1 Și cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:

Cuvântul Domnului. Versetele 1-7 reproduc în vorbire inteligibilă parabola enigmatică din capitolul 20,45-49.


2 Fiu al omului, îndreaptă-ți fața spre Ierusalim și picură cuvântul tău spre locurile sfinte și profețește împotriva țării lui Israel;

Spre Ierusalim. În loc de întreitul miazăzi (capitolul 20,46) apar acum expresiile Ierusalim, locurile înalte şi ţării lui Israel.


3 Și spune țării lui Israel: Astfel spune DOMNUL: Iată, eu sunt împotriva ta și îmi voi scoate sabia din teacă și voi stârpi din tine pe cel drept și pe cel stricat.

Sabia. Focul parabolei enigmatice (capitolul 20,47) este arătat că este sabia năvălitorului.


4 Văzând atunci că voi stârpi din tine pe cel drept și pe cel stricat, de aceea sabia mea va ieși din teacă împotriva fiecărei făpturi de la sud până la nord;

Cel neprihănit. Vezi comentariul la cap. 20,47. În pedepsiri naţionale, cel nevinovat este adesea cuprins în aceleaşi suferinţe temporale ca şi cel vinovat.


5 Ca toată făptura să știe că eu, DOMNUL, mi-am scos sabia din teacă; ea nu se va mai întoarce.

Nu se va mai întoarce. Adică, până şi-a împlinit misiunea. Atunci în chip necesar se va întoarce. Expresia nu se va mai întoarce trebuie să fie luată în acest sens limitat. Aceeaşi idee de durată restrânsă este găsită în capitolul 20,48, unde se spune că focul judecăţilor lui Dumnezeu nu va fi stins (vezi comentariul de acolo). Expresii asemănătoare sunt uneori greşit considerate că înseamnă că nu va fi sfârşit al pedepsirii. În fiecare caz lungimea continuării trebuie să fie determinată de context (vezi comentariul la cap. 30,13).


6 Suspină de aceea, tu fiu al omului, până la frângerea rărunchilor tăi și suspină cu amărăciune înaintea ochilor lor.

Rărunchii zdrobiţi. Sau Coapsele frânte. Compară Naum 2,1.10. Profetul este îndemnat să prezinte situaţia într-o manieră vie astfel încât ascultătorii săi să priceapă cât de adânc vor fi mişcaţi toţi de vestea căderii Ierusalimului.


7 Și se va întâmpla, când îți vor spune: Pentru ce suspini tu? Că le vei răspunde: Din cauza veștilor, căci vine; și fiecare inimă se va topi și toate mâinile vor fi slabe și fiecare duh va leșina și toți genunchii vor slăbi ca apa; iată, vine și se va împlini, spune Domnul DUMNEZEU.

o veste..." Când va veni, toate inimile se vor înspăimânta, toate mâinile vor slăbi, toate sufletele se vor mâhni, şi toţi genunchii se vor topi ca apa!... Iatăcăvine, a sosit, zice Domnul Dumnezeu!"

Toate sufletele se vor mâhni. Compară Luca 21,26.


8 Din nou cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:

Cuvântul Domnului. Versetele 8-17 pot fi intitulate Cântarea săbiei ascuţite şi lustruite. În general aceste versete sunt o dezvoltare a soliei din versetul 1-6.


9 Fiu al omului, profețește și spune: Astfel spune DOMNUL. Spune: O sabie, o sabie este ascuțită și de asemenea lustruită;
10 Este ascuțită pentru a face un măcel greu, este lustruită ca să strălucească; ar trebui să ne veselim? Aceasta disprețuiește toiagul fiului meu, ca pe orice copac.

Tu tai toiagul. Sau Dispreţuieşti toiagul fiului meu. Ebraica acestei propoziţii este obscură. Ea zice literal: Sau ne vom bucura, toiagul fiului meu dispreţuind fiecare copac. LXX zice: Ucide, nimiceşte, dispreţuieşte fiecare copac (referirea ar putea să fie la copacii verzi şi uscaţi din capitolul 20,47). Expresia ebraică ar pute fi înţeleasă în felul următor: Sau să ne bucurăm, toiagul [adică cel al mustrări (vezi Proverbe 10,13)], fiul meu, dispreţuind toţi copacii (vezi comentariul la Ezechiel 20,47).


