dumnezeu a vorbit, iar cuvântul Său este de încredere și trebuie să ne bazăm credința pe un „Așa zice Domnul”. Dumnezeu vrea să studiem evenimentele care au loc în jurul nostru și să le comparăm cu ceea ce a vestit mai dinainte în Cuvântul Său, pentru a înțelege că trăim în zilele din urmă. Avem nevoie de Biblie și avem nevoie să știm ce este scris în ea. Cercetătorul sârguincios al profeției va fi răsplătit cu descoperiri clare ale adevărului, căci Isus a spus: „Cuvântul Tău este adevărul.” – ”What Manner of Persons Ought Ye to Be?” Signs of the Times, October 1, 1894, par. 8

Dacă vei căuta cărți despre profeția biblică, în librării și pe internet, vei descoperi repede că există o varietate zăpăcitoare de opinii și interpretări și poate fi tentant să crezi că nimeni nu poate înțelege cu adevărat ceea ce spun cărți biblice precum Apocalipsa. De exemplu, un autor spune că antihristul nu este decât o metaforă, altul spune că urmează să apară în viitor, iar altul – că era o referire la ceva sau la cineva din zilele Imperiului Roman păgân. Un predicator în vârstă se exprima astfel: „Poate că Biblia este ca o vioară veche la care poți cânta orice melodie vrei.” Dar Biblia în sine nu sugerează nimic de genul acesta. În schimb, ne invită să cercetăm, plecând de la premisa că Dumnezeu nu vorbește în zadar și că putem afla adevărul despre ce spune El în Cuvântul Său.
1. Ce sugerează Matei 24:15; Apocalipsa 1:3; Matei 11:29 și Ieremia 9:23,24 despre intenția lui Dumnezeu de a Se face înțeles?
Multe universități oferă cursuri de genul „Biblia ca literatură”. Pentru un credincios, poate fi șocant să asiste la nenumărate prelegeri și să descopere că profesorii citesc Biblia la fel cum ar citi mitologia păgână. Ideea lor este că poate exista un sâmbure de „adevăr” moral în povestirile ei, dar acestea pot fi interpretate după bunul plac al oricui. Pentru acești profesori, ideea că Biblia a fost inspirată de Dumnezeu este ceva de luat în râs.

Prin urmare, ei citesc Biblia, dar nu aud glasul lui Dumnezeu care le vorbește. Alții ajung la concluzii în contradicție clară cu mesajul Scripturii. Dacă nu se predau Domnului și dacă nu au o inimă deschisă pentru a afla adevărul, cei care citesc Biblia riscă nu numai să nu vadă care este mesajul ei, dar și să înțeleagă greșit caracterul iubitor și sfânt al Dumnezeului revelat în paginile ei. Lucrul acesta se poate întâmpla mult mai ușor decât cred unii, motiv pentru care simpla citire a Bibliei, fără instrumentele potrivite și (cel mai important) fără atitudinea potrivită, sub îndrumarea Duhului Sfânt, poate fi dăunătoare.
Cineva care nu era considerat pios a fost surprins citind Biblia. Întrebat ce face, el a răspuns: „Caut greșeli. Caut greșeli.” De ce este aceasta o atitudine greșită când vine vorba de citirea Cuvântului lui Dumnezeu?

Comentariu EGW
Cuvântul lui Dumnezeu, asemenea caracterului Autorului său, prezintă taine care nu vor putea fi niciodată înțelese pe deplin de ființele limitate. Dar Dumnezeu a dat în Scripturi destule dovezi despre autoritatea lor divină. Existența Sa, caracterul Său, credincioșia Cuvântului Său sunt întemeiate pe o mărturie care face apel la rațiunea noastră și această mărturie se găsește din abundență. Este adevărat, El nu a îndepărtat posibilitatea de a ne îndoi; credința trebuie să se sprijine pe mărturii, nu pe demonstrații – cei care doresc să se îndoiască au această ocazie, dar cei ce vor să cunoască adevărul vor găsi o bază solidă pentru credință. …
Biblia desfășoară adevărul cu o simplitate și o putere de adaptare la nevoile și dorințele fierbinți ale inimii omenești, care au uluit și au fermecat atât mințile cele mai cultivate, cât și pe cele necultivate, umile, dezvăluindu-le în mod clar calea vieții. „Cei ce vor merge pe ea, chiar și cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească” (Isaia 35:8). Nici chiar un copil nu trebuie să greșească drumul. Niciun căutător care tremură de grijă nu trebuie să nu poată umbla în lumina curată și sfântă. … Cu cât vom studia mai mult Biblia, cu atât se va adânci mai mult convingerea noastră că acesta este Cuvântul Dumnezeului celui viu, iar rațiunea omenească se va pleca înaintea măreției descoperirii divine. – Educație, p. 169, 170

Duhul Sfânt ne-a fost dat ca ajutor în studiul Cuvântului. Domnul Isus promite: „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Cei care sunt instruiți de Duhul Sfânt vor fi capabili să le prezinte altora Cuvântul în mod clar. Și când Cuvântul va deveni cartea de studiu, cu rugăciune stăruitoare pentru călăuzirea Duhului și cu o supunere deplină a inimii pentru a fi sfințită prin adevăr, se va împlini tot ce a promis Hristos. Urmarea unui astfel de studiu biblic va fi o minte bine echilibrată, pentru că puterile fizice, mintale și morale vor fi dezvoltate armonios. Nu va exista nicio stagnare în cunoașterea spirituală. Înțelegerea va fi rapidă, sensibilitățile vor fi trezite, conștiința va deveni sensibilă, simpatiile și sentimentele vor fi purificate, va exista o atmosferă morală mai bună și va fi împărtășită o nouă putere de a rezista ispitei. Și toți – atât profesorii, cât și elevii – vor deveni activi și plini de zel în lucrarea lui Dumnezeu. – Special Testimonies on Education, p. 26

