1 Și cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:

Cuvântul Domnului. O nouă profeţie în care sunt denunţaţi păstorii necredincioşi. Dumnezeu făgăduieşte să înlăture turma Sa de la ei şi să numească în schimb pe David ca păstor al Său (v.23). Ţara va fi readusă la deplina rodnicie. Solia capitolului este asemănătoare cu aceea din Ieremia 23,1-8.


2 Fiu al omului, profețește împotriva păstorilor lui Israel, profețește și spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU păstorilor: Vai fie păstorilor lui Israel care se pasc pe ei înșiși! Nu ar trebui păstorii să pască turmele?

Păstori. Ebr. ro’im, de la rădăcina ra’ah, a păşuna, a hrăni. Este folosit metaforic cu privire la cârmuitorii sau conducătorii responsabili (vezi 1Regi 22,17; Ieremia 2,8). Se pasc pe ei înşişi. Păstorul ar trebui să facă ceea ce implică numele său. Acuzarea este probabil adresată mai ales ultimilor regi ai lui Iuda.


3 Voi mâncați grăsimea și vă îmbrăcați cu lâna; le înjunghiați pe cele hrănite; dar nu pașteți turma.

Grăsimea. Ebr. cheleb. O uşoară punctare vocalică diferită în chalab dă înţelesul de lapte. Aceasta este exprimarea LXX şi a Vulgatei. Fiecare înţeles corespunde contextului. Cârmuitorii adunau impozite exorbitante.


4 Pe cea îmbolnăvită nu ați întărit-o, nici nu ați vindecat pe cea bolnavă, nici nu ați legat pe cea zdrobită, nici nu ați întors pe cea alungată, nici nu ați căutat pe cea pierdută; ci cu forță și cruzime le-ați stăpânit.

Pe cea pierdută. Vezi Ieremia 50,6; comp. Matei 18,11-14; Luca 15; compară cu parabola cu oaia pierdută (vezi comentariul la Luca 15,3-7). Cu asuprire şi asprime. Sau Forţă şi cruzime. Compară cu Exod 1,13-14; Levitic 25,43.


5 Și ele s-au împrăștiat, pentru că nu era păstor; și au devenit mâncare pentru toate fiarele câmpului, după ce s-au împrăștiat.

N-aveau păstor. Cârmuitorii sunt ocărâţi pentru dezastrul care se abătuse asupra lui Israel. Pilda lor rea făcuse ca poporul să se abată de la calea dreptăţii. Lucrul acesta nu însemnează, natural, că oamenii erau liberi de păcat. Nimeni nu poate fi constrâns să păcătuiască. Mai întâi trebuie să fie câştigat propriul său consimţământ. Prin propria sa alegere el urmează exemplul rău al altora.


6 Oile mele au rătăcit pe toți munții și pe fiecare deal înalt; da, turma mea s-a împrăștiat pe toată fața pământului și nimeni nu a cercetat sau a căutat după ele.

Turma Mea. Pronumele arată că Dumnezeu pretinde pe popor ca fiind al Său.


7 De aceea, voi păstorilor, ascultați cuvântul DOMNULUI:
8 Precum eu trăiesc, spune Domnul DUMNEZEU, într-adevăr, deoarece turma mea a devenit o pradă și turma mea a devenit mâncare pentru fiecare fiară a câmpului, deoarece nu era păstor, nici păstorii mei nu căutau oile mele, ci păstorii se pășteau pe ei înșiși și nu pășteau turma mea;

Păstorii Mei. Ei erau cei rânduiţi peste turma lui Dumnezeu şi prin urmare răspunzători înaintea lui Dumnezeu.


9 De aceea, voi păstorilor, ascultați cuvântul DOMNULUI;
10 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu sunt împotriva păstorilor; și voi cere turma mea din mâna lor și îi voi face să înceteze să mai pască turma; nici păstorii nu se vor mai paște pe ei înșiși; fiindcă voi scăpa turma mea din gura lor, ca să nu fie mâncare pentru ei.

Am necaz pe păstori. Cel dintâi act al judecăţii urma să fie înlăturarea păstorilor egoişti.


11 Pentru că astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu, chiar eu, deopotrivă voi cerceta oile mele și le voi căuta.

