1 Mai marelui muzician, o cântare sau un psalm. Înălțați sunet de bucurie către Dumnezeu, tot pământul.

INTRODUCERE. - În Psalmul 66, David (vezi 4T 533) asociază mulţumirea personală cu mulţumirea generală cu prilejul celebrării eliberării de vreo nenorocire personală sau naţională. Psalmul a fost probabil compus pentru a fi citit înainte de jertfă la aducerea la îndeplinire a unei juruinţe pe care psalmistul a făcut-o pe când era în necaz (vezi v. 13-15). Cele cinci strofe şi doxologia de încheiere a psalmului au o remarcabilă particularitate: v. 1-12 folosesc pluralul la folosirea pronumelui persoanei întâi, v. 13-20 folosesc singularul. Poate că poetul, după ce a vorbit în numele întregii adunări, continuă să vorbească despre sine ca membru al adunării. Sau poate v.1-12 urmau să fie cântate de corul leviţilor, iar v. 13-20 de o singură persoană. Psalmul acesta era deseori cântat de Domnul Hristos (vezi E. White, Material suplimentar la v. 1-5).

Cu privire la preambul vezi p. 627.

1. Strigăte de bucurie. [Faceţi o gălăgie veselă, KJV]. Vezi la Psalm 98,6.


2 Cântați onoarea numelui său, faceți glorioasă lauda lui.

Slava. [Onoare, KJV]. Ebr. kabod, care înseamnă şi "slavă" aşa cum este redat aici (vezi Psalm 62,7; 72,19). Numelui. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.


3 Spuneți lui Dumnezeu: Ce înfricoșător ești tu în lucrările tale! Prin măreția puterii tale dușmanii tăi ți se vor supune.

Înfricoşate. Eliberările celor persecutaţi de către Dumnezeu sunt înfricoşate pentru persecutori (vezi la Psalm 65,5; cf. Apocalipsa 15,3).

Te linguşesc. [Ţi se supun, KJV]. Ebr. kachash, "a se preface că dă ascultare", "a linguşi" (vezi Psalm 18,44). Supunerea la care se face referire aici este lipsită de conţinut, nesinceră, prefăcută; provocată doar de manifestarea puterii lui Dumnezeu. Adevărata supunere a inimii e provocată de descoperirea iubirii lui Dumnezeu.


4 Tot pământul ți se va închina și îți va cânta; ei vor cânta numelui tău. Selah.

Tot pământul. Vezi la Psalm 22,7.

Numele. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.

Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.


5 Veniți și vedeți lucrările lui Dumnezeu, el este înfricoșător în faptele lui față de fiii oamenilor.

Veniţi şi priviţi. Vezi la Psalm 46,8.


6 El a prefăcut marea în uscat, au trecut prin potop cu piciorul; acolo ne-am bucurat în el.

El a prefăcut marea. O referire la trecerea Mării Roşii (vezi Exod 14,21.22; Exod 15,1-21).

Râul a fost trecut. O referire la trecerea Iordanului (vezi Iosua 3,14-17). Printr-o licenţă poetică, psalmistul uneşte acest episod epic cu acela al trecerii Mării Roşii într-un grandios tablou al intervenţiei lui Dumnezeu pentru Israel.

Ne-am bucurat. Bucuria evreilor a fost exprimată în cântare (vezi Exod 15,1-21).


7 El stăpânește prin puterea lui pentru totdeauna; ochii lui privesc națiunile, să nu se înalțe cei răzvrătiți. Selah.

Urmăresc. [Privesc, KJV]. Dumnezeu urmăreşte fără încetare ca să vadă cum se poartă naţiunile (vezi la Psalm 11,4; vezi PK 535, 536). El e plin de râvnă pentru poporul Său şi nu va îngădui ca ei să fie zdrobiţi de vrăjmaş.

"...Dincolo de umbritul neştiut,

De veghe stă în umbră Dumnezeu,

Ocrotitor al blândului popor la Său."

