1 Lăudați pe DOMNUL. Aduceți mulțumiri DOMNULUI, pentru că este bun, că a lui milă dăinuiește pentru totdeauna.

INTRODUCERE. - Psalmul 106 este considerat în general o urmare a Psalmului 105. El este un imn naţional al lui Israel şi, ca şi psalmul anterior, aruncă o privire asupra istoriei timpurii a lui Israel pentru a arăta credincioşia lui Dumnezeu faţă de legământ. Totuşi are o deosebire clară: psalmistul arată cât de cronică a fost neloialitatea lui Israel şi cât de îngrozitoare au fost urmările pe care le-a suferit din cauza păcatelor lui. Psalmul acoperă istoria lui Israel din Egipt până la rătăcirea prin pustie şi istoria acestuia în Ţara sfântă până la perioada judecătorilor. Psalmul acesta manifestă

o pendulare de idei între slăbiciunea şi lipsa de înţelepciune ale lui Israel şi tăria lui Dumnezeu arătată atât în eliberare, cât şi în pedepsire, în strofe alternante şi inegale. Începe şi se termină cu laudă şi rugăciune. Psalmul acesta este cel dintâi dintre aşa-numiţii psalmi aleluia (vezi şi 111-113; 117; 135; 146-150). Ca şi Psalm 105, Psalm 106 ar trebui să fie studiat în lumina celor scrise în 8T 107-116; TM 98 şi LS 196.

1. Îndurarea. Ebr. chesed, "iubirea divină" (vezi Nota suplimentară la Psalm 36). Iubirea constantă a lui Dumnezeu făcuse ca Israel să nu fie pe deplin lepădat. Expresia întreagă "îndurarea Lui ţine în veci" este refrenul Psalmului 136. Cuvintele din Psalm 106,1 apar în psalmul lui David la ceremonia de instalare a chivotului în Ierusalim (1 Cronici 16,34). În timpul lui Hristos versetul acesta era cântat în cadrul ceremoniile de la Templu din timpul Sărbătorii corturilor (vezi DA 448).


2 Cine poate rosti faptele puternice ale DOMNULUI? Cine poate arăta toată lauda sa?

Lauda. Ebr. tehillah. Tehillim este titlul ebraic al Psaltirei (vezi p. 615).


3 Binecuvântați sunt cei ce țin judecata și cel ce face dreptate tot timpul.

Ferice. Vezi la Psalm 1,1.


4 Amintește-ți de mine, DOAMNE, cu favoarea pe care o porți poporului tău, cercetează-mă cu salvarea ta,

Adu-Ţi aminte de mine. Rugăciunea generală din v. 1-3 se transformă acum în cerere personală.


5 Ca să văd binele aleșilor tăi, să mă bucur în veselia națiunii tale, să mă laud cu moștenirea ta.

Poporului. Cuvintele "aleşi", "popor", "moştenire" sunt sinonime.


6 Noi am păcătuit împreună cu părinții noștri, am făcut nelegiuire, am lucrat cu stricăciune.

Noi am păcătuit. Versetele 6-39 expun faptele de necredincioşie ale lui Israel din Egipt în Canaan, citând opt nelegiuiri pe care poporul le mărturiseşte.


7 Părinții noștri nu au înțeles minunile tale în Egipt; nu și-au amintit mulțimea îndurărilor tale, ci te-au provocat la mare, la Marea Roșie.

N-am luat aminte. [N-am înţeles, KJV]. Lipsa examinării atente a judecăţii lui Dumnezeu asupra Egiptului i-a făcut pe părinţii lor să uite îndurările lui Dumnezeu (vezi Deuteronom 32,28.29). Ca şi israeliţii, noi suntem înclinaţi să primim binecuvântările lui Dumnezeu ca pe nişte lucruri care vin de la sine, neîngăduind ca aceste semne de îndurare să facă o impresie adâncă asupra noastră.

Au fost neascultători. [L-au provocat, KJV]. Cea dintâi din cele opt acte de nelegiuire (vezi la

v. 6; vezi Ex, 14,11.12).


8 Cu toate acestea el i-a salvat pentru numele său, ca să facă puterea lui mare să fie cunoscută.

Din pricina Numelui Lui. Vezi la Psalm 31,3.


