INTRODUCERE. - Psalmul 118 este un imn naţional de mulţumire. El a fost în general privit ca fiind compus pentru o anumită festivitate naţională. Psalmul pare să se împartă în două părţi principale: v. 1-19, despre care s-a crezut că a fost cântat de procesiunea israeliţilor în drum spre Templu pentru a aduce jertfe sau pentru a celebra vreo sărbătoare mare, versetul 19 fiind recitat de adunare când ajungea la poartă şi cerea permisiunea să intre; v. 20-28, convorbirea dintre cei din Templu şi cei care sosiseră şi în sfârşit un cor puternic cântat de întreaga adunare (v. 29).

1. Lăudaţi [Aduceţi mulţumiri, KJV]. Tema psalmului este aducerea de mulţumiri. Toţi sunt

invitaţi să participe la acest mare cor de laudă. Îndurarea. Ebr. chesed, "dragoste" (vezi Nota suplimentară la Psalmul 36).

Să zică Israel. Israel fusese destinatarul special al iubirii lui Dumnezeu. Domnul eliberase pe popor din Egipt şi-l condusese prin pustie în Ţara făgăduinţei.

Casa lui Aaron. Fiii lui Aaron fuseseră puşi deoparte pentru slujba lor sfântă.

Cei ce se tem. Toţi cei care au acceptat închinarea lui Iehova, Iuda sau neamuri, preoţi sau laici, sunt călduros îndemnaţi să se unească în cântarea de laudă.

Loc larg. Sau "un loc încăpător". Adică Domnul ne duce într-un loc unde nu mai suntem constrânşi de împrejurări, ci suntem liberi să ne mişcăm.

De partea mea. Literal, "pentru mine". Psalmistul era calm şi încrezător, deşi se afla în mijlocul vrăşmaşilor care unelteau fără încetare să-i ia viaţa. El ştia că dacă Domnul era de partea lui, nimeni nu putea să-i stea împotrivă (vezi Romani 8,31).

Ajutorul meu [Îmi ia partea, KJV]. Dumnezeu Se alătură acelora care îl ajută pe psalmist şi-l conduce la victorie.

Dorinţa. Cuvintele acestea nu sunt în textul ebraic. Expresia zice de fapt: "şi voi privi la aceia care mă urăsc".

În Domnul. Încrederea pusă în om este adesea trădată, dar Domnul nu părăseşte niciodată pe aceia care-şi pun încrederea în El.

În cei mari. Chiar nici cei mari în rang şi putere nu sunt demni de încredere deplină. În ciuda celor mai bune intenţii ale sale, omul e supus greşelii din cauza slăbiciunii omeneşti.

Foc de spini. Un astfel de foc produce flăcări strălucitoare şi puternice pentru o scurtă perioadă de timp şi apoi moare repede.

Tăria mea şi pricina laudelor mele. În ebraică versetul acesta este identic cu prima parte a din Exod 15,2. Se poate ca psalmistul să-şi fi adus aminte de marea eliberare a lui Israel la Marea Roşie. Eliberatorul care i-a izbăvit pe Israeliţi din Egipt trăieşte încă.

Corturile [tabernacole, KJV]. Literal, "corturi" sau "locuinţe".

Nu voi muri. Psalmistul îşi exprimă convingerea că nu va muri atunci ca să dea astfel prilej vrăjmaşilor săi să se bucure. Când tristeţea şi întunericul îi împresurau pe sfinţii lui Dumnezeu şi ei nu mai trăgeau nădejde de viaţă, textul acesta a adus mângâiere inimilor lor descurajate. Cuvintele acestea au fost rostite de marele reformator englez John Wycliffe, care de pe patul său de boală declara că va trăi să facă cunoscut faptele rele ale călugărilor (vezi GC 88).

Domnul m-a pedepsit. Din timp în timp Domnul îngăduie ca să vină suferinţă peste poporul Său pentru a-i dezvăţa de lucrurile pământeşti. Nuiaua care pedepseşte pare aspră, dar e aplicată de o mână nespus de înţeleaptă şi de iubitoare (vezi Iov 5,17; Proverbe 3,11; Evrei 12,5.7.11).

Porţile neprihănirii. [Porţile dreptăţii, KJV]. Evident o referire la porţile Templului, porţi numite "porţile dreptăţii" datorită standardului de neprihănire la care căuta Dumnezeu să-i aducă pe aceia care intrau acolo.

M-ai ascultat. Literal, "mi-ai răspuns".