Duhul Sfânt și Cuvântul sunt în perfectă armonie. Duhul Sfânt a inspirat Scripturile și conduce întotdeauna la Scripturi. … 
Când cercetează Scripturile, mintea care este condusă de Duhul Sfânt Îl vede pe Autorul lor și, privind, se luminează continuu în timp ce studiază Cuvântul. Astfel, mintea care aspiră să atingă standardul perfecțiunii devine elevată pentru a-l înțelege. – That I May Know Him, p. 195

Nimic nu pare așa de frustrant ca atunci când te afli într-o țară străină, a cărei limbă abia o știi, și tu ai nevoia urgentă de a comunica, poate la un cabinet medical sau la farmacie. Știi ce trebuie să spui, dar nu ai vocabularul necesar să transmiți lucrul respectiv. Dumnezeu are o altă problemă: „Ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ”, spune El „atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre” (Isaia 55:9). Problema nu este că Dumnezeu nu ar avea vocabularul necesar pentru a comunica cu noi, ci că noi nu avem vocabularul sau capacitatea intelectuală de a-L înțelege pe deplin.
2. Cum este înțelegerea lui Dumnezeu în comparație cu înțelegerea noastră?
Psalmii 139:1-6
Psalmii 147:5
Romani 11:33
1 Ioan 3:20

Adevărul este că nu vom înțelege niciodată pe deplin gândirea lui Dumnezeu, pentru că El este infinit și atotștiutor. La urma urmei, de-abia putem înțelege câte ceva despre creație. Cum să-L putem înțelege pe deplin pe Creator? Nu putem.

Deși nu vom înțelege niciodată totul, putem înțelege ce anume este necesar pentru mântuirea noastră. (Vezi 2 Timotei 3:14,15.) Când le explicau Evanghelia ascultătorilor lor, apostolii făceau referire frecvent la profeția împlinită, de unde putem deduce că unul dintre scopurile principale ale profeției este să ilustreze planul de mântuire. Fără îndoială, profeția trebuie, într-un fel sau altul, să ne conducă la Domnul Isus și la perspectiva mântuirii pe care El o oferă întregii omeniri.

La urma urmei, Domnul, prin care au fost făcute toate lucrurile (vezi Coloseni 1:16; Ioan 1:1-3), coboară pe acest pământ și apoi Se jertfește pe cruce pentru păcatele fiecărui om, chiar și ale celui mai nemernic. Atât de mult ne iubește Dumnezeu pe toți. Având în vedere că a făcut toate acestea pentru noi, Domnul dorește în mod evident ca toată lumea, inclusiv cei nelegiuiți, să știe ce ne oferă prin Isus. Iar profeția poate face întocmai lucrul acesta.
Deși există într-adevăr multe lucruri pe care nu le cunoaștem, de ce este esențial să ne concentrăm pe ceea ce cunoaștem și să urmăm ceea ce știm, în loc să devenim obsedați de ceea ce nu știm?

Comentariu EGW
Pentru valdenzi, Scripturile nu erau numai un raport al procedeelor lui Dumnezeu cu oamenii din vechime și o descoperire a răspunderilor și datoriilor prezentului, ci și o descoperire a primejdiilor și slavei viitoare. Ei credeau că sfârșitul tuturor lucrurilor nu era prea departe, iar când studiau Biblia cu rugăciune și lacrimi, erau și mai adânc impresionați de declarațiile ei prețioase și de datoria lor de a le face cunoscute și altora adevărurile ei mântuitoare. Ei vedeau planul de mântuire clar descoperit în paginile sfinte și găseau mângâiere, nădejde și pace în credința în Isus. Când lumina ilumina înțelegerea lor și le umplea inimile de bucurie, ei tânjeau de dorul ca razele ei să strălucească asupra acelora care erau în întunericul rătăcirii papale. – Tragedia veacurilor, p. 72

Toată dragostea părintească ce a trecut din generaţie în generaţie prin canalul inimilor omeneşti, toate izvoarele de duioşie şi de afecţiune care s-au deschis în sufletele oamenilor nu sunt decât ca nişte mici pârâiaşe faţă de oceanul nemărginit atunci când sunt comparate cu iubirea infinită şi inepuizabilă a lui Dumnezeu. Limba nu poate să o exprime, pana nu o poate zugrăvi. Poţi să meditezi asupra ei în fiecare zi a vieţii tale. În străduinţa de a înţelege dragostea şi compasiunea Tatălui ceresc, poţi să cercetezi Scripturile în mod sincer şi stăruitor pentru a le înţelege, poţi să faci apel la toată puterea şi capacitatea pe care Dumnezeu ţi le-a dat, şi totuşi, dincolo de acestea, rămâne o infinitate. Poţi studia veacuri întregi această dragoste, dar nu vei putea înţelege niciodată pe deplin lungimea şi lărgimea, adâncimea şi înălţimea dragostei lui Dumnezeu, manifestate prin faptul că L-a dat pe Fiul Său să moară pentru lume. Nici veşnicia nu va putea să o descopere pe deplin. Şi totuşi, studiind Biblia şi meditând la viaţa lui Hristos şi la planul de mântuire, aceste teme măreţe se vor deschide tot mai mult înţelegerii noastre. – Mărturii, vol. 5, p. 740