9 A mustrat Marea Roșie de asemenea și a secat, astfel i-a condus prin adâncuri, ca prin pustie.

A mustrat. Vezi Exod 14,21.22; cf. Psalm 104,7.


10 Și i-a salvat din mâna celui ce îi ura și i-a răscumpărat din mâna dușmanului.
11 Și apele au acoperit pe dușmanii lor, niciunul dintre ei nu a rămas.

Ai acoperit pe potrivnicii lor. Vezi Exod 14,27-30; 15,5.


12 Atunci au crezut cuvintele sale; au cântat lauda lui.

Au crezut. Vezi Exod 14,31. Cântecul lui Moise (Exod 15,1-21) este o cuvântare măreaţă a eliberării de la Marea Roşie. Dar israeliţii au uitat curând bunătatea lui Dumnezeu.


13 Dar i-au uitat curând lucrările; nu i-au așteptat sfatul,

Au uitat curând. Versetele 13-33 reprezintă mărturisirea păcatelor lui Israel în pustie: pofta pentru carne, revolta împotriva lui Moise şi Aaron, păcatul viţelului de aur, incidentul iscoadelor, păcatul de la Baal-Peor şi nemulţumirea de la Meriba.

Păcatele succesive reamintite în psalm vin una după alta fără o tranziţie formală. Această tendinţă de a trece imediat de la un episod la altul fără o legătură expresă este un exemplu de figură de stil retorică numită asindet. Ea este o caracteristică a Psalmului 106 (vezi v. 6.7.13.24 etc.). Efectul asindetului este acela de a lăsa impresia unei enunţări rapide, cu respiraţia tăiată aproape, a amintirii greşelilor istorice ale naţiunii lui Israel, ca şi cum oamenii se grăbeau să facă o mărturisire completă.

N-au aşteptat. Ei au lat-o înaintea planului lui Dumnezeu pentru ei. Ori de câte ori nu aşteptăm ca Dumnezeu să-Şi descopere planul pentru noi, dăm de necaz.


14 Ci au poftit peste măsură în pustie și au ispitit pe Dumnezeu în pustie.

I-a apucat pofta. Vezi Numeri 11,4-6.

Au ispitit. Ebr. nasah, "a încerca", "a pune la probă".


15 Iar el le-a dat ce au cerut, dar a trimis slăbiciune în sufletul lor.

Ce cereau. [Cererea, KJV]. Vezi Numeri 11,31.

Molimă. [Slăbiciune corporală, KJV]. Ebr. razom, "epuizare" (vezi Numeri 11,33.34).


16 De asemenea l-au invidiat pe Moise în tabără și pe Aaron, sfântul DOMNULUI.

Au fost geloşi pe Moise. Al doilea păcat din pustie: revolta împotriva lui Moise şi a lui Aaron (vezi Numeri 16; 17). Sfântul. Literal, "cel sfânt". Partida nemulţumită pretindea că toată adunarea era sfântă (vezi Numeri 16,3).


17 Pământul s-a deschis și a înghițit pe Datan și a acoperit ceata lui Abiram.

Datan. Vezi Deuteronom 11,6. Se raportează că "fiii lui Core nu au murit" (vezi Numeri 26,11).


18 Și un foc s-a aprins în ceata lor; flacăra a ars pe cei stricați.

Cei răi. Vezi 16,2.26.35.


19 Ei au făcut un vițel în Horeb și s-au închinat chipului turnat.

Horeb. Versetele 19-23 descriu al treilea păcat din pustie: păcatul viţelului de aur (vezi Exod 32; cf. Deuteronom 9,8-12).


20 Astfel au schimbat gloria lor cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.

Slava lor. Adică slava lui Dumnezeu (Ieremia 2,11; Romani 1,23). Contrastul dintre slava lui Dumnezeu şi un dobitoc care mănâncă iarbă e cât se poate de clar. Cât de mult decade omul firesc!


21 L-au uitat pe Dumnezeu, salvatorul lor, care a făcut lucruri mari în Egipt,

Au uitat. Vezi la v. 13; vezi Deuteronom 6,12. Versetele 21 şi 22 sintetizează evenimentele din Egipt de pe vremea exodului. Mântuitorul. Vezi Isaia 43,3.