11 Și el a dat-o să fie lustruită, ca să fie mânuită; această sabie este ascuțită și este lustruită, pentru a fi dată în mâna ucigașului.

Celui ce măcelăreşte. Adică împăratul Babilonului (vezi v. 19).


12 Strigă și urlă, fiu al omului, pentru că aceasta va fi asupra poporului meu, va fi asupra tuturor prinților lui Israel; terori din cauza sabiei vor fi asupra poporului meu; lovește-te, de aceea, peste coapsă.

Bate-te pe coapsă. Un semn de nemăsurată ruşine sau amărăciune (vezi Ieremia 31,19). Scopul gesturilor era să atragă atenţia şi să ridice întrebări (vezi comentariul la Exod 4,1).


13 Căci este o încercare și ce dacă sabia disprețuiește toiagul? Acesta nu va mai fi, spune Domnul DUMNEZEU.

Încercarea s-a făcut. Ebraica acestui pasaj este neclară. Traducerea din RSV: Pentru că nu va fi o încercare – ce s-ar putea face, dacă dispreţuieşti toiagul? este o încercare de a face inteligibil acest pasaj obscur.


14 Tu de aceea, fiu al omului, profețește și bate din palme și sabia să fie dublată a treia oară; este sabia celor uciși; aceasta este sabia mai marilor uciși, care intră în camerele lor ascunse.

Bate din mâini. Un gest de emoţie puternică, aici vădit de groază (vezi Ezechiel 21,17; comp. Numeri 24,10).

Întreite. Un pasaj neclar însemnând poate că lovitura săbiei va veni nu numai o dată sau de două ori, ci de trei ori.

Îi urmăreşte de toate părţile. Ultima parte zice literal, care-i împresoară adică, împiedicând fuga.


15 Eu am pus vârful sabiei împotriva tuturor porților lor, ca să li se topească inima și să li se înmulțească ruinele; ah, este făcută strălucitoare și învelită pentru măcel.

Au tras sabia. Ebr. ibchah, un cuvânt care apare numai aici. Unii gândesc că ibchah este o greşită ortografiere a lui tibcah, un cuvânt care apare în 1Samuel 25,11, Psalmi 44,22, Ieremia 12,3, cu înţelesul de carne sau măcelărie. Propoziţia atunci ar zice: Am rânduit o sabie pentru măcelărire.


16 Du-te pe o cale sau pe alta, fie la dreapta, fie la stânga, oriîncotro se îndreaptă fața ta.

Întoarce-te. Porunca este dată săbiei, după cum este evident în ebraică.


17 Eu de asemenea voi bate din palme și îmi voi odihni furia; eu, DOMNUL, am vorbit.

Eu voi bate din mâini. Printr-un simbol ce atribuie fapte şi sentimente omeneşti lui Dumnezeu fapte şi sentimente omeneşti, se declară că Iehova face ceea ce a poruncit profetului să facă (vezi comentariul la v. 14).

Îmi voi potoli urgia. Vezi comentariul la cap. 16,42.


18 Cuvântul DOMNULUI a venit la mine din nou, spunând:

Cuvântul Domnului. A treia profeţie a capitolului, mai specifică decât cea dinainte.


19 De asemenea, fiu al omului, rânduiește-ți două căi, pe care sabia împăratului Babilonului să vină; ambele vor ieși dintr-o singură țară; și alege-ți un loc, alege-l la capătul căii cetății.

Două drumuri. Împăratul Babilonului este descris la răscrucea drumurilor, ca ezitând dacă să apuce mai întâi drumul spre Ierusalim sau pe cel către capitala Amoniţilor (v. 20).

Fă un semn pe drum. Sau Alege-ţi un loc. Literal taie o mână. Adică, pune un arătător de drum. Acesta urma să fie pus la câteva sute de mile la apus de Babilon, poate la Tadmor (vezi comentariul la 1Regi 9,18) sau poate chiar departe în valea Orontelui.


20 Rânduiește o cale, ca sabia să vină la Raba amoniților și la Iuda în Ierusalimul cel întărit.
21 Pentru că împăratul Babilonului a stat în picioare la despărțirea drumului, la capătul celor două căi, pentru a folosi ghicire; el și-a făcut săgețile strălucitoare, s-a sfătuit cu chipuri, căuta în ficat.

