Ioiachim. Mai multe manuscrise ebraice zic Zedechia, care fără îndoială e exprimarea corectă, cum e clar dovedit de versetele 3, 12 (vezi cap. 28,1). Deşi Zedechia domnea prin îngăduinţa lui Nebucadneţar, care-l aşezase pe tron (vezi 2Regi 24,17-19), el şi regii învecinaţi care plăteau tribut Babilonului, nu părăsiseră nădejdea de a se elibera de jugul haldeu. Experienţa din Ieremia 27 a avut loc în al IV-lea an al lui Zedechia, cam pe la 593 î.Hr. (vezi comentariul la cap. 28,1).
Legături şi juguri. Dramatizarea unor preziceri simbolice ca aceasta (vezi Isaia 20,2; Ieremia 18,19; Ezechiel 12,5-7; Fapte 21,11) urmărea să imprime cu putere în mintea oamenilor ceea ce deţine viitorul pentru ei, şi să-i trezească, dacă era cu putinţă, la o înţelegere a lipsei lor spirituale. Înfăţişându-se aşa cum a făcut, ca şi cum ar fi fost un rob captiv legat sau un animal de povară cu jug, Ieremia ar fi captivat atenţia tuturor mai mult decât ar fi putut-o face doar prin cuvinte. Naţiunile amestecate în această conspiraţie, cel mai puţin Zedechia, urmau să fie lăsate fără nici o scuză de a gândi că planurile lor aveau vreo perspectivă de succes.
Trimite-le. Aşa cum se arată în partea de încheiere a versetului, regii numiţi aici trimiseseră trimişi sau ambasadori la Zedechia, grăbind o alianţă împotriva lui Nebucadneţar. Naţiunile acestea sunt menţionate în aceeaşi ordine în profeţia din cap. 25,21.22, dată cu 11 ani mai înainte. Această prezicere anterioară se împlinise parţial până la data aceasta. Totuşi, dintr-un motiv oarecare, aceşti regi cultivau nădejdea că puteau izbuti într-o rebeliune împotriva lui Nebucadneţar.
Spune-le. Sau Porunceşte-le. Ieremia fusese însărcinat să spună reprezentanţilor regilor numiţi în v. 3 că eforturile lor vor fi zadarnice; că în providenţa lui Dumnezeu, Babilonul urma să fie biruitorul irezistibil al naţiunilor, instrumentul divin pentru a le pedepsi pentru nedreptăţile lor.
Domnul oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,2. Titlul acesta aplicat la Dumnezeul lui Israel a fost în mod deosebit folosit pentru a impresiona naţiunilor care nu cunoşteau pe Domnul, că adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul oştirilor cerului, era mai mult decât un egal pentru oştirile pământului (vezi comentariul la Iosua 5,14; Psalmi 24,10)
Dau pământul. O reamintire că acelaşi Dumnezeu care a creat pământul (Amos 4,12; 9,6) este Cel care controlează destinul lui, care răstoarnă şi pune pe împăraţi (vezi Psalmi 13,18; Daniel 2,21; 5,18.19; pentru comentarii în plus vezi comentariul la cap. 4,17).
Cui îmi place. Sau Cui Mi se pare potrivit.
Robul meu. Vezi comentariul la cap. 25,9.
Fiarelor câmpului. Oştirile cuceritoare strângeau îndeobşte caii şi vitele de la cei învinşi, în felul acesta mărind amărăciunea şi deznădejdea. Învinşilor, li se agrava astfel necazul şi disperarea de înfrânţi.
Fiului său, şi fiului fiului său. Vezi Nota adiţională la Daniel 5. Lucrul acesta poate să sugereze scurtimea duratei Imperiului Babilonian după domnia lui Nebucadneţar, deoarece şirul urmaşilor lui nu coboară mai departe de a doua generaţie după el, fie pe linia directă sau indirectă (vezi Vol. III, p. 47). Aceasta se poate referi la Nabonid şi Belşaţar (ginerele lui Nebucadneţar şi fiul ginerelui său), ca cei doi cârmuitori mai proeminenţi care au urmat lui Nebucadneţar, deşi acesta nu este în mod necesar cazul. Decât să se refere la anumiţi succesori ai lui Nebucadneţar, s-ar putea să însemne doar că împărăţia urma să existe pentru un timp de lungime nedefinită.
O vor supune. Cu toate că toate neamurile vor fi supuse lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului nu urma să stabilească un imperiu de lungă durată. Perşii şi alte popoare urmau la rândul lor să supună pe împăratul Babilonian, aşa că îl vor supune şi pe el. (vezi cap. 51,11.27-29).