JAMES RUSSELL LOWELL, "The Present Crisis"

Cei răzvrătiţi. Aceia care sunt nerăbdători şi nu suportă barierele puse de Dumnezeu sau care Îl sfidează pe Dumnezeu. Aceştia nu ar trebui să se umfle de mândrie, deoarece cândva vor trebui să se supună voinţei lui Dumnezeu.

Oprire. [Selsh, KJV]. Vezi la p. 629.


8 Binecuvântați pe Dumnezeul nostru, oamenilor, și faceți să fie auzită vocea laudei lui,

Popoare. Şi în ebraică e la plural, evident referindu-se la naţiuni.

Versetele 8-12 reprezintă strofa a treia, miezul poemului, în care popoarele sunt invitate să-L laude pe Dumnezeu pentru eliberare, înainte de a se uni cu psalmistul la aducerea jertfei (v. 13-15).


9 El care ține sufletul nostru în viață și nu lasă să se clatine picioarele noastre.

Sufletul. Aici folosit idiomatic pentru "pe noi" (vezi la Psalm 16,10). Poporul lui Dumnezeu fusese păstrat în viaţă în ciuda primejdiei prin care trecuse (vezi Psalm 3,2; 7,2). Să ni se clatine. Vezi Psalm 121,3; Proverbe 3,23.26.


10 Căci tu, Dumnezeule, ne-ai încercat, ne-ai purificat, așa cum se purifică argintul.

Ne-ai încercat. Dumnezeu îngăduise ca nenorocirea să vină peste Israel ca o punere la probă a credincioşiei lui faţă de El.

Ca argintul. Vezi Zaharia 13,9; 1 Petru 1,6.7; cf. Psalm 12,6. În vechime curăţirea argintului era un proces lent. Israel suferise îndelung.


11 Ne-ai adus în plasă; ai pus necaz peste coapsele noastre.

În laţ. Aşa cum sunt prinse în capcană animalele sălbatice (vezi Osea 7,12).

O grea povară. [Suferinţă, KJV]. Dumnezeu nu îngăduie niciodată ca poporul Său să fie încercat peste puterile lui (vezi 1 Corinteni 10,13). Versetul acesta ar putea să facă aluzie la suferinţa robiei din Egipt.


12 Ai făcut ca oamenii să călărească peste capetele noastre; am mers prin foc și prin apă, dar tu ne-ai adus într-un loc bogat.

Oameni. Ebr. 'enosh, "om în slăbiciunea lui" (vezi la Psalm 8,4; 9,19).

Să încalece pe capetele noastre. O ilustraţie care vine probabil din obiceiul biruitorilor orientali de a călări triumfători peste trupurile celor învinşi.

Prin foc şi prin apă. Expresia aceasta, acum parte integrantă a multor limbi, este o reprezentare plastică a primejdiilor multiple la care sunt expuşi oamenii.

Ne-ai dat belşug. [loc prosper, KJV]. Ebr. rewayah, "belşug [de băutură]". Rewayah mai apare doar în Psalm 23,5, unde este tradus, "dă peste el" (literal, "o revărsare"). Poate se are în vedere ideea "abundenţei", iar psalmistul susţine că Dumnezeu i-a adus pe israeliţi într-o stare de belşug. LXX-a are anapsuche, ca provenind din ebr. rewachah, care "ajutor", "mângâiere". Dacă rewachah este traducerea adevărată, atunci poate că e o aluzie la ajutorul de care copiii lui Israel au avut parte când au ajuns în Ţara făgăduită.


13 Voi intra în casa ta cu ofrande arse, îmi voi împlini promisiunile față de tine,

Arderi de tot. Vezi vol. I, p. 698-700; cf. Isaia 1,11.

Versetele 13-15 formează a patra strofă. Schimbarea de pronume ilustrată aici ceva obişnuit în literatura ebraică.

