1 După aceasta m-a dus din nou la ușa casei și, iată, ape ieșeau de sub pragul casei spre est, pentru că fața casei dădea spre est și apele curgeau de sub partea dreaptă a casei, în partea de sud a altarului.

Uşa casei. Aceasta este chiar uşa templului.

Ieşea apă. Ceea ce s-a spus cu privire la interpretarea viziunii cu templul trebuie să se aibă în vedere aici (vezi comentariul la cap. 40,1). Viziunea era o profeţie în tablouri descriind o economie literală. Tabloul înfăţişează stări aşa cum ar fi putut să fie, şi nu prea e motiv pentru abatere de la limbajul literal. Dacă râul era alimentat în chip miraculos sau de o serie de izvoare sau de alte râuri nu e tratat de Ezechiel. Răspunderea lui era doar de a descrie ceea ce vedea. Intenţia trebuie să fi fost rezonabil de clară pentru Israeliţi. Apă din belşug aşa cum e zugrăvită aici, era semnul precipitării corespunzătoare şi al prosperităţii rezultante. Astfel de binecuvântări erau mai departe scoase în evidenţă de amintirea pomilor roditori şi a vieţii fecunde din ape (v. 7-12).

Întrucât aceste preziceri nu s-au împlinit niciodată în intenţia lor originală, ele vor avea o măsură de împlinire în biserica Creştină. Ioan, descoperitorul tainelor, este cel care culege ilustraţiile acestor capitole şi arată care părţi ale lor vor fi împlinite pe noul pământ (vezi, de pildă, Ezechiel 47,12; comp. Apocalips 22,2).

Aranjamente fizice sunt adesea menite să dea învăţături spirituale. Aici râul, începând într-un chip mărunt, sporea pe măsură ce curgea către pustie. În felul acesta binecuvântările legământului, la care israeliţii erau cei dintâi primitori, urma să curgă, crescând mereu până când cuprindeau lumea întreagă. Prin acelaşi tablou poate fi ilustrată lucrarea Mişcării Advente (vezi 7T 171, 172).

Dacă râul începea şi era dezvoltat în chip miraculos, el ar fi stat ca o dovadă perpetuă a puterii unui Dumnezeu pururea de faţă lucrând în favoarea poporului Său. O astfel de demonstraţie ar fi similară cu prezenţa stâlpului de foc şi de nor care însoţea pe Israeliţi în peregrinările lor prin pustie (Ezechiel 13,21.22) şi cu miraculoasa procurare de apă de băut (Ezechiel 17,1-7; etc.).


2 Apoi m-a dus pe calea porții dinspre nord și m-a condus împrejurul căii de afară până la poarta exterioară spre calea care dă spre est; și, iată, curgeau ape pe partea dreaptă.

Poarta de miazănoapte. Poate pentru că poarta de răsărit dinlăuntru era rezervată pentru domnitor (cap. 46,1-8) şi partea de răsărit de afară era închisă (cap. 44,1.2). Cu privire la poarta de afară vezi comentariul la cap. 42,1.


3 Și când bărbatul care avea frânghia în mână a ieșit spre est, a măsurat o mie de coți și m-a trecut prin ape; apele erau până la glezne.

Prin apă. Măsurătorile descrise în v. 3-6 descriu în mod impresionant creşterea fenomenală a apelor. La o depărtare de aproape 1,8 km. râul micuţ devenise un râu puternic care nu putea fi trecut cu piciorul (v. 5).


4 Din nou a măsurat o mie și m-a trecut prin ape; apele erau până la genunchi. Din nou a măsurat o mie și m-a trecut; apele erau până la coapse.
5 După aceea a măsurat o mie; și era un râu pe care nu-l puteam trece, pentru că apele crescuseră, ape de înotat, un râu care nu putea fi trecut.
6 Și mi-a spus: Fiu al omului, ai văzut aceasta? Apoi m-a dus și m-a făcut să mă întorc la marginea râului.
7 Acum, când m-am întors, iată, pe malul râului erau foarte mulți pomi pe o parte și pe cealaltă.

Mulţime de copaci. Compară cu Apocalips 22,2; vezi comentariul la Ezechiel 47,1.


8 Apoi mi-a spus: Aceste ape ies spre țara de est și coboară înspre deșert și se varsă în mare, când se vor vărsa în mare, apele se vor vindeca.

Câmpie. Sau pustie. Ebr. ‘arabah, depresiunea Iordanului, Mării Moarte şi valea care se întinde de la Marea Moartă la Golful Aqabah. Termenul modern Arabah desemnează numai valea de la miazăzi în Marea Moartă.