În timpul acestor zile, pe care Isus le-a petrecut împreună cu ucenicii Săi, ei au câștigat o nouă experiență. Auzindu-L pe iubitul lor Învățător explicând Scripturile în lumina tuturor celor împlinite, credința lor în El s-a fixat pe deplin. Ei au ajuns acolo, încât să poată spune: „… știu în cine am crezut” (2 Timotei 1:12). Ei au început să înțeleagă natura și întinderea lucrării lor, să vadă că aveau de vestit lumii adevărurile încredințate lor. Întâmplările din viața lui Hristos, moartea și învierea Sa, profețiile care arătau spre aceste evenimente, tainele planului de mântuire, pu­terea lui Isus pentru iertarea păcatelor – la toate aceste lucruri ei fuseseră martori și trebuiau să le facă cunoscute lumii. Ei trebuiau să vestească Evanghelia păcii și mântuirii prin pocăință și puterea Mântuitorului. – Faptele apostolilor, p. 27

3. Ce voia să îi spună Domnul lui Daniel în Daniel 12:4? (Compară cu Apo­calipsa 22:10.)
Nu sunt rare ocaziile în care predicatorii folosesc Daniel 12:4 pentru a prezice avansul tehnologic și științific de dinainte de venirea lui Hristos. Mulți folosesc acest text și pentru a descrie progresul în domeniul călătoriilor rapide, care s-a produs în aproximativ ultimul secol. Multe dintre cărțile noastre chiar au adoptat această abordare. Deși aceste interpretări sunt cu siguranță rezonabile, textul ar putea însemna și altceva. Ai putea reciti cum începe pasajul. Învățăturile transmise de înger lui Daniel încep cu îndemnul: „Ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea.” Subiectul în discuție este însăși cartea lui Daniel. Este posibil atunci ca acea cunoștință, care avea să crească brusc la vremea sfârșitului, să fie însăși cunoașterea cărții lui Daniel? Astfel, cartea lui Daniel se deosebește oarecum de cartea Apocalipsa, în sensul că lui Ioan i s-a spus să nu-și „pecetluiască” cartea (Apocalipsa 22:10). Apocalipsa trebuia înțeleasă de la început, pentru că „vremea [era] aproape”. În schimb, cartea Daniel avea să fie înțeleasă mai clar la un moment dat din viitorul îndepărtat.
De-a lungul secolelor, un număr mare de gânditori creștini bine intenționați au încercat să explice cartea Daniel, iar unii au făcut progrese mari. Cu toate acestea, înțelegerea cărții a crescut rapid după încheierea profeției de 1.260 de ani, din anul 1798, când mai mulți comentatori din întreaga lume au început să ajungă la concluzia că ceva spectaculos urma să se întâmple în jurul anului 1843. Cel mai important dintre aceștia a fost William Miller, a cărui predicare a demarat Marea Mișcare Adventă din secolul XIX și a dus la nașterea bisericii „rămășiței” și a unei înțelegeri clare a soliilor celor trei îngeri. Cu alte cuvinte, nașterea mișcării noastre globale este o împlinire a prezicerii lui Daniel potrivit căreia „cunoștința va crește” „la vremea sfârșitului”.
Pe de altă parte – și fără a evalua mântuirea oamenilor –, gândește-te la „întunericul” în care se află cea mai mare parte a creștinătății! Un lucru fundamental precum Sabatul din ziua a șaptea, instituit în Eden, este ignorat, chiar respins, în favoarea duminicii, o zi care se trage din păgânismul roman. Sau gândește-te la ignoranța totală cu privire la moarte, majoritatea creștinilor crezând ideea păgână că morții trec imediat într-o altă existență, ceea ce pentru unii înseamnă și un iad care arde veșnic! N-ar trebui să fim foarte recunoscători – și plini de smerenie – pentru că știm adevărul?
Comentariu EGW
Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei lumii, prorociile transmise de Daniel cer atenția noastră deosebită, deoarece se referă chiar la timpul în care trăim. Împreună cu ele trebuie unite învățăturile din ultima carte a Scripturilor Noului Testament. Satana i-a făcut pe mulți să creadă că părțile profetice ale cărților lui Daniel și ale lui Ioan, descoperitorul, nu pot fi înțelese. Dar făgăduința este clară – o binecuvântare deosebită va însoți studierea acestor prorocii. „Cei înțelepți vor înțelege” (Daniel 12:10) s-a spus despre vedeniile lui Daniel care urmau să fie desigilate în zilele de pe urmă, iar despre descoperirea dată de Hristos slujitorului Său Ioan, pentru călăuzirea poporului lui Dumnezeu prin toate veacurile, făgăduința este: „Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea!” (Apocalipsa 1:3). …
Un studiu atent al desfășurării planului lui Dumnezeu în istoria popoarelor și în descoperirea lucrurilor viitoare ne va ajuta să apreciem la adevărata valoare cele văzute și cele nevăzute și să învățăm care este scopul adevărat al vieții. Astfel, văzând lucrurile prezentate în lumina veșniciei, putem, asemenea lui Daniel și tovarășilor lui, să trăim pentru ceea ce este adevărat, nobil și dăinuitor. Și, învățând în viața aceasta principiile Împărăției Domnului și Mântuitorului nostru, acea împărăție binecuvântată, care va dăinui din veșnicie în veșnicie, putem fi pregătiți ca, la venirea Sa, să intrăm împreună cu El în stăpânirea ei. – Profeți și regi, p. 547, 548

