INTRODUCERE. -Psalm 9 a fost numit "o cântare de mulţumire". Poemul Îl preamăreşte pe Dumnezeu ca Judecător drept, care îi pedepseşte pe cei nelegiuiţi şi îi apără pe cei apăsaţi. Doar un singur verset (v. 13) întrerupe, cu un ton sinistru, succesiunea de tonuri triumfătoare care alcătuiesc această cântare. Psalmul acesta este primul din grupa psalmilor-acrostih sau alfabetici (Psalmii 9; 10; 25; 34; 37; 111; 112; 119; 145), cu toate că forma de acrostih din el nu e urmărită în mod strict, ca în oricare alţi psalmi din grup. Fiecare vers al primei strofe începe cu 'aleph, prima literă a alfabetului ebraic. Apoi doar primul vers al fiecărei strofe respectă regula şi chiar şi atunci cu o oarecare abatere. În mod absolut regulat, în subîmpărţirile lui, psalmul constă din zece strofe egale. După cum se obişnuieşte în psalmii-acrostih, ideea este prezentată prin repetare în diferitele ei aspecte, fără o dezvoltare sau o succesiune remarcabilă în organizarea ideilor. Unii sugerează că 2 Samuel 8 oferă o bază corespunzătoare pentru psalm, cu toate că psalmul nu cuprinde nici o referire specifică la vreun incident istoric. Unele manuscrise ebraice, LXX şi Vulgata leagă Psalmii 9 şi 10 într-un singur psalm. Vezi p. 625.

Cu privire al preambul, vezi p. 616, 628.

1. Cu toată inima mea. Psalmul începe prin prezentarea unei dispoziţii sufleteşti de cea mai profundă recunoştinţă. Aici nu există afecţiune împărţită. Toate puterile psalmistului sunt folosite pentru a-L proslăvi pe Dumnezeu. Mai mult, exprimarea recunoştinţei este sinceră, din toată inima, găsindu-şi o cale de manifestare nici pe departe doar prin slujirea cu buzele.

Toate minunile Lui. Psalmistul e pururi plin de râvnă pentru a-L proslăvi pe Dumnezeu pentru toate binecuvântările Lui faţă de el, nu doar pentru eliberările care constituie cauza imediată de proslăvire. Sunt amintite în v. 3-5 anumite intervenţii divine.

Voi cânta. Ebr. zamar, rădăcina substantivului mizmor, "psalm". Zamar înseamnă şi "a cânta din gură" şi "a cânta dintr-un instrument". Prea Înalte. Ebr. ?Elyon (vezi la Psalm 7,17). Dumnezeu este Suveranul lumii.

Dinaintea Ta. Când Dumnezeu Se arată, duşmanul se prăbuşeşte. Ceea ce dă biruinţa este manifestarea puterii lui Dumnezeu.

Dreptatea şi pricina mea. Dumnezeu apărase cauza cea dreaptă. El este Cel care reabilitează. Stai. Imaginea este aceea a unui judecător care stă pe scaunul lui (vezi v. 7), hotărând asupra meritelor cazului. Decizia Lui e în favoarea psalmistului.

Neamurile. Ebr. goyim, "naţiuni" (vezi la Psalm 2,1).

Le ştergi numele. Când o naţiune este cucerită, numele ei încetează să mai fie înscris printre împărăţiile pământului.

S-au dus vrăjmaşii.[O, tu vrăjmaşule, KJV]. Primul vers al versetului spune literal: "Vrăjmaşul

-ei vor fi terminaţi [mistuiţi] - pustiiri veşnice ". Versetul este un tablou al nimicirii depline a duşmanului.

Dar Domnul. În textul ebraic, v. 6 se sfârşeşte cu hemmah. Cuvântul rămâne netradus în cele mai multe versiuni, deoarece sensul lui, "ei", nu poate fi încadrat în context. Din dovezile ugaritice (vezi p. 618), cunoaştem acum că hemmah avea şi sensul de "iată". Dacă acesta este sensul şi aici, hemmah ar trebui să stea la începutul v. 7, făcând prima parte a acestui verset să sune astfel: "Iată, Domnul va dăinui în veci". Plasând semnul de punctuaţie, care nu exista pe vremea psalmistului, înainte şi nu după hemmah, aranjarea în formă de acrostih a psalmului este îmbunătăţită. Rearanjarea face ca v. 7 să înceapă cu litera ebraică he, lucru care nu se întâmplă în textul ebraic.

