În anul al nouălea. Al robiei lui Ioiachin (vezi comentariul la cap. 1,2), şi anume, 589/588 î.Hr. Data aceasta este aceeaşi ca cea din 2Regi 25,1; Ieremia 39,1-2; 52,4-5. Ziua a fost evident ţinută după aceea de către iudei ca zi de post (Zaharia 8,19).

Lunii a zecea. Ianuarie, 588 î.Hr., după calculul din primăvara sau din toamna anului (vezi p. 572).

Scrie numele zilei. Profetului i se porunceşte să scrie ziua anumită când a făcut cunoscută solia sa, şi să o vestească drept aceea în care Nebucadneţar şi-a început atacul asupra Ierusalimului. Întrucât Babilonul era la o distanţă de vreo 500 de mile de Ierusalim, e aproape cu neputinţă ca vestea să fi putut ajunge la el prin vreun mijloc oarecare omenesc. Când deci, după aceea, captivii au primit informaţii, ei comparând datele, au avut dovada convingătoare cu privire la izvorul ceresc al soliilor lui Ezechiel.

Pildă. Ebr. mashal (vezi Vol. III, p. 945). Nu ni se spune dacă Ezechiel doar a spus din gură pilda sau a înfăptuit actul simbolic. Pune cazanul. Pare să fie o referire la ilustraţiile din cap. 11,3-7, deşi cu aplicaţie diferită.

Pune bucăţi. Iudeii înşişi. Bucăţile cele bune probabil reprezintă clasele superioare, sau menţionarea diferitelor părţi poate că nu e pentru a arăta anumite clase, ci numai pentru a arăta că toţi, chiar şi cei mai buni, vor fi cuprinşi în ruină.

Grămadă. Ebr. dur, a grămădi în ceruri.

Lemne. O uşoară modificare dă sensul de oase (comp. v. 10). Şi oasele, înainte de a li se extrage grăsimea, pot fi folosite drept combustibil.

Rugină. Aşa traduce cuvântul şi LXX. Cetatea însăşi reprezentată de cazan, este, ca să zicem aşa, roasă de rugină.

Unul după altul. Însemnând că locuitorii Ierusalimului vor fi doborâţi de moarte sau luaţi în captivitate.

Stânca goală. Sau Pe vârful unei stânci. Arătând că faptele de silnicie ale Ierusalimului (vezi cap. 22,12-13; 23,37) fuseseră pe faţă şi fără ruşine (vezi Geneza 4,10; Iov 16,18; Isaia 26,21).

Sângele. Adică, sângele ce urma să fie vărsat cu prilejul nimicirii Ierusalimului. Pedepsirea cetăţii urma să fie tot atât de cunoscută înaintea lumii cum erau şi păcatele ei.

Fierbe bine. Ebr. tamam, literal a completa, a duce la cap. Traducerea fierbe bine este interpretativă, dar probabil dă ideea care s-a avut în vedere.

Fă. Ebr. raqach, o formă a verbului care e folosită pentru a arăta amestecarea ingredientelor uleiului de uns (Exod 30,33.35). Sensul este aici nesigur. LXX redă expresia prin ca fiertura să scadă.

Gol. Cetatea fără locuitorii ei. Focul trebuie să continue până când rugina e mistuită. Cetatea însăşi urma să fie nimicită.

Versetele 11-14 arată nereuşita încercărilor de mai înainte de a produce o reformă şi prezintă certitudinea şi deplinătatea judecăţilor ce ameninţau să vină.

Cuvântul. Începe o nouă secţiune, care nu e legată direct cu parabola din v. 11-14.

Îţi voi răpi. Ezechiel e informat că soţia lui, pe care o iubeşte din toată inima, e pe moarte. Nu e cazul să deducem din vorbirea folosită aici că moartea ei era rezultatul unei lovituri directe dată de Dumnezeu. Soţia lui se poate să fi fost de ceva vreme bolnavă şi se poate ca Dumnezeu să-l fi înştiinţat de apropierea morţii ei. În mod figurat, adesea se spune că Dumnezeu face, ceea ce permite sau nu împiedică (2Cronici 18,18). Satana e autorul păcatului, suferinţei şi morţii (vezi DA 24, 470, 471). Totuşi lui Dumnezeu îi face plăcere să ia ceea ce vrăjmaşul aduce asupra noastră pentru a ne amărî, şi să le facă să servească unui scop bun (vezi Romani 8,28; DA 471). Aici, pierderea dorinţei ochilor lui Ezechiel era folosită pentru a imprima puternic în mintea poporului solia divină.

Experienţa lui Ezechiel accentuează puternic învăţătura că angajarea în slujba lui Dumnezeu nu înseamnă imunitate faţă de suferinţă şi nenorocire. Uneori pare că solii lui Dumnezeu sunt mai amarnic asaltaţi decât alţii care nu sunt angajaţi activ în lucrarea creştină. Multe dezastre au lovit pe aceia care şi-au dedicat viaţa în câmpuri misionare depărtate. Moarte neaşteptată sau boală grea a venit uneori asupra unor asemenea fiinţe dedicate. Nenorocirile acestea nu ar trebui să fie considerate ca lovituri ale judecăţii cereşti. Ele sunt rezultatele lucrării lui Satana. Vrăjmaşului trebuie să-i fie îngăduită o măsură de acces la suflete astfel încât la vremea sfârşitului să nu poată declara că nu i s-a dat un bun prilej. Principiul acesta e demonstrat în viaţa lui Iov. Totuşi când vrăjmaşul aduce suferinţă, lui Dumnezeu îi place să facă marea întristare să lucreze spre bine, spre curăţirea celor care rămân (vezi DA 471).

Nu plânge. Sau nu te jeli. Semnele obişnuite ale doliului trebuiau să fie evitate (vezi Iosua 7,6; 1Samuel 4,12; 2Samuel 15,30.32; Isaia 20,2; Mica 3,7).

Pâinea de jale. Probabil o referire la mâncarea funerară (vezi Deuteronom 26,14; Ieremia 16,7; Osea 9,4).

Vorbisem. Ce a vorbit profetul nu ni se spune. Poate că a împărtăşit concetăţenilor săi vestea tragică cu privire la moartea soţiei sale.

Ce înseamnă pentru noi? Acţiunile curioase ale lui Ezechiel au trezit nădăjduitul spirit de cercetare.

Voi pângări locaşul Meu. Sanctuarul, dorinţa ochilor poporului, urma să fie pângărit şi distrus. Picioarele nesfinte ale Neamurilor urmau să calce prin locurile cele mai sfinte ale lui, unde nici preoţii nu aveau voie să meargă.

Lucrul iubit de voi. Mai multe manuscrise ebraice zic: dorinţa sufletului nostru.

Veţi tânji. Ebr. maqaq, literal a se strica, a putrezi.

Ezechiel. Aceasta este singura împrejurare, în afară de cap. 1,3, în care Ezechiel să vorbească despre sine pe nume. Exemple paralele de scriitori sacri care introduc propriile lor nume sunt Isaia 20,3 şi Daniel 8,27.

În ziua aceea. Ezechiel este informat că atunci când va auzi despre căderea cetăţii (vezi comentariul la cap. 33,21-22) limba i se va dezlega (vezi cap. 3,26-27).