Studiul cărții Apocalipsa îndreaptă mintea către profețiile lui Daniel și amândouă prezintă cele mai importante directive date de Dumnezeu oamenilor, cu privire la evenimentele care vor avea loc la încheierea istoriei acestei lumi. – Tragedia veacurilor, p. 341

Onorat de oameni cu răspunderile statului și cu secretele unor îm­părății de importanță universală, Daniel a fost onorat de Dumnezeu ca ambasador al Său și i s-au dat multe descoperiri cu privire la tainele veacurilor viitoare. Prorociile minunate, așa cum sunt raportate de el în capitolele 7 și 12 ale cărții care-i poartă numele, n-au fost înțelese deplin nici de profet însuși. Dar, înainte de a-și încheia viața de lucrare, i s-a dat asigurarea binecuvântată că, la sfârșitul zilelor – în perioada de încheiere a istoriei acestei lumii –, i se va îngădui iarăși să stea în partea lui de moștenire. Nu i s-a dat să înțeleagă tot ce i-a descoperit Dumnezeu cu privire la planul divin. „Tu însă, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea”, a fost îndemnat el cu privire la scrierile sale profetice, care urmau să fie sigilate „până la vremea sfârșitului.” „Du-te, Daniele!”, l-a îndrumat îngerul încă o dată pe solul credincios al lui Iehova. „Căci cuvintele acestea vor fi ascunse și pecetluite până la vremea sfârșitului... Iar tu du-te până va veni sfârșitul; tu te vei odihni și te vei scula iarăși odată în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor” (Daniel 12:4,9,13). – Profeți și regi, p. 547

Adventiștii de ziua a șaptea îi sunt mult îndatorați lui William Miller pentru înțelegerea profeției biblice. Deși el n-a înțeles la perfecție unele pasaje-cheie (precum Daniel 8:14), metodologia lui a fost importantă, deoarece a pregătit terenul pentru nașterea mișcării noastre, a rămășiței zilelor din urmă.
4. Ce ne învață Matei 5:18; 2 Timotei 3:15-17 și Luca 24:27 despre cum să abordăm profeția biblică?
În unele privințe, studierea Bibliei nu se deosebește prea mult de re­­­zolvarea unui puzzle. Dacă pui laolaltă doar două sau trei piese, este aproape imposibil să discerni întreaga imagine. Poate în acele două sau trei piese poți vedea un cal și ajungi la concluzia că alcătuiești o imagine cu niște cai. Dar alte câteva piese redau o găină și o vacă și apoi, odată ce ai asamblat sute de piese, poți vedea în sfârșit că lucrai la imaginea unui peisaj care include un oraș, o fermă și un lanț de munți în depărtare.

Greșeala multor creștini când studiază Biblia este că tratează Scrip­turile ca pe o colecție generală de zicători sau proverbe, pe care le pot folosi în abordarea unei anumite situații. Alții când abordează profeția scot un anume text din context și îl compară cu evenimentele actuale, în loc să îl compare cu restul Bibliei. Acest lucru contribuie, parțial, la afluxul constant de cărți moderne despre profeție, care trebuie actualizate la fiecare câțiva ani pentru că s-au înșelat cu privire la ce au spus că se va întâmpla – și când.

De aceea este atât de important să nu ne limităm la a selecta câteva texte pe un anumit subiect, ci să studiem cu atenție tot ce spune Biblia pe respectivul subiect și să luăm în considerare și contextul în care spune ce spune. Este foarte ușor să scoatem un pasaj din context și să îl facem să spună ce vrem noi.
Care a fost experiența ta cu cei care folosesc numai anumite texte alese ca să își expună punctul de vedere cu privire la, să zicem, starea morților? Sau chiar cu privire la Sabat? Care este cel mai bun mod de a reacționa?

Comentariu EGW
Încercând să lase deoparte părerile preconcepute și renunțând la comentarii, [William Miller] a comparat verset cu verset cu ajutorul trimiterilor și al concordanței. Și-a continuat studiul într-un mod ordonat și metodic. … Pe măsură ce studia cu rugăciune stăruitoare pentru iluminare divină, ceea ce mai înainte i se păruse întunecat înțelegerii acum era clarificat. …
Cu un interes profund a studiat cartea lui Daniel și Apocalipsa, folosind aceleași principii de interpretare ca și în celelalte cărți ale Bibliei, și a descoperit, spre marea lui bucurie, că simbolurile profetice puteau fi înțelese. A văzut că toate profețiile „se împliniseră literal”; că fie toate figurile de stil, metaforele, parabolele, asemănările etc. erau explicate într-o legătură imediată, fie termenii în care erau exprimate erau definiți în altă parte a Scripturii și, când se explicau în felul acesta, trebuiau înțelese literal. – Tragedia veacurilor, p. 320

Isus, cel mai mare învățător pe care l-a văzut vreodată lumea, a recunoscut valoarea Sfintelor Scripturi și le-a prezentat-o ucenicilor Săi. 
După învierea Sa, El S-a apropiat de doi dintre ei în timp ce se îndreptau spre Emaus, vorbind, în timp ce mergeau, despre speranțele pierdute odată cu moartea iubitului lor Învățător. „Isus le-a zis: «O, nepricepuților și zăbavnici cu inima când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?» Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.” 
Isus i-a mustrat pe ucenici pentru că nu cunoșteau Scripturile care mărturiseau despre Mesia. Dacă ar fi fost familiarizați cu Scripturile, credința lor ar fi fost susținută în ceasul încercării, iar speranța lor ar fi rămas de nezdruncinat, căci felul în care urma să fie tratat Hristos de cei pe care a venit să-i mântuiască era clar menționat în profeții. – ”Value of Bible Study,” Signs of the Times, June 10, 1886, par. 9, 10