Marea. Descrierea dată aici arată clar că e vorba de Marea Moartă.


9 Și se va întâmpla, că orice lucru care trăiește, care se mișcă, oriunde râurile vor curge, va trăi; și va fi o foarte mare mulțime de pești, pentru că aceste ape vor curge până acolo, fiindcă aceștia vor fi vindecați; și orice lucru, pe unde va curge râul, va trăi.

Va trăi. Din cauza conţinutului prea mare de minerale nici un fel de peşte nu poate trăi în Marea Moartă. Fără îndoială starea aceasta deja exista pe vremea lui Ezechiel


10 Și se va întâmpla, că pescarii vor sta în picioare pe el, de la En-Ghedi chiar până la En-Eglaim; vor fi un loc pentru a întinde plase; peștii lor vor fi conform cu felul lor, ca peștii mării celei mari, peste măsură de mulți.

En-Ghedi . Literal, fântâna căprioarei. Locul e situat în mijlocul coastei de apus a Mării Moarte (vezi comentariul la 1Samuel 24,1). Locul se numeşte acum Tell ej-Jurn. En-Eglaim. Cuvântul acesta apare numai aici şi nu poate fi identificat.


11 Dar locurile ei noroioase și mlaștinile ei nu vor fi vindecate; vor fi date pentru sare.

Sării. Anumite arii nu erau vindecate, probabil pentru a asigura o rezervă de substanţă de aceasta minerală.


12 Și lângă râu, pe malul lui, de o parte și de cealaltă parte, vor crește tot felul de pomi pentru hrană, a căror frunză nu se veștejește, nici rodul lor nu va fi mistuit; el va aduce rod nou conform cu lunile lui, pentru că apele lui au ieșit din sanctuar; și rodul lui va fi pentru hrană și frunza lui pentru medicament.

Roadele lor vor sluji ca hrană. În aplicaţia ei secundară prezicerea aceasta îşi va găsi împlinirea în pomul vieţii din mijlocul noului Eden al lui Dumnezeu.


13 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Aceasta va fi granița, în care veți moșteni țara conform cu cele douăsprezece triburi ale lui Israel; Iosif va avea două părți.

Douăsprezece seminţii. Se aşteaptă să se reîntoarcă din captivitate unii din fiecare seminţie. Făgăduinţele nu erau limitate la Iuda şi Beniamin, ci erau pentru tot Israelul.

Două părţi. Compară cu Geneza 48,22; Iosua 17,14.17. Partea lui Levi era prevăzută în darul Sfânt (Ezechiel 45,5.6) şi aşa cele două părţi pentru Iosif (Efraim şi Manase) completau cele douăsprezece părţi.


14 Și o veți moșteni, unul ca și celălalt, referitor la ea mi-am ridicat mâna pentru a o da părinților voștri; și această țară vă va cădea ca moștenire.

Unul ca şi altul. Literal: fiecare cât fratele său, o expresie însemnând egal. Ezechiel descrie precis numai graniţele de miazănoapte şi de miazăzi ale ţării. Unii au susţinut că diferitele părţi atribuite seminţiilor erau fâşii de teritoriu mai mult sau mai puţin egale în lăţime, întinzându-se direct de-a curmezişul ţării de la răsărit la apus. Lucrul acesta nu poate fi stabilit.

Cu mâna ridicată. O expresie care însemnează a jura. Cu privire la făgăduinţă şi la jurământ vezi Geneza 12,7; 17,8; 26,3; 28,13.


15 Și acesta va fi granița țării spre latura de nord, de la marea cea mare, calea Hetlonului, precum se merge la Țedad;

Hotarele ţării. Sunt multe asemănări între hotarele date aici şi cele date în Numeri 34,1-15. Acolo, însă, hotarul de miazăzi era dat mai întâi fără îndoială pentru că Israeliţii veneau din Egipt. Aici hotarul de la miazănoapte poate fi dat întâi pentru că poporul urma să se reîntoarcă în Palestina de la miazănoapte.

Marea cea Mare. Hotarul începe la Mediterana, dar punctul exact nu e dat. Judecând după celelalte puncte geografice amintite, punctul era probabil undeva aproape de ceea ce a ajuns să fie cunoscut ca Tripoli. Unii încep hotarul din apropiere de Tir.

Hetlonului. Amintit numai aici şi în cap. 48,1. Aşezarea lui nu e cunoscută.

Ţedad. Locul acesta a fost identificat cu modernul Şadâd, cam la 92,8 km miazăzi de Hamat.


