1 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Poarta curții interioare care dă spre est să fie închisă în cele șase zile lucrătoare; dar în sabat să fie deschisă și în ziua de lună nouă să fie deschisă.

Poarta curţii dinăuntru. O deosebită sfinţenie era legată de poarta de răsărit dinăuntru (p. 716, H). Compară reglementările cu privire la poarta de răsărit de afară (cap.44, 1-3).


2 Și prințul să intre pe calea porticului acelei porți din afară și să stea în picioare lângă ușorul porții și preoții să îi pregătească ofranda arsă și ofrandele lui de pace și el să se închine pe pragul porții; apoi să iasă afară; dar poarta să nu fie închisă până seara.

Uşiorii porţii. Sau uşiorul. Acesta era probabil stâlpul capătului lăuntric sau de apus al construcţiei porţii. Din punctul acesta domnitorul putea să vegheze asupra preoţilor când pregăteau jertfa, dar nu i se îngăduia să intre în curtea dinlăuntru sau să dea ajutor la aducerea jertfelor.


3 Tot la fel, poporul țării să se închine la ușa acestei porți înaintea DOMNULUI, în sabate și la lunile noi.

La intrarea acestei porţi. Oamenii care ar fi putut să fie prezenţi în zilele de Sabat şi de lună nouă urma să se închine în curtea de afară aproape de poarta dinlăuntru. Ei nu puteau să intre în construcţia porţii aşa cum putea domnitorul, dar erau obligaţi să stea la intrare.


4 Și ofranda arsă pe care prințul o va aduce DOMNULUI în ziua de sabat să fie șase miei fără cusur și un berbec fără cusur.

În ziua Sabatului. Jertfa de Sabat ce se poruncea aici domnitorului să aducă e mult mai mare decât aceea cerută sub legea mozaică, şi care cerea numai doi miei de un an (Numeri 28,9)


5 Și darul de mâncare să fie o efă pentru un berbec și darul de mâncare pentru miei cât va fi în stare să dea și un hin de untdelemn pentru o efă.

Darul lui de mâncare. Sau jertfă din cereale, floarea făinii (vezi comentariul la Levitic 2,1).


6 Și în ziua lunii noi acesta să fie un taur tânăr fără cusur, și șase miei și un berbec; ei să fie fără cusur.

Lună nouă. Compară cu Numeri 28,11-15. Are loc o scădere a numărului animalelor cerute.


7 Și să pregătească un dar de mâncare, o efă pentru un taur și o efă pentru un berbec și pentru miei conform cu cât mâna lui va ajunge și un hin de untdelemn pentru o efă.

Darul de mâncare. Vezi comentariul la Ezechiel 46,5. Compară cu Numeri 28,11-15. Are loc o considerabilă creştere în cele cerute.


8 Și când prințul va intra, să intre pe calea porticului acelei porți și să iasă pe calea porticului.
9 Dar când poporul țării va veni înaintea DOMNULUI la sărbătorile solemne, cel care intră pe calea porții de nord să se închine, să iasă pe calea porții de sud; și cel care intră pe calea porții de sud, să iasă pe calea porții de nord; să nu se întoarcă pe calea porții pe care a intrat, ci să iasă pe cea din fața acesteia.

La sărbători. Aici e prescris un aranjament unic pentru cei prezenţi la sărbătorile la care se cerea să ia parte toţi bărbaţii (Exod 23,17; 34,23; Deuteronom 16,16). Probabil pentru a ajuta să se asigure ordinea, şi poate pentru a evita ca ei să se întoarcă înapoi, oamenii erau îndrumaţi să vină fie pe poarta de la miazănoapte sau pe cea de la miazăzi dar să plece prin aceea care era opusă.


10 Și prințul să intre în mijlocul lor când ei intră; și când ei ies, să iasă împreună cu ei.

Va intra cu ei. Sensul pare să fie că la ocaziile anuale domnitorul trebuia să se amestece cu poporul, alăturându-li-se lor la cult.


11 Și la sărbători și la solemnități darul de mâncare să fie o efă pentru un taur și o efă pentru un berbec; și pentru miei cât este în stare să dea; și un hin de untdelemn pentru o efă.

La praznice. Proporţiile sunt aceleaşi ca acelea arătate în v. 5, 7; cap. 45,24.