22 Lucrări minunate în țara lui Ham și lucruri înfricoșătoare lângă Marea Roșie.

Ham. Vezi la Psalm 105,23.


23 De aceea a spus că i-ar nimici, de nu ar fi stat în picioare Moise, alesul său, înaintea lui în spărtură, ca să abată furia lui, ca nu cumva să îi nimicească.

La mijloc. [La spărtură, KJV]. Vezi la Exod 32,10-14.32-34, cf. Ezechiel 22,30.


24 Da, au disprețuit țara plăcută, nu au crezut cuvântul său,

Ţara desfătărilor. Vezi Deuteronom 8,7; Ieremia 3,19; Ezechiel 20,6. Psalm 106,24-27 descrie al patrulea păcat din pustie: răzvrătirea care a avut loc după întoarcerea iscoadelor (vezi Numeri 13; 14).

N-au crezut. Vezi Deuteronom 1,22; cf. Evrei 3,18.


25 Ci au cârtit în corturile lor și nu au dat ascultare vocii DOMNULUI.
26 De aceea și-a înălțat mâna împotriva lor, ca să îi doboare în pustie,

A ridicat mâna. Dumnezeu e descris în termeni omeneşti, asemenea unui om care ridică mâna la depunerea unui jurământ (vezi Exod 6.8, unde "am jurat" este literal, "am ridicat mâna").


27 Pentru a doborî de asemenea sămânța lor printre națiuni și pentru a-i împrăștia prin țări.

Împărăţia. Compară Ezechiel 20,23.


28 Ei înșiși s-au alipit de Baal-Peor și au mâncat sacrificiile morților.

S-au alipit. Versetele 28-31 descriu păcatul al cincilea din pustie: petrecerea desfrânată legată de cultul lui Baal-Peor (vezi Numeri 25). Baal-Peor. Vezi Numeri 23,28; 25,18; Num 31,16; Iosua 22,17. Despre cultul lui Baal, vezi la Judecători 2.11; vezi şi vol. II, p. 40. Jertfite morţilor. Vezi PP 684; 1 Corinteni 10,20; cf. 1 Corinteni 8,4-6.


29 Astfel l-au provocat la mânie cu faptele lor și plaga a izbucnit peste ei.

Urgie. [Plagă, KJV]. Vezi Numeri 25,8.9.18; PP 455.


30 Atunci Fineas s-a ridicat în picioare și a făcut judecată și plaga s-a oprit.

Fineas. Vezi Numeri 25,10-13.


31 Și aceasta i s-a socotit dreptate din generație în generație, până în veșnicie.

Stare de neprihănire.[Ca dreptate, KJV]. Compară cu Genesa 15,6. Ca rezultat al acestui act de credinţă, Domnul a făgăduit o preoţie veşnică (vezi Numeri 25.10-13).


32 L-au mâniat de asemenea la apele certei, așa că i-a mers rău lui Moise datorită lor,

Apele Meriba. [Apele certei, KJV]. Al şaselea păcat din pustie: răzvrătirea împotriva lui Moise şi a lui Aaron la apele Meriba (vezi Numeri 20.2-13). Moise a fost pedepsit. Vezi Numeri 20,10-12; cf. Deuteronom 1,37; 3,26.


33 Deoarece i-au provocat duhul, astfel că a vorbit nechibzuit cu buzele sale.

A vorbit în chip uşuratic. Ebr., baţa', "a vorbi pripit", "a vorbi necugetat" (vezi vol. I, p. 953, 954). Mărturisirea celor şase păcate e încheiată.


34 Nu au nimicit națiunile, referitor la care DOMNUL le-a poruncit,

N-au nimicit. Israeliţii n-au nimicit neamurile idolatre, aşa cum le poruncise Dumnezeu (vezi Exod 23,32.33; Deuteronom 7,2; Iosua 23,12.13; Judecători 1,21.27 etc.). Ascultarea de această poruncă era de foarte importantă, deoarece contactul cu păgânii a fost cel care l-a dus pe Israel la distrugere.

Versetele 34-39 tratează continuarea păcătuirii după intrarea în Canaan.