Juruinţele. Făgăduinţele pe care le făcuse David (vezi la Psalm 22,25; 50,14). Legea mozaică avea rânduieli cu privire la diferitele tipuri de juruinţe (vezi Levitic 27,1-8; vezi la Levitic 27,9-30; Numeri 6,2-21).


14 Pe care buzele mele le-au rostit și gura mea le-a vorbit, când am fost în necaz.

Mi-au ieşit de pe buze. [Le-am rostit, KJV]. Buzele s-au deschis sub influenţa unei emoţii puternice.

La strâmtoare. Îndeosebi în vremuri de necaz oamenii sunt înclinaţi să facă promisiuni lui Dumnezeu (vezi Judecători 11,30.31; 1 Samuel 1,11). Cât de atenţi ar trebui să fie ei cu respectarea acestor promisiuni! Cât de adesea le uită, când sunt din nou sănătoşi şi prosperi!


15 Îți voi aduce sacrificii arse de vite îngrășate, cu tămâia berbecilor; voi aduce tauri împreună cu țapi. Selah.

Oi grase, ca ardere de tot. Adică animale îngrăşate potrivite ca jertfe.

Oi împreună cu ţapi. [Viţei cu ţapi, KJV]. Ambele categorii erau cerute la serviciul prescris de Moise (cu privire la folosirea animalelor ca jertfe, vezi vol. I, p. 698-703).

Oprire. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.


16 Veniți și ascultați, voi toți care vă temeți de Dumnezeu și voi vesti ce a făcut el pentru sufletul meu.

Toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu. David era dispus să dea mărturie despre bunătatea lui Dumnezeu înaintea tuturor, fie că erau sau nu conaţionali de-ai lui (vezi la 2 Samuel 15,18).

Versetele 15-19 formează a cincea strofă. David îi cheamă pe toţi închinătorii credincioşi să recunoască împreună cu el că Dumnezeu răspunde la rugăciunile acelora care sunt sinceri şi curaţi.

Voi istorisi. David vorbeşte în numele său şi pe bună dreptate ar fi putut să vorbească în numele poporului, al cărui împărat şi conducător era.

Sufletului meu. Folosit idiomatic pentru "mie" (vezi la Psalm 16,10).


17 Către el am strigat cu gura mea și el a fost preamărit cu limba mea.
18 Dacă iau aminte la nelegiuire în inima mea, Domnul nu mă va asculta.

Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite. O axiomă în viaţa creştină. Pentru ca rugăciunea să fie primită de Dumnezeu, trebuie să fie însoţită de părăsirea oricărui păcat cunoscut (vezi Proverbe 28,9; Isaia 1,15; 58,3-5; cf. Psalm 34,15; Ioan 9,31; Iacov 4,3; SC 99, 100; PP 584). "Când în inimă există dorinţa de a asculta de Dumnezeu, când se fac eforturi în direcţia aceasta, Isus primeşte această dispoziţie şi acest efort ca fiind serviciul cel mai bun al omului şi completează lipsurile cu propriul Său merit dumnezeiesc" (E. G. White, ST, 16 iunie 1890).


19 Dar, într-adevăr, Dumnezeu m-a auzit; a dat atenție la vocea rugăciunii mele.

Dumnezeu m-a ascultat. David nu punea la îndoială răspunsul la rugăciunea sa; el îşi exprima încrederea cu privire la aprobarea lui Dumnezeu (vezi Psalm 116,1.2).


20 Binecuvântat fie Dumnezeu, care nu a respins rugăciunea mea, nici mila lui de la mine.

Nu mi-a lepădat. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care ascultă rugăciunea şi care răspunde la ea (vezi Psalm 65,2; 1T 120, 121).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

12MH 486

13.14�

4T 471

16�

6T 227; 8T 182

17.18�

4T 533

18�

MH 227; PP 329; 1T 214; 2T 148, 158, 350, 351; 3T 238, 249; 4T 332; 5T 592