Să dea cu bobii. Păgânii alergau la ghicit când trebuiau să se hotărască asupra unor lucruri importante. Aici sunt menţionate trei forme particulare ale ghicitului.

Scutură săgeţile. Metoda babiloniană era probabil asemănătoare cu aceea folosită de Arabi mai târziu. Mai multe săgeţi fără vârf marcate cu anumite solii erau scuturate într-o tolbă sau un alt vas şi una era trasă afară; sau tolba era învârtită cu putere şi era aleasă aceea care cădea cea dintâi. Semnul de pe săgeată era presupus că arată voinţa zeilor.

Terafimii. Ebr. teraphim, mici figurine omeneşti (vezi comentariul la Geneza 31,19). Nu se ştie exact felul în care erau ei folosiţi pentru ghicit. Cercetează ficatul. Modul acesta de ghicit numit hepatoscopie (vezi comentariul la Daniel 1,20) era ceva obişnuit la babilonieni. Au fost descoperite modele de ficat de oaie însemnate cu linii

şi inscripţii, şi evident folosite pentru scopuri de instruire.

Deşi nici o formă de ghicire nu este acceptată de biserica Creştină, mulţi creştini încearcă să capete călăuzire divină prin metode neaprobate de Dumnezeu, metode în natura lor esenţială asemănătoare cu vechile metode de ghicire. Printre astfel de metode se poate regăsi şi acela de a căuta un răspuns de la Dumnezeu aruncând în sus un ban; sau aceea de a cere Domnului să răspundă Da sau Nu, scriind cuvintele pe ambele părţi ale unui cartonaş, şi apoi lăsându-l să cadă, acceptând ca răspuns felul cum cade cartonaşul. Unii lasă ca Biblia să se deschidă la întâmplare şi acceptă solia textului pe care cad privirile lor. Iarăşi, alţii pun în scris diferite idei pe diferite cartonaşe, le amestecă şi acceptă răspunsul celui pe care-l trag. S-ar putea aminti şi alte metode, toate urmând acelaşi tipar de bază al şansei. Nu se neagă faptul că Domnul uneori a dat îndrumare prin vreunul din mijloacele acestea, mai ales pentru cei needucaţi, sau poate în cazuri de forţă majoră, dar ele sunt metode de noroc care ar trebui să fie părăsite pe măsură ce sufletul creşte în har.

Dacă în fiecare hotărâre a vieţii, omul ar primi un răspuns direct de la Dumnezeu printr-un semn extern, el ar deveni o simplă maşină. El s-ar jefui pe sine de dreptul şi de libertatea fundamentală a omului, şi anume acelea ale auto-determinării, o însuşire dată lui de Dumnezeu.

Tragerea la sorţi face parte din aceeaşi categorie şi nu ar trebui să se recurgă la ea. S-a dat sfatul următor: Nu am nici-o credinţă în tragerea la sorţi... A trage la sorţi slujbaşii bisericii nu este după rânduiala bisericii lui Dumnezeu. ( EGW, scrisoarea 37, 1900).


22 La dreapta lui era ghicirea pentru Ierusalim, pentru a rândui căpetenii, să deschidă gura pentru măcel, să înalțe vocea cu strigăt, să rânduiască berbeci împotriva porților, să înalțe un val de pământ și să construiască o fortificație.

În dreapta lui. Adică, sorţul pentru Ierusalim a căzut la dreapta împăratului.


23 Și va fi o ghicire falsă înaintea ochilor lor, pentru cei care au jurat jurăminte; dar el va aminti nelegiuirea, ca ei să fie prinși.

Vrăjitorii deşarte. Adică, în părerea poporului din Ierusalim.

Jurăminte mincinoase. Lucrul acesta poate fi şi el înţeles ca referindu-se la iudei, care juraseră credincioşie faţă de Babilonieni (2Cronici 36,13; Ezechiel 17,18-19). Ei călcaseră aceste jurăminte. Acesta pare a fi înţelesul cel mai simplu al textului.

Îşi aduce aminte. Subiectul poate fi Domnul, iar nelegiuirea ca fiind păcătoşenia generală a poporului. Sau subiectul poate fi Nebucadneţar, care îşi va aduce aminte şi va pedepsi călcarea jurământului (2Cronici 36,10,13; Ieremia 52,3; Ezechiel 17,15-19).


