Privire generală
Când a creat pământul, Dumnezeu a plănuit ca oamenii care urmau să locuiască acolo să fie fericiți și iubiți. Dar, în loc să împlinească planul lui Dumnezeu pentru ei, oamenii au căzut în ispita de a-și alege propriile căi. În următoarele două studii vom descoperi cum popoarele nu au reușit să găsească calea cea bună și cum Dumnezeu i-a călăuzit pe oameni în strădania lor de a găsi lumină în întuneric. Acest întuneric a fost produs de dorința lor de autoguvernare.
Dorința de autoguvernare s-a manifestat pentru prima dată în Eden, când Adam și Eva, influențați de șarpe, L-au nesocotit pe Dumnezeu și au căzut în ispita dorinței de a fi „ca Dumnezeu” (
Geneza 3:5). În consecință, Adam și Eva, ca ființe căzute, au dobândit cunoașterea păcatului și astfel au pierdut puterea morală de a alege binele în locul răului (
Geneza 3:22). Mai târziu, în istoria timpurie a umanității, oamenii din Babel au decis să ridice un turn pentru a ajunge la poarta lui Dumnezeu („Bab-El”) din cer, astfel încât să Îl poată uzurpa (
Geneza 11:1-4). Dar constructorii turnului Babel s-au încurcat și, ca urmare a îndrăznelii lor, Dumnezeu i-a risipit pe pământ.
Până și poporul Israel a încercat să se guverneze singur și, în loc să adopte de bunăvoie conducerea lui Dumnezeu, a căutat un rege în rândul bărbaților din triburile sale. Dumnezeu a reacționat la toate aceste mișcări umane prin acțiuni divine. Mai întâi, Dumnezeu l-a chemat pe Avraam să devină o binecuvântare pentru popoare. Apoi, poporului Israel și mai târziu bisericii li s-a adresat chemarea să dea mărturie popoarelor lumii despre împărăția lui Dumnezeu. Cu privire la ispita de a ne baza pe puterea umană când vine vorba de construirea împărățiilor acestui pământ și de a cădea astfel în întuneric, Biblia oferă speranța împărăției lui Dumnezeu, singura lumină pentru popoare.
Comentariu
Adam și Eva
În Eden, relatarea confruntării dintre Eva și șarpe dezvăluie cauza principală a eșecului uman, și anume ambiția de a-L înlocui pe Dumnezeu. Șarpele apare primul în narațiune. Când vorbește, sună ca Dumnezeu, Creatorul Însuși. Șarpele „a zis” (
Geneza 3:1), la fel cum Dumnezeu „a zis”, de 10 ori în istoria creației. Aceeași formă verbală,
wayyo’mer, „El a zis”, este folosită în ambele istorisiri. Construcția dă de gândit, deoarece subiectul verbului „a zis” nu este indicat. De fapt, acesta este singurul caz din întregul pasaj în care subiectul nu este specificat. Și pentru a spori confuzia, verbul este precedat de numele
Elohim, „Dumnezeu”, dând impresia că Dumnezeu zice. Textul ebraic are următoarea succesiune de cuvinte: „Dumnezeu [. El] a zis femeii.” Astfel, șarpele pare să-L fi înlocuit pe Dumnezeu.
Este interesant că același fenomen este întâlnit când femeia decide să Îl nesocotească pe Dumnezeu. Propoziția care îi descrie comportamentul, „femeia a văzut că [...] era bun” (
Geneza 3:6), amintește de evaluarea pe care Dumnezeu a făcut-o creației Sale: „Dumnezeu a văzut că [...] era bun” (
Geneza 1:10,12,18). Acest ecou al cuvintelor lui Dumnezeu în cuvintele Evei sugerează că ea L-a înlocuit deja pe Creatorul divin cu propria ei opinie. Într-adevăr, ea se comportă ca Dumnezeu: „
A luat deci din rodul lui și [...]
a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul
a mâncat și el” (
Geneza 3:6). Aceste trei verbe subliniate au fost asociate până acum doar cu Creatorul. Dumnezeu le-a dat să mănânce (
Geneza 1:29). Dumnezeu „a luat” pe om (
Geneza 2:15) și Dumnezeu „a luat” una dintre coastele lui (
Geneza 2:21). Astfel, Eva se identifică cu Creatorul și își impune „stăpânirea” asupra lui Adam.