Împărăţeşte. [Dăinuieşte, KJV]. Literal, "e înscăunat". În contrast evident cu pustiirea din v. 6, Dumnezeu rămâne pururi înscăunat pe tronul de judecată, judecând cu dreptate. "Totul se schimbă-n jur şi-i pieritor; Tu, care nu Te schimbi, fi-mi protector."

Judecă lumea. Compară cu Apocalipsa 20,12.13. Aşa cum Dumnezeu S-a arătat ca un Judecător drept, în cazul care formează baza de pornire a psalmului, tot aşa va face El la judecata finală. Versetele 7 şi 8, care alcătuiesc strofa a patra, nu respectă tiparul de acrostih.

Scăpare. Ebr. miśgab, "o înălţime sigură" (vezi Psalm 18,2; 46,7; 48,3).

Cunosc Numele Tău. Vezi la Psalm 5,11; 7,17. A cunoaşte Numele lui Dumnezeu înseamnă a cunoaşte caracterul Lui.

Se încred. Fiind un Dumnezeu al legii, putem avea încredere în El că va acţiona cu dreptate (vezi Psalm 62,8; 64,10; 111,5).

Nu părăseşti. S-ar putea ca oamenii să-L părăsească pe Dumnezeu, dar El nu-i părăseşte niciodată pe copiii Lui credincioşi.

Cântaţi. Având în vedere caracterul sfânt al lui Dumnezeu şi bunătatea Lui faţă de oameni, psalmistul invită şi pe alţii să-L laude pe Dumnezeu împreună cu el.

Sion. Vezi la Psalm 2,6; cf. Psalm 3,4; 5,7.

Printre popoare. Căile minunate al lui Dumnezeu faţă de Israel trebuie să fie proclamate în faţa tuturor naţiunilor, ca şi ele să-L poată recunoaşte pe Dumnezeu şi să se bucure de protecţia Lui. Îndurarea lui Dumnezeu nu era menită doar pentru Israel (vezi Psalm 105,1). Ideea acesta apare pretutindeni în psalmi. Dacă Israel ar fi învăţat lecţia aceasta, exclusivitatea rigidă practicată de farisei n-ar fi existat niciodată.

Răzbună. Compară cu Genesa 9,5, unde verbul ebraic corespunzător lui "răzbună" este tradus "cere înapoi". Dumnezeu este înfăţişat ca unul care porneşte să-l pedepsească pe vinovat. Crima este o faptă extrem de nelegiuită în faţa Cerului. Dumnezeu, Cel care răzbună sânge, nu poate trece cu vederea luarea vieţii omeneşti (vezi Genesa 4,10). El este ruda cea mai apropiată a lui Israel, care S-a legat să aducă răzbunarea pentru vărsarea sângelui nevinovat (vezi la Rut 2,20).

Porţile morţii. Evreii puneau în legătură moartea cu she'ol, lăcaşul simbolic al celor morţi, imaginat în limbaj poetic ca un loc care avea la intrare porţi (Isaia 38,10). În concepţia babiloniană, she'ol era o cetate înconjurată cu şapte ziduri, cu şapte porţi, cu zăvoare duble pentru a opri pe morţi să meargă pe pământul celor vii. Psalmistul simţea că ajunsese atât de aproape de porţile morţii, încât numai Dumnezeu putea să-l scape; tot aşa acum, în primejdia prezentă, priveşte la El pentru scăpare. Expresia "porţile morţii" apare şi în Psalm 107,18. În tot Psalmul 9, doar v. 13 întrerupe succesiunea de declaraţii triumfătoare.

Să vestesc. Întrucât morţii nu pot să-L laude pe Dumnezeu (Psalm 88,10-12; 115,17), psalmistul Îl roagă pe Dumnezeu să-l scape ca să-L poată lăuda în mijlocul celor vii.

Porţile. În contrast cu "porţile morţii" (v. 13), porţile acestea sunt la intrarea în cetate, unde poporul adunat făcea schimb de veşti (un înlocuitor vechi pentru ziar). Era un loc potrivit pentru reclamă (agora grecilor, forumul romanilor).

