Aşa mi-a vorbit Domnul. Evenimentele acestui capitol pot fi datate cu o grad înalt de probabilitate în 597 î.Hr., în timpul celor trei luni ale domniei lui Ioiachin, deoarece, aşa cum consideră unii, probabil că în v. 18 este amintită regina (mamă) (vezi comentariile acolo), şi deoarece Nehuşta, mama lui Ioiachin este deseori amintită în legătură cu domnia lui Ioiachin (vezi 2Regi 24,6-8.12.15; Ieremia 22,24.26; 29,2).
Brâu. Ebr. ’ezor, o cingătoare a coapselor. Cingătoarea coapselor îi reprezenta în mod simbolic pe Izraeliţi, cei pe care Dumnezeu îi alipise de Sine (vezi v. 11). Să nu-l moi în apă. Un veşmânt umed şi murdar urma să se descompună cu atât mai repede (vezi v. 7).
A doua oară. Nu este dat intervalul de timp dintre întâia şi a doua solie.
Du-te la Eufrat. Deoarece la punctul lui cel mai apropiat fluviul Eufrat este la aproximativ 350 de mile de Ierusalim, unii au pus la îndoială dacă era vizat fluviul acesta sau dacă se făcea referire la vreo altă aşezare geografică având acelaşi nume. Cuvântul pentru Eufrat, Perath, este continuu tradus prin Eufrat în tot VT. În fiecare caz are lângă sine cuvântul pentru fluviu cu excepţia din acest capitol, din 2Cronici 35,20 şi Ieremia 51,63. Două călătorii până la şi de la fluviul Eufrat, una ca să îngroape brâul (Ieremia 13,4.5), iar alta ca să-l dezgroape (v. 6, 7) ar fi însemnat sarcina extrem de grea şi de anevoioasă de a face un drum de vreo 1400 de km. Unii au considerat că importanţa profeţiei acestui capitol îndreptăţea o asemenea întreprindere. Alţii au susţinut că Eufrat se referă aici la o altă aşezare geografică, şi au dat felurite explicaţii pentru folosirea lui Perath. Explicaţiile sugerate sunt: 1) că acesta era un vad de apă în apropiere de Ierusalim, dar încă neidentificat; 2) că Perath este o greşeală de transcriere a lui Parah (Iosua 18,23), considerat a fi cam la 5,3 km. la nord-est de Anatot; 3) că el era Paran, potrivit cu traducerea grecească a lui Aquila. Ultima explicaţie pare extrem de improbabilă. Toate celelalte traduceri redau Perath prin Eufrat. Deşi pot exista îndoieli cu privire la faptul dacă lui Ieremia i s-a cerut într-adevăr să îngroape brâul pe malurile renumitului fluviu, nu este nici o îndoială cu privire la explicaţia profeţiei simbolice. Brâul sau cingătoarea reprezintă casa lui Israel (Ieremia 13,11), iar îndepărtarea şi îngroparea lui, ducerea în Babilon a poporului.
După mai multe zile. Nu ni se spune cât a stat îngropat brâul. A fost suficientă vreme pentru ca stricarea lui să-l facă de nefolosit (vezi v. 7).
Stricat. Ebr. shachath.
Mândria peste măsură de mare a Ierusalimului. Deşarta, trufaşa, arogantă mândrie ce izvora din inima păcătoasă şi îndărătnică a poporului. Orice lovitură dată mândriei cetăţii probabil că avea să implice şi marele obiect al mândriei Ierusalimului, Templul (vezi comentariul la cap. 7,4).
Pornirile. Literal, încăpăţânarea.
Casa lui Israel. Simbolismul profeţiei este aici explicat. Cingătoarea sau brâul reprezintă atât casa lui Israel cât şi casa lui Iuda.
Poporul Meu. Dumnezeu îi aminteşte poporului Său care le-ar fi fost partea dacă ei s-ar fi dovedit credincioşi Lui şi ar fi ascultat de voia Sa (vezi Deuteronom 7,6; 26,18.19; 28,1.13; vezi p. 23-38).
Vase. Ebr. nebel aici nu un burduf de piele (ebr. no’d, vezi comentariul la Psalmi 56,9), ci un mare vas de pământ (vezi Isaia 30,14; Plângeri 4,2).
Se vor umple cu vin. Neînţelegând importanţa spirituală a acestei ilustraţii unice, întrebarea: Crezi că noi nu ştim că toate vasele se vor umplea cu vin? a fost pusă de oameni pe de o parte ca uimire, pe de altă parte în bătaie de joc. De ce mai avea să le spună Ieremia ceea ce ei deja ştiau?
Împăraţii. Ioahaz, Ioiachim, Ioiachin şi Zedechia, împăraţii lui Iuda (vezi 2Regi 23,31 la 24,20; Vol. III, p. 94-98), erau cu toţii amestecaţi în evenimentele finale ale împărăţiei de sud. Se poate că profetul îi avea pe toţi în minte.
Îi voi sfărâma. Este vorba de vasele de pământ (vezi comentariul la v. 12). Acestea îi reprezintă pe locuitorii ţării.
Nu fiţi mândri. Mândria constituia păcatul obişnuit al lui Iuda (vezi v. 9).
Daţi slavă Domnului. Adică, faceţi ceea ce cere cunoaşterea lui Dumnezeu şi a cerinţelor Sale. Ca în cazul lui Acan (Iosua 7,19) o asemenea faptă ar implica o mărturisire plină de căinţă a păcatului.