35 Ci s-au amestecat printre păgâni și le-au învățat lucrările.

Au învăţat faptele lor. Amănuntele sunt date în v. 34-39. Cât de jos i-a dus neascultarea pe israeliţii! Iată o lecţie pentru Israelul spiritual!


36 Și au servit idolilor lor, care au fost o capcană pentru ei.

Cursă. Vezi Exod 23,33; 34,12; Deuteronom 7,16.


37 Da, au sacrificat dracilor pe fiii lor și pe fiicele lor,

Au jertfit. Cultul lui Moloh prevedea jertfe omeneşti (vezi la Levitic 18,21; 1 Regi 11,7). Acesta era unul dintre cele mai oribile ritualuri ale păgânilor. Idoli. [Demoni, KJV]. Vezi 1 Corinteni 10,20; PP 685, 686.


38 Și au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor lor și al fiicelor lor, pe care i-au sacrificat idolilor Canaanului; și țara a fost profanată cu sânge.
39 Astfel s-au pângărit cu propriile fapte și au curvit cu propriile lor născociri.

Desfrânat. Ei au săvârşit adulter spiritual nerespectând legământul cu Dumnezeu. Legătura dintre Israel şi Dumnezeu este reprezentată prin simbolul căsătoriei (vezi Ieremia 3,14; Ezechiel 16).


40 De aceea s-a aprins furia DOMNULUI împotriva poporului său, într-atât că a detestat propria lui moștenire.

Mânie. Vezi Psalm 78,59. Ideea aceasta străbate ca un fir negru întreaga istorie a judecătorilor. Versetele 40-43 descriu pedeapsa ca un rezultat al neascultării.


41 Și i-a dat în mâna păgânilor; și cei ce i-au urât au condus asupra lor.
42 Dușmanii lor de asemenea i-au oprimat și au fost supuși sub mâinile lor.
43 De multe ori el i-a eliberat, dar ei l-au provocat cu sfatul lor și au fost înjosiți pentru nelegiuirea lor.

De mai multe ori. Vezi Judecători 2,16.


44 Cu toate acestea el a dat atenție nenorocirii lor, când le-a ascultat strigătul,
45 Și pentru ei și-a amintit de legământul său și s-a pocăit conform mulțimii îndurărilor sale.

Şi-au adus aminte. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu uitase legământul. Cuvântul ebraic pentru "a-şi aduce aminte" înseamnă adesea mai mult decât o păstrare în memoria conştientă sau o reamintire bruscă a unui fapt care a fost pierdut din vedere. Cuvântul denotă adesea acţiunea care rezultă deoarece o împrejurare a fost "adusă aminte". Dumnezeu va acţiona acum cu referire la prevederile legământului.

Bunătatea. [Îndurări, KJV]. Ebr. chasadim (vezi Nota suplimentară de la Psalm 36).


46 El i-a făcut să găsească milă la toți cei ce i-au dus captivi.

A stârnit... mila. Vezi 1 Regi 8,50 (cf. Neemia 1,11; Daniel 1,9).


47 Salvează-ne, DOAMNE Dumnezeul nostru, și adună-ne dintre păgâni, ca să dăm mulțumiri numelui tău sfânt și să triumfăm în lauda ta.
48 Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul lui Israel din veșnicie în veșnicie, și tot poporul să spună: Amin. Lăudați pe DOMNUL.

Amin. Doxologia marchează sfârşitul Cărţii a patra (vezi Psalm 41,13; 72,18.19; 89,52; vezi de asemenea p. 626 şi introducerea la Psalm 105).

Lăudaţi pe Domnul. Vezi la Psalm 104,35. În pofida expunerii lungi a încăpăţânării, răzvrătirii şi păcatului lui Israel, psalmistul încheie într-o atmosferă înălţătoare, de mulţumire faţă de îndurarea lui Dumnezeu. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-488T 109-112; TM 98

1�

�

DA 448

2�

�

MH 101

9�

�

PK 16

15�

MH 312; 3T 171

16�

PP 320

19.20�

PP 317

28�

GC 556; PP 684

33�

PP 420; SR 165

34-36�

Ed 45

34-38�

PP 544

37.38�

PP 686

40�

PP 544