24 De aceea astfel spune DOMNUL Dumnezeu: Pentru că faceți să fie amintită nelegiuirea voastră, întrucât fărădelegile voastre sunt descoperite, astfel încât în toate facerile voastre, se arată păcatele voastre, pentru că, se amintește de voi, veți fi prinși cu mâna.

Arătându-vă păcatele. Sau Păcatele voastre ies la iveală. Păcatele lor ar fi trebuit să fie acoperite prin slujba din Ziua Ispăşirii (Levitic 16). Întrucât Israel refuzase să-şi recunoască vina, ea stătea descoperită şi cerea pedepsire. Fiecare nouă abatere aducea aminte întregul raport al purtării ei păcătoase anterioare şi acum, totalul cumulativ cerea pedepsire grabnică.


25 Și tu, prinț profan și stricat al lui Israel, a cărui zi a venit, când nelegiuirea va avea un sfârșit,

Domn nelegiuit. Zedechia.


26 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Scoateți diadema și luați coroana; aceasta nu va mai fi la fel; înălțați pe cel umil și doborâți pe cel înălțat.

Cununa. Ebr. mişnephesh, tradus prin cunună numai aici. În altă parte (Exod 28,4.37.39; 29,6; 39,28.31; Levitic 8,9; 16,4) el descrie mitra marelui preot. Mişnephesh, derivă de la rădăcina şanaph, a înfăşura, deci de fapt înseamnă un turban. Aici pare că se face referire la turbanul regal, un semn al regalităţii.

Nu mai este cum a fost. Urma să fie o deplină schimbare în starea de lucruri existentă.


27 O voi răsturna, răsturna, răsturna; și aceasta nu va mai fi, până nu va veni acela căruia dreptatea îi aparține; și i-o voi da lui.

Voi da jos. Pasajul zice literal o ruină, o ruină, o ruină, Eu o voi aduce. Repetarea întreită intensifică ideea. Edictul este cu privire la tronul casei lui David. Nu înainte ca Hristos Însuşi să-şi fi aşezat împărăţia Sa, avea să i se îngăduie lui Iuda să aibă un împărat. (PK 451; comp. Ed 179).

28. Despre copii lui Amon. Deşi împăratul Babilonului a ales să atace Ierusalimul în loc de Raba (v. 20-22), Amoniţii nu aveau să scape de pedeapsă (vezi cap. 25,1-7).


28 Iar tu, fiu al omului, profețește și spune: Astfel spune Domnul DUMNEZEU referitor la amoniți și referitor la ocara lor; chiar să spui: Sabia, sabia este scoasă; pentru măcel este lustruită, pentru a mistui din cauza strălucirii;
29 În timp ce ei văd deșertăciune pentru tine, în timp ce ei îți ghicesc o minciună, pentru a te aduce pe gâturile celor uciși, a celor stricați, cărora le-a venit ziua, când nelegiuirea lor va avea sfârșit.

Vedeniilor. Ebr. chazah, adesea folosit cu referire la exprimările văzătorului sau profetului; aici fără îndoială ghicitorii Amoniţi. Te vor face să cazi. Adică, sabia descrisă în versetul 28.


30 Să o fac să se întoarcă în teacă? Te voi judeca în locul unde ai fost creat, în țara ta de naștere.

Bagă-ţi sabia înapoi în teacă. Literal: Fă-o să se întoarcă înapoi în teacă. Porunca este adresată Amoniţilor (vezi v. 28). Aventurarea lor urma să aibă loc în zadar. În propria lor ţară ei urmau să primească pedeapsa pentru faptele lor rele.


31 Și îmi voi revărsa indignarea asupra ta, voi sufla împotriva ta în focul mâniei mele și te voi da în mâna unor oameni neghiobi și iscusiți în a nimici.

Oameni care şfâşie. Ebr. boarim, derivat de la beir, fiare animale vite (vezi Psalmi 49,10; 92,6). Aceşti oameni brutali sunt amintiţi în Ezechiel 25,4.10.


32 Tu vei fi hrană pentru foc; sângele tău va fi în mijlocul țării; nu vei mai fi amintit, pentru că eu DOMNUL, am vorbit.

Nu-şi vor mai aduce aminte. În contrast cu glorioasa făgăduinţă făcută lui Israel. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

3, 5, 7PK 452

25–27PK 451

26, 27 Ed 179

27 8T 86, 97

31 PK 452