Cei care sunt angajați în proclamarea soliei îngerului al treilea cercetează Scripturile după același plan pe care l-a adoptat Miller. În mica sa carte intitulată Views of the Prophecies and Prophetic Chronology, Miller dă următoarele reguli simple, dar logice și importante, pentru studiul și interpretarea Bibliei: 
„1. Fiecare cuvânt trebuie să aibă legătură cu subiectul prezentat în Biblie.
2. Toată Scriptura este necesară și poate fi înțeleasă prin efort și studiu sârguincios.
3. Nimic din ce este revelat în Scriptură nu poate sau nu va fi ascuns de cei care cer cu credință, fără a se clătina.
4. Pentru a înțelege doctrina, adună toate textele cu privire la subiectul pe care vrei să-l cunoști, apoi lasă fiecare cuvânt să aibă influența cuvenită și, dacă poți formula teoria fără contradicții, nu poți greși.
5. Scriptura trebuie să se explice singură, să-și fie propriul interpret, deoarece regulile sunt în ea. Dacă depind de un profesor pentru a mi-o explica, iar el merge pe ghicite în ce privește înțelesul ei sau ar dori să fie așa din cauza crezului său sectar sau pentru a fi el considerat înțelept, atunci regula pe care o accept este presupunerea, dorința, crezul sau înțelepciunea lui, și nu Biblia.” – ”Notes of Travel”, Advent Review and Sabbath Herald, November 25, 1884, par. 23, 24

Unul dintre aspectele-cheie care trebuie avute în vedere de cei care studiază profețiile este cum să afle dacă limbajul Bibliei trebuie interpretat în sens propriu sau în sens figurat. Cum se poate ști dacă autorul a folosit un limbaj simbolic și ce reprezintă simbolul? Pentru a afla, trebuie în esență să vedem cum a fost folosit respectivul simbol în întreaga Biblie, în comparație cu modul în care este folosit în vremurile contemporane. De exemplu, unii consideră că simbolul ursului din Daniel 7 reprezintă Rusia, deoarece această imagine este adesea folosită astăzi ca un simbol al Rusiei. Însă acesta nu este un mod logic sau sigur de interpretare a simbolismului profetic.
5. Analizează următoarele pasaje, lăsând Biblia să fie propriul ei interpret (să își definească singură termenii). Ce simbol este comun și ce spune Biblia că reprezintă?
Dacă se respectă regula simplă că Biblia trebuie lăsată să își definească singură termenii, cea mai mare parte a misterului din spatele simbolismului profetic pur și simplu dispare. De exemplu, vedem că un corn poate simboliza o putere politică sau o națiune. O sabie poate simboliza Cuvântul lui Dumnezeu. Și, da, o femeie poate simboliza biserica. Aici putem vedea clar cum Biblia se explică singură.
Cu toate acestea, mai avem de răspuns la întrebarea: De ce ar vorbi Dumnezeu în simboluri, în loc să fie direct? De ce, de exemplu, Petru ar face referire în mod criptic la orașul Roma drept Babilon, în 1 Petru 5:13?
Pot exista multe motive pentru care Dumnezeu a ales să comunice prin intermediul simbolurilor în profeție. În cazul bisericii din Noul Testament, de exemplu, dacă Apocalipsa ar fi numit direct Roma drept cea care comite atâtea rele, persecutarea bisericii, care era deja gravă, s-ar fi putut înrăutăți. Oricare ar fi motivele, putem avea încredere că Dumnezeu dorește ca noi să înțelegem ce înseamnă simbolurile.
Chiar dacă anumite simboluri și profeții rămân un mister, cum poate fi credința noastră întărită dacă ne concentrăm pe ceea ce înțelegem?

Comentariu EGW
La începutul lucrării Sale, Domnul Hristos spusese: „Stricați Templul acesta și în trei zile îl voi ridica.” În limbajul figurat al profeției, El prevestise moartea și învierea Sa. „El le vorbea despre templul trupului Său” (Ioan 2:19,21). Iudeii înțeleseseră aceste cuvinte într-un sens literal, ca referindu-se la Templul din Ierusalim. Din tot ce spusese Domnul Hristos, preoții n-au putut găsi nimic care să poată fi folosit împotriva Lui, în afară de această declarație. Prezentând într-un mod greșit aceste cuvinte, ei sperau să aibă câștig de cauză. Romanii fuseseră și ei angajați în reconstruirea și înfrumusețarea templului și erau foarte mândri de el; orice dispreț manifestat față de el, cu siguranță, le-ar fi trezit indignarea. Aici, în acest punct, romanii și iudeii, fariseii și saducheii se puteau uni, căci toți priveau templul cu multă venerație. În legătură cu acest fapt au fost găsiți doi martori ale căror mărturii n-au fost chiar atât de contradictorii ca ale celorlalți. Unul dintre ei, care fusese mituit să-L acuze pe Isus, a declarat: „Acesta a zis: «Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile.»” 
În acest fel, cuvintele Domnului Hristos au fost prezentate în mod greșit. Dacă ar fi fost spuse exact așa cum au fost rostite de El, ei n-ar fi putut să obțină condamnarea nici chiar de către Sinedriu. Dacă Domnul Hristos ar fi fost numai om, așa cum pretindeau iudeii, declarația Sa n-ar fi făcut decât să evidențieze un spirit irațional, lăudăros, dar nu putea fi transformată în hulă. Chiar în modul tendențios în care au fost prezentate de martorii falși, cuvintele Sale n-au conținut nimic care să fie considerat de romani o crimă vrednică de moarte. – Hristos, Lumina lumii, p. 705