Aşa vorbeşte Domnul. Bogatele făgăduinţe ale v. 12-31 descriu ce ar fi putut să fie Israel dacă ar fi împlinit condiţiile necesare. Profeţiile acestea au fost împlinite parţial la vremea revenirii din exil. Dar din cauză că iudeii n-au izbutit să caute o adevărată experienţă spirituală, nici în timpul exilului nici după aceea, gradul de împlinire a fost extrem de limitat. Mai târziu, când Israel a lepădat pe Mesia, naţiunea a pierdut pentru totdeauna orice drept la binecuvântările făgăduite aici. Făgăduinţele acestea au fost apoi transferate în contul Bisericii Creştine şi urma să fie împlinite în principiu în legătură cu această organizaţie spirituală. Un regat local, politic nu mai urma să formeze centrul împărăţiei spirituale. Noii aderenţi urmau să fie împrăştiaţi prin toate ţările. Capitala lor nu mai urma să fie un Ierusalim pământesc; în schimb, ei urmau să nădăjduiască după unul ceresc. În aplicaţia lor spirituală, versetele acestea vor fi împlinite în cerurile noi şi pământul cel nou. Ele ar fi avut o împlinire literală după întoarcerea iudeilor din exilul babilonian, dacă ar fi împlinit condiţiile pe care Dumnezeu le pusese. (vezi p. 29-32).


12 Ca un păstor care își caută turma în ziua când este printre oile sale împrăștiate; astfel voi căuta eu oile mele și le voi scăpa din toate locurile în care s-au împrăștiat în ziua înnorată și întunecată.
13 Și le voi scoate dintre popoare și le voi aduna din țări și le voi aduce în propria lor țară și le voi paște pe munții lui Israel lângă râuri și în toate locurile locuite ale țării.
14 Le voi paște într-o pășune bună și pe munții înalți ai lui Israel va fi staulul lor; acolo se vor culca într-un staul bun și într-o pășune grasă vor paște ele pe munții lui Israel.

Păşune bună. Dacă condiţiile de pocăinţă şi redeşteptare spirituală ar fi fost împlinite, Domnul ar fi repus Palestina în rodnicia ei originală ca o ţară în care curge lapte şi miere (Exod 3,8.7; Numeri 13,27; etc.). El ar fi trimis ploaie la timp şi ar fi binecuvântat pe poporul Său în coşniţă şi postavă aşa cum făgăduise mai înainte că va face (Deuteronom 28,1-14). Pe vremea intrării iniţiale în Canaan împlinirea fusese împiedicată de o nereuşită a poporului de a împlini condiţiile necesare. Aici, acum, era o a doua ocazie de a moşteni aceleaşi făgăduinţe bogate. Lui Israel i se oferea un nou început. Se va dovedi acum Israel dispus de a împlini cerinţa?


15 Eu voi paște turma mea și eu le voi face să se culce, spune Domnul DUMNEZEU.
16 O voi căuta pe cea pierdută și o voi întoarce pe cea alungată și o voi lega pe cea zdrobită și o voi întări pe cea bolnavă; dar voi nimici pe cea grasă și pe cea tare; le voi paște cu judecată.

Voi păzi pe cele grase. Sau Voi nimici pe cele grase. Grăsimea era un simbol al prosperităţii. Prosperitatea adesea duce la uitare de Dumnezeu (Deuteronom 32,15). Păstorii necredincioşi se îngrăşaseră jefuind turma. Ei se hrăniseră pe ei în loc să hrănească turma. Acum trebuia să fie hrăniţi cu osândă.


17 Și cât despre voi, turma mea, astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, judec între vite și vite, între berbeci și țapi.

Între oaie şi oaie. Dumnezeu va judeca între diferiţi membri ai turmei. Nu toţi urmau să aibă parte de restaurarea lucrurilor – numai aceia care aveau să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, Păstorul lor (vezi Ezechiel 34,20.22; comp. Matei 25,31-46).


18 Vi se pare un lucru mic că ați mâncat pășunea cea bună dar trebuie să călcați cu picioarele voastre ceea ce rămâne din pășunile voastre? Și ați băut din apele adânci dar trebuie să murdăriți rămășița cu picioarele voastre?

Tulburaţi şi pe cealaltă. Păstorii cei falşi sunt învinuiţi de uşurătate şi irosire. Ceea ce nu foloseau, prăpădeau pentru ca nici alţii să nu se poată folosi de ele.