Munţii întunecoşi. Literal, munţii amurgului, un tablou sugerând, poate, lăsarea negurii şi întunericului pedepsei şi disperării ce curând aveau să simtă din pricina nelegiuirii lor (vezi Isaia 59,9.10).
Voi plânge. Profetul îşi exprimă duioasa sa grijă cum şi adânca iubire faţă de poporul său (vezi Plângeri 1,16; vezi comentariul la Ieremia 9,1). Turma Domnului. Prin această expresie Dumnezeu înfăţişează relaţia Sa duioasă faţă de copiii Săi (vezi Zaharia 10,3; Ioan 10,1-6).
Împărătesei. Ebr. gebirah, aici crezându-se a se referi la regina mamă, Nehuşta, mama regelui Ioiachin (Ieconia) (vezi Ieremia 29,2; 2Regi 24,8). Acelaşi cuvânt gebirah, este aplicat mamei lui Asa (vezi 1împăraţi 15,13; 2Cronici 15,16). Că aceste regine mame au exercitat uneori o mare influenţă în treburile împărăţiei este indicat de uzurparea autorităţii supreme de către Atalia (vezi 2Regi 11; vezi comentariul la Daniel 5,10).
Miazăzi. Ebr. negeb, o regiune în partea de sud a Iudeii (vezi Vol. I, harta din faţa pag. 321).
Tot. Se accentuează deplinătatea deportării ce se apropie. Este vorba de întreaga ţară cuprinzându-se aici şi cetăţile din sud.
Miază-noapte. Drumul obişnuit al invaziei de la Babilon ajungea în Palestina dinspre nord (vezi comentariul la cap. 1,4).
Unde este turma? Se adresează Sionului personificat, aşa cum se vede din genul pronumelui ţi care în ebraică este feminin. Turma reprezintă pe locuitorii din Iuda. De aceştia Sionul ar fi trebuit să poarte grijă cu duioşie. Însă Sionul s-a dedat la nelegiuire şi în mod josnic a neglijat turma Domnului (v. 22).
Întrebarea este pusă pe fundalul invaziei care deja era în curs, după cum este arătat de cuvintele: cei ce vin de la miază-noapte. Întrebarea cercetătoare a profetului nu-şi găseşte nici un răspuns. Ca şi cel fără haină de nuntă, Sionul a amuţit (Matei 22,12). De fapt întrebarea nu cerea nici un răspuns. Durerosul adevăr este cu totul prea evident. Ziua punerii la probă trecuse. Turma trece în mâini vrăjmaşe.
Aceeaşi întrebare cercetătoare este adresată părinţilor, învăţătorilor şi conducătorilor spirituali. Dumnezeu a încredinţat suflete preţioase purtării lor de grijă. El va cere o strictă socoteală celor care sunt păzitorii turmei Sale.
Voi pune mai mari peste tine. Sau El va pedepsi. Fără îndoială că aici se face referire la Dumnezeu (vezi DA 641).
Pe care i-ai obişnuit să-ţi fie prieteni de aproape. Ideea generală este probabil că obiectul încrederii lui Iuda îl va dezamăgi.
S-au ridicat. Literal, sunt descoperite. Ridicarea pulpanei, era un indiciu al celei mai adânci decăderi (vezi Isaia 47,1-3; Naum 3,5). Basoreliefuri asiriene zugrăvesc femei captive îndurând această ocară.
Se dezgolesc. Aceasta poate însemna că ei urmau să fie siliţi să umble desculţi ca sclavii de rând sau ca o desfrânată lepădată (vezi Isaia 20,2-4).
Etiopian. Literal, cuşit. Aceşti oameni din partea superioară a Nilului (vezi comentariul la Geneza 10,6; vezi Vol. II, p. 52) nu erau necunoscuţi locuitorilor din Iuda (vezi Ieremia 38,10). Figura aceasta de stil imprima cu putere tristul adevăr că atât de nedezlipit era prins păcatul lui Iuda încât locuitorii lui nu erau în stare ca să-şi schimbe singuri purtarea lor rea. Nu le mai rămăsese decât captivitatea.
Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele. Aici este arătată zădărnicia oricărei strădanii omeneşti de a birui răul fără puterea lui Dumnezeu (vezi 1Împăraţi 8,46; Psalmi 130,3; Proverbe 20,9; Eclesiastul 7,20; Romani 3,9-12; 7,22-8,4; 1Ioan 1,8-2,2).
Pleava. Ebr. qash, paiele sfărâmate şi rupte găsite pe arie după ce boii călcaseră grâul. Acest păiş sau pleavă avea să fie luată de temutul vânt arzător care suflă din pustiul Arabiei (vezi comentariul la cap. 4,41).
Minciună. Probabil o referire la cultul dumnezeilor mincinoşi.
Îţi voi ridica poalele. Vezi comentariul la v. 22. O expresie figurată arătând descoperirea ruşinii poporului.
Preacurviile. O expresie care înfăţişează cultul idolatru al izraeliţilor (vezi cap. 3,20).
Nechezăturile. O figură de stil înfăţişând dorinţele neînfrânate şi pofta păcătoasă a lui Iuda după idolatrie (vezi cap. 2,24; comp. cap. 5,8).
Să te cureţi. Ultima parte a versetului înfăţişează nădejdea plină de iubire a Domnului după reforma spirituală a izraeliţilor. Vorbirea sugerează o nădejde amestecată cu o deznădejde tânguitoare datorită continuei umblări nepocăite a poporului.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
17 GC 21
20 DA 641; CG 561; CT 170; FE 223; PP 192; 4T 424; 6T 205
21 DA 641;
MH 346
CS 35; Te 286