Fiicei Sionului. Locuitorii Ierusalimului; Sionul sau Ierusalimul fiind considerat cetatea mamă. Apariţia numelui "Sion" aici şi în v. 11 de mai sus arată că psalmul trebuie să fi fost compus după ce Sionul sau Ierusalimul devenise capitala regatului şi sediul serviciilor de închinare.

Neamurile. [Păgânii, KJV]. Naţiunile idolatre înarmate şi pornite împotriva psalmistului (vezi la Psalm 2,1; 9,5).

Groapa. Expresia aceasta şi următoarea prezintă aceeaşi idee ca Psalmul 7,15. Două mijloace de prindere a vânatului sunt folosite ca imagini sugestive. Ideea este repetată în v. 16 de mai jos. Pedeapsa e pe măsura crimei.

Domnul Se arată, face dreptate. [Domnul este cunoscut prin judecata pe care o face, KJV]. Îngăduind ca răutatea neamurilor să se întoarcă împotriva lor, puterea salvatoare a lui Dumnezeu sa manifestat înaintea tuturor.

Mâinilor lui. Compară cu v. 15 şi cu Psalm 7,15.

Joc de instrumente. [Higgaion, KJV]. Cuvântul higgaion nu este găsit în alt din Psalmi decât în Psalmul 19,14, unde e tradus "cugete", şi în Psalmul 92,3, unde e tradus "sunete" ["sunete solemne", KJV]. Cuvântul are un înţeles îndoielnic, şi e dificil de explicat inserarea termenului în acest punct al poemului. Ar putea fi o indicare fie a unui sunet muzical, fie a unui interludiu în interpretarea lui în public.

Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

Se întorc. Acelaşi verb ebraic este tradus "dau înapoi" în v. 3.

Cel nenorocit. Acest cuvânt şi cuvântul "sărmani" din a doua jumătate a versetului îi indică nu doar pe aceia care suferă de sărăcie, ci şi pe aceia care sunt victime ale exploatării (vezi la v. 12). Faptul că Dumnezeu Se îngrijeşte îndeosebi de cei săraci şi nevoiaşi este unul din marile adevăruri ale Vechiului Testament.

Uitat. Un joc de cuvinte cu "uită" din v. 17. Dumnezeu nu îi va uita pe aceia care au nevoie de eliberarea şi ocrotirea Lui. Nădejdea. [Aşteptarea, KJV]. Dor aprins de a fi eliberat. Săracii şi nevoiaşii nu vor fi totdeauna dezamăgiţi.

Scoală-Te, Doamne. Psalmistul apelează solemn la Dumnezeu de a-Şi ocupa locul de Judecător puternic (vezi la Psalm 3,7). Omul. Ebr. 'enosh, "omul" în slăbiciunea şi neputinţa sa, în contrast izbitor cu Dumnezeu, Judecătorul cel puternic (vezi la Psalmi 8,4).

Înaintea. De la Ebraicul paneh, literal "faţă". Ugariticul (vezi p. 618) pn înseamnă şi faţă, dar în plus e folosit cu sensul de "voinţă" sau "scop", o definiţie pe care o împarte cu canaanitul pânu din scrisorilor de la Amarna (vezi vol. I, p. 105, 106). Prin urmare, aici şi în anumite alte pasaje (Psalm 21,9, unde este tradus "mânie"; Psalm 80,16; 82,2, unde este tradus "faţă", paneh ar trebui să fie poate tradus "voinţă". O asemenea traducere ar face textul să sune astfel: "Neamurile să fie judecate după voia Ta."

Groaza. Ebr. morah, ale cărui consoane reprezintă cuvântul pentru "învăţător". LXX şi Siriaca adoptă această redare. Alţii privesc morah ca fiind o ortografiere greşită a lui me'erah, "blestem", care dă traducerea "locul blestemului asupra lor".

Oamenii. Ebr 'enosh, acelaşi cuvânt ca în v. 19. Poemul se încheie cu un accent asupra idee de slăbiciune a omului în faţa Judecătorului a tot pământul.

�

3T 377

5.6 �

GC 545; PP 341

9.10 �

Ed 257

15 �

PP 456

20 �

PK 429