12 Și când prințul va pregăti o ofrandă arsă de bunăvoie sau ofrande de pace de bunăvoie pentru DOMNUL, unul să îi deschidă atunci poarta care dă spre est și el să pregătească ofranda sa arsă și ofrandele sale de pace, precum a făcut în ziua de sabat; apoi să iasă; și, după ieșirea lui cineva să închidă poarta.

Ardere de tot de bunăvoie. Cu privire la jertfele de bunăvoie din legea mozaică vezi Levitic 7,16; 22,18.21.23; 23,38.


13 Tu să pregătești zilnic o ofrandă arsă DOMNULUI dintr-un miel fără cusur de un an; să îl pregătești în fiecare dimineață.

În fiecare dimineaţă. Există o schimbare importantă în jertfa zilnică de ardere de tot. Ezechiel menţionează numai jertfa de dimineaţă în timp ce sub legea mozaică se aducea câte una atât dimineaţa cât şi seara (Numeri 28,3-8). În ambele cazuri jertfa trebuia să fie un miel, ca mai înainte. Jertfa de mâncare însoţitoare urma să fie uşor sporită.


14 Și să pregătești un dar de mâncare pentru acesta în fiecare dimineață, a șasea parte dintr-o efă și a treia parte dintr-un hin de untdelemn pentru a înmuia floarea făinii; un dar de mâncare neîncetat printr-o rânduială continuă DOMNULUI.
15 Astfel ei să pregătească mielul și darul de mâncare și untdelemnul, în fiecare dimineață pentru o ofrandă arsă neîncetată.
16 Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Dacă prințul dă un dar unuia dintre fiii săi, această moștenire să fie a fiilor săi, să fie stăpânirea lor prin moștenire.

Dă un dar. Versetele 16-18 prezintă reglementări cu privire la terenurile deţinute de domnitor. Lui i se dădeau două porţiuni, câte una de fiecare parte a darului sfânt (cap. 45,7-8).


17 Dar dacă dă un dar din moștenirea sa unuia dintre servitorii săi, atunci acesta să fie al lui până în anul libertății; după aceasta să se întoarcă la prinț; dar moștenirea lui să fie a fiilor săi pentru ei.

Darul slobozeniei. Fără îndoială anul veseliei (Levitic 25, 8-17).


18 Mai mult, prințul să nu ia din moștenirea poporului prin oprimare, pentru a-i alunga din stăpânirea lor, ci să dea fiilor săi moștenire din propria lui stăpânire, ca poporul meu să nu fie împrăștiat fiecare om din stăpânirea lui.
19 După aceea m-a dus prin intrarea care era în latura porții, în camerele sfinte ale preoților, care dau spre nord; și, iată, era un loc pe cele două laturi spre vest.

Era un loc. În ce priveşte amplasarea generală a bucătăriilor descrise în v. 19, 20 vezi p. 716,

U.U. Dimensiunile nu sunt date.


20 Apoi mi-a spus: Acesta este locul unde preoții vor fierbe ofranda pentru fărădelege și ofranda pentru păcat, unde vor coace darul de mâncare; ca să nu le ducă afară în curtea exterioară, pentru a sfinți poporul.
21 Atunci m-a scos în curtea exterioară și m-a făcut să trec prin cele patru colțuri ale curții; și, iată, în fiecare colț al curții era o curte.

Era o curte. Vezi p. 716, V, V, V, V.


22 În cele patru colțuri ale curții erau curți alăturate lungi de patruzeci de coți și late de treizeci; aceste patru colțuri erau de o singură măsură.

Curţi despărţite. Sau unite . Sensul cuvântului ebraic tradus astfel este neclar. LXX zice o curte mică.


23 Și era un rând de clădiri de jur împrejur în ele, de jur împrejurul celor patru și erau făcute cu locuri pentru fierbere, de jur împrejur, sub rânduri.

Zid. Aceste cuvinte sunt suplinitoare. Probabil ca întelesul se vrea a f zidarie.


24 Apoi el mi-a spus: Acestea sunt locurile celor care fierb, unde servitorii casei vor fierbe sacrificiul poporului.

Slujitorii casei. Probabil Leviţii.

Vor fierbe. Adică, pentru pregătirea jertfei de mâncare.