Sabie. Biciuirile cu război, sabie, foamete şi ciumă sunt din nou enumerate (vezi comentariul la cap. 14,12).
Ghicitori. Aceia care trăgeau la sorţi sau foloseau alte mijloace pentru a determina calea de urmat (vezi comentariul la cap. 14,12). Cititori în stele. Sau Vrăjitori. Vezi comentariul la Levitic 19,26.
Vrăjitori. Vezi comentariul la Exod 7,11; Daniel 2,2, comp. Isaia 47,9.12. Prezicerile tuturor acestor pronosticatori păgâni erau evident de acord privind îndemnarea acestor cinci naţiuni să se răscoale împotriva lui Nebucadneţar.
Ca să fiţi îndepărtaţi. Prin inspiraţie divină Ieremia ştia care ar fi fost rezultatul dacă regii ar fi urmat sfatul acestor oracole păgâne. Regii şi oştirile lor urmau să meargă la luptă şi să piară, aşa cum a făcut Ahab când a ascultat de un duh al minciunii în gura profeţilor mincinoşi (1Regi 22,15-37).
Plecaţi-vă grumazul. Acelaşi sfat dat naţiunilor înconjurătoare (v. 11) este în mod specific adresat lui Zedechia, împăratul lui Iuda. Ca conducător al poporului, împăratul, dacă ar fi dorit aşa, putea probabil să conducă naţiunea să se supună Babilonului (vezi PK 458).
Sabie. Vezi comentariul la cap. 14,12; 27,8. Poporul. Nu numai o singură naţiune, ci orice naţiune care nu ar fi vrut să se plece Babilonului.
Provocare a minciunii. Cu privire la lucrarea înşelătoare a acestor profeţi mincinoşi vezi comentariul la cap. 14,13; 23,1.2.11.21.23.30.31.33.34.
Ca. Ebr. Lema’an. Totuşi, nu e necesar ca scopul să fie exprimat aici, deoarece lema’an poate fi folosit într-un sens ironic. Rezultatul urmării neascultării lui Iuda este subliniat aici, iar nu scopul lui Dumnezeu. În Biblie, Dumnezeu este adesea prezentat ca făcând ceea ce nu împiedică (vezi comentariul la 1Regi 22,22).
Vor fi aduse în curând. Nebucadneţar dusese uneltele Casei Domnului înainte ca Zedechia să fi urcat la tron (2Regi 2,10-13; 2Cronici 36,7). Pentru a mângâia poporul care jelea foarte mult această pierdere importantă, profeţii mincinoşi preziceau că aceste unelte sfinte vor fi readuse la Ierusalim. Totuşi, aceste vase n-au fost aduse înapoi decât atunci când Cirus le-a redat iudeilor (Ezra 1,7-14).
Pentru ce să ajungă cetatea aceasta o dărâmătură? Este evident că această prezicere mincinoasă a apropiatei înapoieri a vaselor Templului era şi o profeţie dar şi un îndemn la răscoală. Ieremia şi-a dat seama că o revoltă putea duce numai la devastarea Ierusalimului şi apoi la nimicirea Templului.
Să mijlocească. Ieremia sfătuieşte pe profeţii mincinoşi mai degrabă să mijlocească la Dumnezeu pentru ca vasele pe care Nebucadneţar nu le luase mai înainte să nu se ducă la Babilon, decât să-şi piardă timpul în zadarnice eforturi de a recâştiga vasele care deja fuseseră luate de la Templu.
Stâlpii. Cele două coloane de bronz numite Iachin şi Boaz care erau de fiecare parte a pridvorului Templului (vezi comentariul la 1Regi 7,15). Cât priveşte marea turnată care era sprijinită de doisprezece boi, vezi comentariul la 1 Regi 7,23. Cele zece temelii pentru cele zece lighene sunt descrise în 1Regi 7,27-37. Deşi nu este enumerat aici, chivotul era încă în Templu, unde a rămas până când a fost ascuns în timpul arderii finale a Ierusalimului (vezi PK 452).
Ieconia. Vezi comentariul la cap. 22,24.
Duse în Babilon. Cu privire la împlinirea acestei profeţii vezi 2Regi 25,13-15.
Până în ziua. O aluzie la sfârşitul celor şaptezeci de ani de captivitate (vezi comentariul la Ieremia 25,11.12; 28,10; Daniel 9,2).
Comentariile lui Ellen G. White
1–22PK 443, 444; 4T 168, 169
2, 3 4T 168
2–11PK 443
4–11, 21, 224T 169