19 Și cât despre turma mea, ele mănâncă ceea ce voi ați călcat cu picioarele voastre; și beau ceea ce voi ați murdărit cu picioarele voastre.
20 De aceea astfel le spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu, chiar eu, voi judeca între vitele grase și între vitele slabe.
21 Pentru că ați îmbrâncit cu coasta și cu umărul și ați împins pe toate cele îmbolnăvite cu coarnele voastre, până le-ați împrăștiat peste tot;
22 De aceea îmi voi salva turma și ele nu vor mai fi o pradă; și voi judeca între vite și vite.
23 Și voi ridica un singur păstor peste ele și el le va paște, servitorul meu David; el le va paște și va fi păstorul lor.

Un singur păstor. Fără îndoială cu privire la numeroşii cârmuitori care trecuseră mai înainte, şi probabil şi cu referire la cele două regate ale lui Israel, care urmau să fie reunite.

Robul meu David. Comentatorii în general au luat prezicerea aceasta ca referindu-se la Mesia (Ieremia 23,5-6; Luca 1,32). Din cauză că Israel n-a acceptat vreodată condiţiile pe temeiul cărora făgăduinţele acestea puteau să se împlinească, aplicaţia este îndreptăţită. Isus, venind în trup, şi mai târziu urmând să vină în slavă, e împlinirea pe care această prezicere urmează să o aibă acum.


24 Și eu DOMNUL voi fi Dumnezeul lor și servitorul meu David va fi un prinț printre ei; eu DOMNUL am vorbit aceasta.
25 Și eu voi face un legământ de pace cu ele și voi face să înceteze fiarele rele din țară; și vor locui în siguranță în pustie și vor dormi în păduri.

Voi îndepărta... fiarele sălbatice. La data intrării în Canaan, Dumnezeu făgăduise să instaureze stările de linişte menţionate aici (Levitic 26,6). Lui Israel i se dădea acum prilejul de a-şi asuma încă o dată rolul de sâmbure al împărăţiei spirituale mondiale a lui Dumnezeu, şi ca atare i se făgăduiau toate avantajele trecătoare (vezi Ezechiel 34,14.26-30).


26 Și le voi face pe acestea și locurile de jur împrejurul dealului meu, o binecuvântare; și voi face ploaia să cadă la timpul ei; vor fi ploi de binecuvântare.

Ploaia binecuvântată. Vezi Levitic 26,4; Psalmi 68,9; Maleahi 3,10.


27 Și pomul de pe câmp își va da rodul și pământul își va da venitul și vor fi în siguranță în țara lor și vor cunoaște că eu sunt DOMNUL, după ce voi fi sfărâmat legăturile jugului lor și îi voi fi eliberat din mâna celor ce se serveau de ei.
28 Și nu vor mai fi o pradă păgânilor, nici fiarele pământului nu îi vor mai mânca; ci vor locui în siguranță și nimeni nu îi va înspăimânta.
29 Și le voi ridica o plantă de renume și nu vor mai fi mistuiți de foame în țară, nici nu vor mai purta rușinea păgânilor.

Un răsad căruia i se va duce faima. Sau o sădire renumită.


30 Astfel ei vor cunoaște că eu DOMNUL Dumnezeul lor sunt cu ei și că ei, casa lui Israel, sunt poporul meu, spune Domnul DUMNEZEU.
31 Și voi turma mea, turma pășunii mele, sunteți oameni, iar eu sunt Dumnezeul vostru, spune Domnul DUMNEZEU.

Oile păşunii mele. Simbolul este de înţeles. Ce har ca Dumnezeul cerului să Se plece pentru a avea părtăşie cu oameni care, ca o turmă, au rătăcit departe de El!COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

3, 4 Ed 176

4 AA 16; DA 478

4–65T 346

11, 12 7T 230

12 COL 187; 5T 80

15, 16 7T 230

16 DA 477; PP 191

18 EW 37

22 PP 191

23, 25 DA 477

25 EW 18; 1T 68

25, 26 7T 230

26 AA 9; DA 141, 142; MH 103

28 DA 477; PP 191

29–31AA 10

30, 31 7T 230

31 DA 479; GW 181