16 Hamat, Berota, Sibraim, care este între granița Damascului și granița Hamatului; Hațer-Haticon, care este lângă ținutul Hauranului.

Hamat. O schimbare a topicii ne permite ca aici să citim în acord cu LXX: intrarea Hamatului, Ţedad, etc. Intrarea Hamatului e socotită că se referă probabil la modernul Lebweh la 112 km. sud-sud-vest de Hamat, sau la valea lui Orontes (vezi Numeri 34,8).

Berota. Aşezarea acestui orăşel nu este cunoscută, deşi este probabil unul şi acelaşi cu Berotai (modern Bere’itân), situat în valea dintre munţii Liban şi Antiliban. Sibraim. Un punct de hotar a cărui aşezare exactă nu e cunoscută. Unii au sugerat o identificare cu modernul Khirbat Sanbarîyeh în apropiere de Ribla. Haţer-Haticon. Literal: satul de mijloc. Tot ce se poate şti despre locul acesta e ceea ce se poate afla din pasajul acesta, şi anume, că nu era pe hotarul districtului Haoran. Haoran. Acesta reprezintă fâşia de pământ de la miazăzi de Damasc, spre Galaad.


17 Și granița de la mare va fi Hațar-Enon, granița Damascului și la nord spre nord și granița Hamatului. Aceasta este latura de nord.

Haţer-Enon. Probabil modernul Qaryatein, cam la 32 km. la sud-est de Ţedad (vezi comentariul la v. 15) şi la 116,8 km. la nord-est de Damasc.


18 Și latura de est să o măsurați de la Hauran și de la Damasc și de la Galaad și de la țara lui Israel, lângă Iordan, de la graniță până la marea de est. Și aceasta este latura de est.

Partea de Răsărit. E dificilă trasarea hotarului acestuia cu precizie. Se includea probabil şi o parte din teritoriul de la Răsărit de lacul Chineret, sau Marea Galileii.


19 Și latura de sud spre sud, de la Tamar până la apele certei în Cades, râul până la marea cea mare. Și aceasta este latura de sud spre sud.

Tamar. Locul acesta nu a fost identificat în mod clar. Era probabil aproape de Marea Moartă.

Cadeş. Numit Cadeş-Barnea în Numeri 34,4. Unii l-au identificat cu ‘Ain Qudeirât, cam la 116,8 km. la sud-vest de Hebron, alţii cu ‘Aim Qedeis, la 8,5 km. mai spre sud.

Pârâul. O comparaţie cu Numeri 34,5; Iosua 15,4.47 arată că referirea este la pârâul Egiptului, identificat cu torentul modern Wedi el-‘Arish, care se varsă în Mediterana cam la 50 de mile la sud-vest de Gaza.


20 Latura de vest de asemenea va fi marea cea mare de la graniță, precum vine cineva în fața Hamatului. Aceasta este latura de vest.

Hotarul de apus. Hotarul de apus era Mediterana, ca în Numeri 34,6.


21 Astfel să împărțiți această țară între voi conform cu triburile lui Israel.
22 Și se va întâmpla, că o veți împărți prin sorț ca moștenire, vouă și străinilor, care locuiesc temporar în mijlocul vostru, care vor naște copii printre voi; și ei să vă fie ca născuți în țară printre copiii lui Israel; ei să aibă moștenire cu voi printre triburile lui Israel.

Prin sorţi. Vezi comentariul la cap. 45,1.

Străinii. Mai multă libertate este acordată aici străinilor decât sub legea mozaică. Potrivit cu legea veche străinii trebuiau să fie trataţi cu bunăvoinţă (Ezechiel 22,21; Levitic 19,34; Deuteronom 1,16; 24,14), li se îngăduia să aducă jertfe (Levitic 17,8), să ia parte la sărbătoarea Paştelor dacă erau circumcişi (Ezechiel 12,48), dar este îndoielnic dacă aveau drepturi de proprietate nelimitate. Acum acelora care se aşezau în chip permanent, urma să li se dea o moştenire în seminţia în mijlocul căreia locuiau. Planul lui Dumnezeu era ca străinii să fie atraşi la Israel, să se aşeze în mijlocul lor, şi să primească religia adevăratului Dumnezeu (vezi p. 28, 29).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–237T 172

1 7T 171

8 7T 172

8–12AA 13; 6T 227


23 Și se va întâmpla că, în tribul în care străinul locuiește temporar, acolo să îi dați moștenirea lui, spune Domnul DUMNEZEU.