Cuvântul. Capitolul 21 nu e în succesiune cronologică cu capitolele următoare, dar aparţine domniri lui Zedechia. Foarte probabil că evenimentele descrise aici au avut loc la începutul ultimului asediu al lui Nebucadneţar contra Ierusalimului, 588 în.Hr. (vezi Vol. II, p. 98; Vol. III, p. 92). Văzând oştirile babiloniene împresurând Ierusalimul, Zedechia cuprins de teamă perspectivei ameninţătoare, a trimis doi conducători la Ieremia spre a întreba pe Domnul.
Paşur. Nu cel amintit la cap. 20 (vezi cap. 20,9).
Ţefania. Al doilea preot (Ier 52,24; comp. 2Rg 25,18), unul imediat după marele preot.
Nebucadneţar. Nebuchadnezzar, KJV]. Această cartografiere ce se întâlneşte deseori în Ieremia este mai apropiată de babiloniana Nabi-kudurri-uşur, decât Nebucarneţar din unele traduceri (vezi la Dan 1,1).
Poate. Deşi solii veniseră să întrebe cu privire la calea pe care trebuia s-o urmeze împăratul şi sugerează că se şi aşteptau la un răspuns favorabil pentru Zedechia. Ei doreau ca Domnul să săvârşească una dintre minunile Lui spre a scăpa cetatea de primejdia ei. Ţinând seama de miraculoasa nimicire a armatei lui Sanherib (2Rg 19; Isa 37), această acţiune se poate să fie una de aşa zis respect, având ca scop să ademenească pe profet să se alăture celor care se împotriveau babilonienilor. Mai târziu s-a mai făcut o încercare de a atrage pe Ieremia de partea împăratului (Ier 37,3).
Să-l îndepărteze de la noi. Adică să ridice asediul.
Voi întoarce. Ieremia informează pe reprezentanţii împăratului că strădaniile lor sunt în van. Dumnezeu nu va îndepărta pedeapsa de la poporul Său. Babilonienii urmau să vină mai aproape şi tot mai aproape, înaintând în chip irezistibil, până ce în cele din urmă urma să vină în mijlocul cetăţii acesteia.
Eu Însumi voi lupta. De multe ori în cursul istoriei lui, Israel întâmpinase cu încredere oştiri superioare, încrezătoare că Dumnezeu era cu eu. Dar acum, Dumnezeul lui Israel (vers. 4), declară că El este de partea năvălitorilor haldei. Cauza lui Israel este lipsită de nădejde.
Voi da pe Zedechia. Lipsa de frică a lui Ieremia s-a dovedit în chip izbitor prin aceste cuvinte cu privire la un împărat care era însă pe tron, şi unul care fusese puternic îndemnat de căpeteniile sale să înfrunte puterea lui Nebucadneţar (vezi cap. 38,1-6).
Îi va trece prin ascuţişul săbiei. [Îi voi lovi cu ascuţişul săbiei, trd. Nitz.]. Aceasta s-a întâmplat în mod literal (vezi cap. 52,8-11.24,27).
Iată că vă pun înainte. Ieremia vorbeşte aici în sensul literal fie al găsirii căii vieţii prin predarea la haldei sau prin mergerea pe calea morţii dacă li se vor împotrivi. În altă parte aceleaşi cuvinte au fost folosite pentru a exprima un înţeles mult mai spiritual (vezi Deu 11,26-28; 30,15-19).
Cine va ieşi. Vrăjmaşii lui Ieremia puteau uşor tâlcui această afirmaţie ca însemnând că profetul susţinea fie trădarea, fie dezertarea. În ciuda întregii împotriviri faţă de profet, au fost mulţi cei care au luat aminte la cuvintele lui, şi ca urmare îşi salvaseră viaţa (vezi cap. 39,9; 52,15).
Pradă. Vezi cap. 38,2; 39,18; 45,5.
O va arde. Deşi cucerirea cetăţilor asediate adesea atrăgea asupra acestor locuri nimicirea prin foc, la fel este de adevărat că multe din ele au scăpat de la această soartă, după capriciul învingătorului. Inspiraţia de la Dumnezeu a profeţiilor lui Ieremia este indicată de precisa lor împlinire (Ier 52,12.13 comp. 2Rg 25,8.9; 2Cr 36,19).
Casă a lui David. O referire la diferiţi slujbaşi ai cârmuirii care aparţineau familiei regale. Funcţiile judecătoreşti ale statului pare să fi fost apucate în mare parte de membri ai familiei regale.
Dis de dimineaţă. Se pare că unul din cele mai bune mijloace folosite de un cârmuitor oriental spre a păstra favoarea poporului era de a se scula în zorii zilei şi de a se duce la poarta cetăţii (vezi Gen 19,1) pentru a asculta plângerile şi cererile celor care fuseseră vătămaţi. Vădita neglijare din partea lui David a acestui înţelept obicei a oferit ocazia pentru răzvrătirea lui Absalom (vezi la 2Sa 15,26-), în timp ce atenţia dată de Solomon nevoilor au contribuit la faima împăratului ca om înţelept (vezi 1Rg 3,16-28). Aşteptarea până la o parte mai târzie în timp a zilei, când căldura devenea copleşitoare, ar fi avut acest drept urmare pierderea aceste ocazii de a împărţi poporului dreptatea cuvenită (vezi 1Sa 4,5; Ecl 10,16.17).
Asuprit. [Jefuit, KJV]. Ebr, gazal, a sfâşia, a prinde, a jefui.
Cetate. [Locuitori, KJV; Cel ce zaci în vale, trd. Nitz.; Locuitoare, trd. G.Gal.]. literal, locuitoare. În ebraică este folosit genul feminin, ca şi în cazul fiica Sionului (Ier 4,31; 6,2.23; Psa 9,14). Se pare că aceasta este o referire la parte de jos a cetăţii Ierusalimului.
Stânca. Ebr. şur, o stâncă mare. Se poate că aceasta înfăţişează partea cea mai înaltă a Ierusalimului, care era clădită pe dealul Sionului (vezi la cap. 17,3).
Cine se va pogorî? Ca şi iebusiţii de pe vremuri, locuitorii iudei se încredeau în ceea ce ei în mod greşit socoteau a fi fortăreaţa cu neputinţă de cucerit a poziţiei naturale a Sionului (vezi la 2Sa 5,6.7).
Pădurii. Această expresie a fost interpretată ca însemnând sau 1) în adevăr păduri (vezi 1Sa 23,15), sau 2) palatul regal, care, din pricina coloanelor de cedru, fusese numit casa din pădurea Libanului (1Rg 7,2; 10,21; vezi 2Sa 7,2.7; Ier 22,6.7). Una din faptele de distrugere ale unei armate invadatoare, ca aceea a lui Nebucadneţar, era tăierea “cedrilor înalţi “şi a brazilor aleşi (2Rg 19,23). Repetatele distrugeri de copaci din ţară dau în parte motivul rarităţii copacilor în Palestina modernă.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 8 EW 221