Lăsați ca inima să fie înmuiată și supusă de spiritul rugăciunii înainte de a citi Biblia. Adevărul va triumfa atunci când spiritul adevărului cooperează cu umilul cercetător al Bibliei. Cât de prețios este gândul că Autorul adevărului încă trăiește și domnește! Rugați-L să vă impresioneze mintea cu adevărul. Cercetarea Scripturilor vă va fi atunci de folos. Hristos este marele Învățător al urmașilor Săi și El nu vă va lăsa să umblați în întuneric.
Biblia este propriul ei interpret. Cu o simplitate frumoasă, o parte din ea se conectează cu adevărul altei părți, până când întreaga Biblie se contopește într-un întreg armonios. Lumina strălucește dintr-un text pentru a lumina o parte din Cuvânt care părea mai neclară. – ”How to Study the Bible,” Advent Review and Sabbath Herald, August 13, 1959, par. 4, 5

Și, când cercetezi Scripturile cu dorința sinceră de a cunoaște adevărul, Dumnezeu va trimite Duhul Său în inima ta și îți va impresiona mintea cu lumina Cuvântului Său. Biblia este propriul ei interpret, un pasaj îl explică pe altul. Comparând texte care se referă la același subiect, vei vedea o armonie și o frumusețe la care nu ai visat niciodată. Nu există nicio altă carte a cărei citire să întărească și să lărgească, să înalțe și să înnobileze mintea așa cum o face citirea atentă a acestei cărți. – ”God’s Word Our Study-Book,” Youth’s Instructor, June 30, 1898, par. 4

Suplimentar:   Ellen G. White, Tragedia veacurilor, cap. 19

„Afirmația că Apocalipsa este o taină, ceva ce nu poate fi înțeles, este contrazisă de însuși titlul cărții: «Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. [...]» (Apocalipsa 1:1-3). [...] 
Studierea Apocalipsei îndreaptă mintea către profețiile lui Daniel și împreună prezintă cele mai importante directive date de Dumnezeu oamenilor cu privire la evenimentele care vor avea loc la încheierea istoriei acestei lumi.
Lui Ioan i-au fost descoperite scene de un interes profund și emoțio­nant în experiența bisericii. A văzut situația, pericolele, conflictele și eliberarea finală a poporului lui Dumnezeu. El consemnează mesajele de încheiere care vor coace secerișul pământului, fie ca roade pentru grânarul ceresc, fie ca paie pentru focul nimicitor. Subiecte de o importanță colosală i-au fost descoperite, îndeosebi pentru biserica sfârșitului, ca aceia care se vor întoarce de la rătăcire la adevăr să fie instruiți cu privire la pericolele și luptele ce le stau înainte. Nimeni nu trebuie să fie în întuneric în legătură ce va veni peste pământ” (Tragedia veacurilor, p. 341, 342).

Întrebările suplimentare de la studiul de vineri sunt un ajutor și o încurajare pentru a studia zilnic Biblia. Recomandăm folosirea acestora la începutul sau la sfârșitul lecției din Sabat în biserici, cu răspunsuri rapide. În acest trimestru, întrebările din cartea Faptele apostolilor sunt formulate după ediția electronică.

Zilnic:
2 Ioan
3 Ioan
Apocalipsa 1
Apocalipsa 2
Apocalipsa 3
Apocalipsa 4 

Ellen G. White, Faptele apostolilor, cap. 14
 1. În ce stă dragostea?

2. Ce îi plăcea lui Diotref și ce făcea el?

3. Ce n-a îndrăznit arhanghelul Mihail?

4. Pentru ce va veni ceasul încercării?

5. De ce a fost adusă înapoi Dorca din țara vrăjmașului? 

Comentariu EGW
Studiu suplimentar
Scrieri timpurii, capitolul „William Miller”, p. 229-232. 

Privire generală

La începutul cursurilor sale de Biblie din fiecare semestru, un profesor capta atenția studenților cu o întrebare simplă, dar provocatoare: „Care este cel mai important instrument pe care îl aveți ca să înțelegeți Biblia?” Studenții ofereau răspunsurile pe care le considerau ei cele mai bune: „dicționare biblice”, „rugăciunea”, „Duhul Sfânt”, „limbile biblice” (ebraică, greacă), „softuri biblice” etc. După ce le asculta toate răspunsurile, profesorul le spunea că, deși toate aceste lucruri erau, fără îndoială, de ajutor, exista un instrument pe care nu îl menționaseră, care era cea mai importantă resursă dintre toate: timpul.

Fără îndoială, cel mai important instrument necesar în studiul Scrip­turilor este cel de care prea adesea dispunem cel mai puțin: timpul. Odată pregătiți și dispuși să investim timp în studierea Bibliei, suntem îndrumați să ne gândim la următoarea întrebare: Cum citim Biblia? Cu alte cuvinte, care sunt principiile care ar trebui să ne ghideze pe calea cercetării și înțelegerii acestei cărți speciale?