Piatra. O profeţie bazată pe o întâmplare istorică, care a avut loc pe vremea construirii Templului lui Solomon (vezi DA 597, 598). Pusă în capul unghiului clădirii. Adică piatra principală a colţului. Lui Isaia i s-a arătat că piatra

aceasta era un simbol a lui Hristos (Isaia 8,13-15; 28.16; cf. Fapte 4.11; Petru 2,6). În umilirea Lui, Hristos a fost dispreţuit şi respins, dar în glorificarea Lui, El a devenit capul tuturor lucrurilor atât în cer cât şi pe pământ (Efeseni 1,22).

Domnul a făcut lucrul acesta. Înălţarea lui Hristos nu este lucrarea omului. Dumnezeu Însuşi "L-a înălţat nespus de mult"(Filipeni 4,9)

Ziua. Versetul acesta a fost interpretat de Athanasius, Adam Clarke, Albert Barnes şi alţii ca referindu-se la duminică ca zi de închinare pentru biserica Noului Testament. Cineva ar putea să întrebe, pe bună dreptate, cum este posibil ca pasajul acesta, fără nici o legătură contextuală cu vreo zi săptămânală de închinare, poate fi aplicată zilei întâi a săptămânii. Comentatorii aceştia fac o astfel de aplicare legând v. 24 cu v. 22 şi 23. Ei susţin că întrucât Hristos este piatra unghiulară principală a bisericii Sale (vezi v. 22.23) şi întreaga structură a creştinismului este zidită pe El, urmează de aici că ziua învierii Lui este ziua când El a fost făcut "piatra" din "capul unghiului" şi că această zi a învierii este ziua despre care vorbeşte v. 24.

Alţi comentatori resping interpretarea aceasta, afirmând că nu văd nici un temei în context pentru o referire la o zi săptămânală de închinare. În grupul acesta din urmă se află Augustin, Luther, Calvin şi mulţi traducători moderni. Ei cred că Psalmul 118 a fost compus fie în legătură cu celebrarea Sărbătorii corturilor pe timpul lui Neemia (vezi Neemia 8,14-18) şi deci aplică expresia "aceasta este ziua" la evenimentul acela, fie în legătură cu o zi oarecare de bucurie pe care psalmistul urma să o celebreze.

Psalmul 118 este o cântare de laudă pentru adunare. Versetul 19 pare să descrie o grupă de închinători care stă înaintea porţilor Templului şi strigă cerând să fie primită înăuntru. Versetul 20 oferă răspunsul preoţilor dinăuntrul Templului. "Aceasta este poarta Domnului; cei drepţi vor intra prin ea"(RSV). Când procesiunea intră în curţile sfinte, oamenii strigă şi astăzi: "Aceasta este ziua, etc." Atât v. 20 cât şi 24 încep în limba ebraică cu pronumele demonstrativ zeh. În v. 20 textul atrage atenţia asupra porţii, o realitate prezentă. Versetul 24 arată către ziua în care se intra pe poartă, de asemenea o realitate prezentă. În mod clar, duminica nu e nici măcar pe departe indicată în textul acesta.

Ajută. Ebr. hoshi'ah nna', care poate fi tradus şi "mântuieşte, te rog". "Osana" cântat cu prilejul intrării triumfale (vezi Matei 21,9 se pare că îşi are originea în aceste două cuvinte.

Binecuvântat să fie. Când Hristos Şi-a făcut intrarea triumfală, călare, în Ierusalim, ucenicii au strigat: "Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului" (Luca 19,38).

Ne luminează [Ne-a arătat lumină, KJV]. Aşa cum Dumnezeu a scos la iveală lumina în dimineaţa creaţiunii (vezi Genesa 1,15), tot aşa va alunga întunericul nopţii nenorocirii şi va scoate la iveală lumina bunăvoinţei Sale.

Jertfă. Ebr. chag, "o sărbătoare". Chag apare de 61 ori şi este tradus "jertfă" numai aici şi în Exod 23,18 şi [în KJV] la Isaia 29,1. Traducerea este deschisă discuţiei, şi mulţi traducători preferă să fie consecvenţi redând chag cu "sărbătoare" şi în aceste trei cazuri. Pentru "funii" (ebr.'abothim) unele dintre versiunile vechi folosesc "ramuri". Această combinaţie de idei sugerează o sărbătoare foarte împodobită, cu ramuri care împodobeau procesiunea sau calea procesiunii tot drumul "până la coarnele altarului". Pare să nu există nici o explicaţie satisfăcătoare a paragrafului, dacă se păstrează traducerea originală.

Lăudaţi. O încheiere potrivită pentru un asemenea psalm împărătesc.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

8.95T 427

17�

1T 96

19�

PP 539

22�

DA 597

26�

DA 592

27�

1T 169, 398