Ulterior, atât Adam, cât și Eva vor încerca din nou să Îi ia locul lui Dumnezeu, când vor realiza că sunt goi. Textul biblic relatează că „și-au făcut șorțuri” (
Geneza 3:7). Verbul „a face” fusese folosit până atunci doar în legătură cu Dumnezeu, Creatorul (
Geneza 1:31;
Geneza 2:2 etc.). Un aspect grăitor este că Adam și Eva încearcă să își rezolve problema punându-se în locul lui Dumnezeu, Divinul, o inițiativă care fusese deja luată de femeie. Este îngrijorător faptul că perechea de oameni a adoptat acum planul șarpelui, acela de a uzurpa rolul lui Dumnezeu. Blasfemia lor este sugerată și de rezonanța dintre cuvântul
‘arom care descrie „goliciunea” lor și cuvântul
‘arom care descrie șiretenia șarpelui (
Geneza 3:1).
Constructorii turnului Babel
Limbajul care este utilizat pentru a descrie acțiunea constructorilor turnului Babel evocă relatarea creației, cu intenția deliberată de a inversa procesul creației și de a-L înlocui pe Dumnezeul creației. Această intenție este deja sugerată în lista cu națiunile, în care întemeierea regatului Babel de către Nimrod este introdusă prin cuvântul tehnic
re’șit, „început”, (
Geneza 10:10), care evocă relatarea creației divine (
Geneza 1:1). Nimrod, al cărui nume înseamnă „ne vom răzvrăti”, este prezentat drept creatorul Babelului, la fel cum Dumnezeu este Creatorul cerurilor și al pământului.
În istoria turnului Babel observăm aceeași uzurpare. Expresia
‘al peney, „peste fața”, care a fost folosită cu referire la starea pământului înainte de creație (
Geneza 1:2), reapare aici (
Geneza 11:4). În timp ce în relatarea creației se trece de la un singur element (apele) la multiplicitate și diversitate, Babel inversează starea de multiplicitate pentru a o reduce la un singur element. Cuvântul lui Dumnezeu,
wayyomer ’Elohim, „Dumnezeu a zis”, a fost înlocuit de cuvântul constructorilor,
wayy’omeru, „[ei] au zis” (
Geneza 11:3,4). Aducerea la îndeplinire a creației,
wayehi, „și a fost” (
Geneza 1:3), a fost înlocuită cu realizarea umană,
wattehi, „și a fost” („și cărămida le-a fost piatră, iar noroiul le-a fost mortar” [
Geneza 11:3, traducere din TYN]). Deliberarea divină sau consultarea Creatorului divin,
na‘aseh, „să facem” (
Geneza 1:26), a fost înlocuită de deliberarea umană,
na‘aseh, „să [...] facem” (
Geneza 11:4). Constructorii turnului Babel au aceeași ambiție cu Eva: să fie ca Dumnezeu.
Chemarea lui Avram
Dumnezeu îl cheamă pe Avram cu aceste cuvinte: „Voi face din tine un neam mare [...] îți voi face un nume mare” (
Geneza 12:2). Chemarea lui Avram de către Dumnezeu vine ca reacție la planurile constructorilor turnului Babel și se opune acestora. Prin urmare, nu este întâmplător că Dumnezeu îi adresează lui Avram chemarea de a pleca pe când acesta se afla în țara Ur a caldeenilor. Într-adevăr este impresionant faptul că vechiul oraș sumerian Ur este situat în regiunea din Babilonia asociată în cea mai mare măsură cu cele întâmplate la Babel.
Faptul că Avram a auzit chemarea de a părăsi un loc saturat de amintirea Babelului are sens și nu ar trebui să ne surprindă, nu numai din considerente istorice și geografice, ci și în baza implicațiilor teologice. De la apelul profeților la îndemnul apocaliptic, chemarea divină de a ieși „din Babilon” (numele grecesc pentru Babel) are o lungă istorie teologică în tradiția biblică (vezi
Isaia 48:20; Apocalipsa 18:4). Apelul divin nu înseamnă doar eliberarea din condițiile opresive ale exilului și restaurarea națională în Țara Promisă, ci implică și o întoarcere la legământ.