Temele studiului: În această săptămână vom analiza 10 principii de citire a textului biblic profetic. Primele 5 principii de citire se vor concentra asupra textului în sine: citirea ca la prima vedere (ca pe un text nou), citirea cu atenție (ca pe un text important), citirea estetică (ca pe un text frumos), citirea în context (în cadrul biblic) și citirea relațională (în lumina altor pasaje biblice). Următoarele 5 principii de citire se vor concentra pe răspunsul nostru la text pentru a ne asigura că ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu: principiul citirii spirituale a textului (ca pe un text inspirat), principiul citirii raționale (ca pe un text dificil), principiul citirii comunitare (ca pe un text pentru comunitate), principiul citirii comunitare (ca pe un text care are legătură cu viața noastră) și principiul citirii etice (pentru o interpretare responsabilă).

ComentariuAccentul pe text


Textul biblic constituie baza pentru orice discuție despre profeția biblică. Prin urmare, prima intenție a cititorului ar trebui să fie să citească textul biblic profetic cu o minte iscoditoare.

1. Citirea ca la prima vedere:Citește textul ca și când ar fi un text nou pe care nu îl înțelegi! Este interesant că Daniel însuși a început să își înțeleagă profeția, în Daniel 9:2, numai după ce a recunoscut că nu o înțelegea: „nu o înțelegeam” (Daniel 8:27, EDCR). Oamenii – ne spune Biblia – sunt în mod natural în „întuneric” (Ioan 1:5). Într-adevăr, ispita cel mai des întâlnită atunci când studiem profeția biblică este să credem că îi înțelegem mesajul încă dinainte să îi fi citit textul. Prin urmare, îi impunem textului gândirea noastră (eisegeză), în loc să-l lăsăm să vorbească de la sine (exegeză). Aceasta se întâmplă atunci când citim profeția biblică din perspectiva gândirii noastre sau în lumina evenimentelor care se petrec în zilele noastre. 

2. Citirea atentă: În profeția biblică se găsesc informații importante despre soarta lumii și adevăruri vitale privitoare la mântuire (2 Timotei 3:15-17). Profeții Bibliei și-au ales cu atenție cuvintele și formele de exprimare pentru a-și transmite viziunile inspirate. Așadar, citește textul încet, acordând atenție cuvintelor! Citește-l de câteva ori pentru a te asigura că nu pierzi nimic din vedere! Astfel, „vom descoperi izvoare vii clocotitoare acolo unde cititorul neatent nu vede decât deşert” (Ellen G. White, Educație, p. 191). Este de preferat să recunoaștem că nu înțelegem ceva decât să ne mulțumim cu o înțelegere superficială sau falsă a unui text.

3. Citirea estetică: Formele literare ale textului (structura lui, paralelismele lui) vor ajuta la descifrarea mesajului profeției. Profeția din Daniel 2 este clarificată de paralela ei, cu cele patru fiare, din Daniel 7. Există de asemenea paralele între profețiile din cartea Daniel și cele din cartea Apocalipsa. Vezi schema de mai jos, în care viziunea apocaliptică din Apocalipsa 13 – 14 este paralelă, în multe aspecte, cu profeția din Daniel 7, care este de asemenea paralelă cu profeția din Daniel 8, după cum urmează:

Aceste paralele arată că Ziua cerească a Ispășirii/Ziua Judecății, din Daniel 7 și 8, corespunde și este contemporană cu proclamarea pe pământ a mesajelor celor trei îngeri, din Apocalipsa 14.

4. Citirea în context: În context istoric, evenimentul confruntării militare dintre armata babiloniană (din nord) și armata egipteană (din sud) la Carchemiș (compară Daniel 1:1 cu Ieremia 46:2) va fi folosit de profetul Daniel drept cadru pentru profeția sa despre războaiele escatologice dintre împăratul din nord („de la miazănoapte”) și împăratul din sud („de la miazăzi”), din capitolul 11. În context literar, faptul că Daniel 7 este un capitol scris în limba aramaică – lingua franca din acea vreme –, în timp ce Daniel 8 este scris în ebraică – limba poporului Israel – denotă că profeția din Daniel 7 se concentrează pe imperiile pământene și are un impact universal, în timp ce profeția din Daniel 8 se concentrează asupra poporului lui Dumnezeu și are un impact spiritual.

5. Citirea în relație: Ținând cont de faptul că textul profetic este propriul lui interpret, este necesar să căutăm semnificația textului în primul rând în text în sine. Această abordare se bazează în aceeași măsură pe principiul fundamental enunțat de Ellen G. White ca un ecou al reformatorului Martin Luther: „Un text din Scriptură explică un altul, un pasaj fiind cheia de înţelegere a celorlalte pasaje” (Evanghelizare, p. 581). De exemplu, asocierea dintre berbec și țap, din Daniel 8, sugerează, pe lângă numeroasele legături lingvistice cu Leviticul 16, că profeția din Daniel 8 se referă la Ziua Ispășirii. 

Accentul pe răspunsul personal
Calitatea studiului profetic depinde în același timp și de atitudinea persoanei care abordează textul.

1. Citirea spirituală: Sfintele Scripturi sunt inspirate de Dumnezeu. Prin urmare este logic că, pentru a înțelege pe deplin și cu adevărat un anumit text, trebuie implicat un factor spiritual – pentru că astfel de lucruri trebuie „judecate duhovnicește” (1 Corinteni 2:14). Practic, înseamnă că rugăciunea și credința constituie factori importanți pentru succesul demersului exegetic. Rugăciunea va aduce în studiul unei persoane minunea ajutorului lui Dumnezeu. Credința că Dumnezeu a inspirat textul biblic al profeției și convingerea că profeția se va împlini vor oferi minții capacitatea de a vedea împlinirea ei acolo unde alții nu vor vedea nimic.