Constructorii turnului Babel au vrut să își facă un nume mare și să devină o națiune universală unică (
Geneza 11:4). Dar Dumnezeu este Cel care face un nume mare și numai El este Cel care face ca o anumită națiune să fie mare și unică, deosebită de celelalte națiuni. În mod interesant, verbul „a face” este un cuvânt-cheie în relatarea creației, unde apare de 7 ori, avându-L ca subiect pe Dumnezeu (
Geneza 1:7,16,25,26; Geneza 2:2[×2],3). Același verb este folosit de 3 ori pentru a descrie activitatea constructorilor turnului Babel (
Geneza 11:4,6[×2], NTR), o dată în special în legătură cu „numele” lor (
Geneza 11:4). Babel a luat așadar locul Creatorului. Chemarea lui Avram restabilește prerogativele lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu, în calitate de Creator, poate „face” cu adevărat și numai Dumnezeu poate „face un nume”. Mai mult, doar numele lui Dumnezeu este descris ca fiind „mare” (
Iosua 7:9).
Binecuvântarea lui Avram
Cuvântul
barak, „a binecuvânta”, este un cuvânt-cheie în chemarea lui Avram de către Dumnezeu, unde apare de 5 ori. Utilizarea acestui cuvânt este deosebit de pregnantă în cartea Geneza, unde apare de 88 de ori (în restul Bibliei ebraice apare de 356 de ori). Conceptul ebraic de „binecuvântare” este adesea asociat cu perspectiva fertilității (
Geneza 1:21-23). Astfel, chemarea adresată lui Avram răstoarnă ideologia Babelului. Spre deosebire de constructorii turnului Babel, care au refuzat planul divin al creației de a se înmulți, binecuvântarea lui Avram restaurează forțele creației și perspectiva viitorului.
În timp ce constructorii și-au pus încrederea și siguranța doar în ei înșiși, binecuvântarea popoarelor depinde exclusiv de binecuvântarea lui Avram de către Dumnezeu. Motivul esențial pentru această binecuvântare se găsește într-un eveniment istoric viitor: „toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (
Geneza 12:3). Formularea „în tine” înseamnă „în sămânța ta” sau „prin sămânța ta”. Cu alte cuvinte, nu „prin Avram” se obține binecuvântarea, ci „prin sămânța” lui Avram, care este aceeași „sămânță” mesianică ca în
Geneza 3:15, cu care textul nostru are în comun multe cuvinte, forme gramaticale și asocieri de cuvinte și teme. Același limbaj este folosit de Pavel pentru a descrie efectul universal al legământului „în Hristos Isus” (
Galateni 6:15).
Aplicație
Înlocuirea lui Dumnezeu – Știind că esența păcatului constă în înlocuirea lui Dumnezeu, pune-ți întrebarea: Cum poate fi înlocuit Dumnezeu, dacă nu sunt atent, în toate domeniile vieții mele? Discutați în cadrul grupei următoarele aspecte:
În cuvintele tale: Când minți, ascunzi sau denaturezi un fapt. Ai înlocuit adevărul (ceea ce vede Dumnezeu) cu versiunea ta. Când te lauzi, în general îți exagerezi valoarea în detrimentul aproapelui tău sau chiar în detrimentul lui Dumnezeu, la fel cum a făcut Nebucadnețar când a construit cetatea Babilon (
Daniel 4:30).
În munca ta: Când muncești prea mult, nu ții cont de legile sănătății sau îți ignori familia, care are nevoie de prezența și atenția ta. Când ești leneș, faci o muncă neglijentă. Când înșeli, când plagiezi, furi munca sau descoperirile altcuiva, pretinzând că sunt ale tale.
În religia ta: Când te închini altcuiva sau la altceva în afară de Dumnezeu, indiferent că este vorba de bani, de muncă, de mașină, de casă sau de propria persoană, comiți idolatrie.
Răspunsul la chemarea lui Dumnezeu – Știind că este păcat să-L înlocuiești pe Dumnezeu, ce poți face pentru a-I permite să îndepărteze sinele de pe tronul inimii tale și să ocupe El acel loc? Găsește exemple în Biblie care demonstrează această intervenție divină.
Discutați răspunsul lui Dumnezeu la păcatul uman; meditează asupra problemei substituției – faptul că Dumnezeu a ales să moară în locul tău pentru ca tu să poți trăi. Meditează la evenimente specifice din istoria poporului Israel în care Dumnezeu a lucrat în folosul oamenilor (de exemplu, creația, exodul, exilul babilonian sau momente precise în care Dumnezeu a luptat pentru poporul Său [
Exodul 14:14] etc.).