2. Citirea rațională: Sarcina înțelegerii textului inspirat necesită sâr­guință și efort atent din partea noastră. Eclesiastul a numit acest efort „o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor” 

(Eclesiastul 1:13). Verbul „a înțelege” este un cuvânt-cheie în cartea Daniel (apare de 15 ori). Căci „cel ce se laudă să se laude că Mă înțelege, Mă cunoaște” (Ieremia 9:24, NTR). Cu alte cuvinte, a-L cunoaște pe Dumnezeu este scopul suprem al înțelepciunii.

3. Citirea comunitară: Așa cum textul biblic al profeției a ajuns la noi prin mărturia comunității poporului lui Dumnezeu, la fel profeția este destinată comunității poporului lui Dumnezeu. Deși nu exclude contribuția creativă individuală, studierea Cuvântului lui Dumnezeu implică și alți frați și surori de credință. Când vorbește, Dumnezeu Se adresează în general poporului Său ca unei comunități de credință: „Ascultă, Israele” (Deuteronomul 6:4). Daniel prezice că, la sfârșitul timpului, „mulți” (adică poporul lui Dumnezeu, „cei pricepuți”) „vor înțelege” (Daniel 12:10).

4. Citirea existențială: Dacă Scripturile nu ne schimbă și nu ne afectează viața, nu le vom înțelege. Pentru a ilustra această idee, am face bine să luăm aminte la o istorisire despre un bărbat european din Africa ce își ironiza servitorul african pentru că citea Biblia. „De ce citești Biblia?” l-a întrebat europeanul pe servitor. „Nu este decât o culegere de povești.” Răspunsul servitorului a venit imediat: „Dacă nu aș fi citit Biblia, te-aș fi mâncat deja.” Această lecție conține un principiu important privind efectul puternic al Cuvântului lui Dumnezeu, care este comparat cu o „sabie cu două tăișuri” (Evrei 4:12). Prin urmare, Cuvântul profetic al lui Dumnezeu este de așa natură încât nu numai că poate să taie prin păcatele dușmanilor și asupritorilor noștri, dar și poate să vorbească sau să mărturisească „împotriva” noastră (Ieremia 28:8).

5. Citirea etică: Din păcate, profețiile biblice au fost adeseori folosite în sprijinul nedreptății umane. Teorii rasiste care promovau ideea de superioritate a rasei albe față de rasa neagră, pentru a justifica apartheidul și sclavia, s-au format pe baza unei înțelegeri greșite a profeției din Geneza 9:25. Antisemitismul, care a dus la pogromuri și la cruciade și a jucat un rol important în uciderea a șase milioane de evrei, s-a bazat pe o interpretare greșită a profețiilor biblice și a fost alimentat de aceasta (Daniel 9:24). De-a lungul istoriei, abuzurile și crimele săvârșite asupra femeilor în cercurile familiale private au fost adesea justificate prin referire la profeția din Geneza 3:16. În timp ce studiem Cuvântul profetic al lui Dumnezeu în acest trimestru, să permitem Scripturilor inspirate să preia controlul deplin asupra minții și inimii noastre, cu scopul de a oferi „înțelepciune în neprihănire” (2 Timotei 3:16)!

Aplicație
Aplică studiul din această săptămână cu ajutorul întrebărilor de mai jos și al pasajului din 2 Timotei 3:15-17.
Accentul pe text:

1. Care sunt cuvintele-cheie din 2 Timotei 3:15-17?

2. Discutați în cadrul grupei importanța următoarelor cuvinte: „Scrip­tura”, „înțelepciune”, „insuflată”, „desăvârșit”.

3. De ce studiul Scripturii inspiră gândirea creativă?

4. Care este structura acestui text?

5. Care este contextul acestui pasaj?

6. Găsește alte două pasaje biblice cu temă asemănătoare (ex., Psalmii 119:97-104 și Ioan 5:39). Identifică asemănările și deosebirile între aceste două pasaje. Compară-le temele.
Accentul pe răspunsul personal:

1. Care cuvinte din 2 Timotei 3:15-17 fac referire la importanța și necesitatea abordării studiului Scripturii cu respect? De exemplu, meditează la următoarele cuvinte și discutați-le cu toții în cadrul grupei: „Sfintele Scripturi” (implică nevoia de o abordare spirituală), „insuflată” (dar de la Dumnezeu; lucrarea Duhului Sfânt).

2. Ce cuvinte din text fac referire la nevoia de a citi rațional și informat? De exemplu, meditează la următoarele cuvinte și discutați-le cu toții în cadrul grupei: „cunoști” (funcție cognitivă; informație de învățat); „înțelepciune” (exercițiu de gândire), „să învețe” (capacitatea de a primi îndrumări și de a învăța lecții noi).

3. Ce cuvinte fac referire la nevoia de citire comunitară? De exemplu, meditează la următoarele cuvinte și discutați-le cu toții în cadrul grupei: „din pruncie” (implicarea părinților), „să îndrepte” (implicarea părinților și a profesorilor), „lucrare bună” (un lucru făcut pentru oamenii în nevoie).

4. Ce cuvinte fac referire la nevoia de aplicare a textului în viața personală? De exemplu, meditează la următoarele cuvinte și discutați-le în cadrul grupei: „să dea înțelepciune” (îmbunătățește discernământul și judecata personală). Care cuvinte fac referire la nevoia de acuitate etică? De exemplu, gândește-te la expresia „în neprihănire” (dezvoltă capacitatea de a discerne ce este bine). Discutați în cadrul grupei. 

Studiul 1, 29 martie - 4 aprilie

Lesson image

Trimestrul 2, 2025

Aluzii, imagini și simboluri