EL ZICE. Ebr. Le’emor, literal, zicând. Legătura acestei forme verbale cu contextul nu este indicată. Comentatorii au prezentat diferite lămuriri pentru această construcţie nenaturală, 1) Ea este legată de leapădă (cap. 2,37). 2) Un rând care în original suna, Cuvântul Domnului mi-a vorbit zicând, a fost lăsat deoparte din textul original, rămânând doar un singur cuvânt. 3) Exprimarea ebraică nu este un echivalent neobişnuit pentru cu alte cuvinte, sau de exemplu. 4) Este o elipsă, şi cuvântul ar trebui redat printr-o exprimare ca aceasta, De obicei se spune, sau sar putea spune. Oricare traducere ar fi adoptată, interpretarea celor ce urmează rămâne neschimbată. În LXX sau Siriacă nu găsim traducerea acestui cuvânt.

SE DESPARTE. O aluzie la legea din Deuteronom 24,1-14. Dacă această solie profetică a fost rostită după descoperirea legii şi rezultatul vădit pro-reînvierea interesului faţă de cuprinsul cărţii (2Regi 22,10.11), ilustraţia nu va fi avut o forţă deosebită. Însă, data soliei nu poate fi stabilită cu precizie. În acelaşi timp Ieremia s-ar putea să facă aluzie la experienţa şi solia predecesorului său, Osea. Ca o ilustrare a puterii lui Dumnezeu cu perversul Său popor, Osea îşi luase înapoi perversa lui soţie (Osea 2,14.16.19.20; 3,1). Ieremia a avut greaua sarcină de a convinge pe oamenii din zilele lui că Dumnezeu nu-i putea reprimi ca ai Săi până ce ei nu dovediseră o adâncă schimbare a inimii.

SE MAI ÎNTOARCE. Verbul ar putea fi înţeles ca posibilitate, ar fi să se întoarcă El?

ŢARA ACEEA. Vezi comentariul la Deuteronom 24,4.

MULŢI IBOVNICI. Deoarece Iuda se legase de Dumnezeu prin legătura unui legământ solemn, fapta sa de a merge după alţi dumnezei era socotită ca un adulter spiritual. Ea era vinovată nu numai de un singur caz de necredincioşie, ci de stăruire şi repetare în alergarea încoace şi încolo după nenumăraţi dumnezei.

SĂ TE ÎNTORCI IARĂŞI. Este o oarecare nesiguranţă cu privire la traducerea corectă a formei verbului (shob) tradus în felul acesta. Siriaca, Targumurile, Vulgata şi KJV traduc pe shob ca un imperativ. Aceasta face pe Domnul să spună, Cu toate că potrivit rânduielilor legale, nu s-ar cuveni să te primesc, totuşi, întoarce-te la Mine. Chemarea la întoarcere este ideea fundamentală din această cuvântare (Ieremia 3,12, 14, 22; 4,1; Zaharia 1,3), aşa că nu ar fi nelalocul ei aici. Totuşi, shob, în forma lui este masculin, pe când Dumnezeu Se adresează poporului Său sub înfăţişarea unei femei. Pronumele feminin se întâlneşte mai înainte în acest verset şi, din moment ce figura nu s-a schimbat, ar fi natural să ne aşteptăm la o formă feminină a verbului. Pe de altă parte, cei mai mulţi învăţaţi moderni, urmând LXX traduc această exprimare ca o întrebare, în mod vădit socotind shob ca un infinitiv, a se întoarce. În cazul acesta exprimarea redă o mirare sau surpriză că Iuda s-ar gândi să se întoarcă. RSV zice, V-aţi reîntoarce? iar o explicaţie pe marginea versiunii ASV spune te gândeşti să te întorci? Această interpretare pare că se potriveşte mai bine cu vers. 2. Fără îndoială, mai înainte ca Dumnezeu să poată reprimi aceşti rătăcitori ar trebui să existe o dovadă a unei schimbări din partea lor, şi un temei al seriozităţii intenţiei.

ÎNĂLŢIMI. Locurile adulterelor spirituale ale lui Iuda (vezi 2Regi 21,3; comp. Ieremia 2,20). LA DRUMURI. Asemenea unei prostituate, ca să atragă pe trecători (vezi Geneza 38,14; Proverbe 7,12; Ezechiel 16,24, 25). CA ARABUL. Pofta nesăţioasă a lui Iuda după riturile idolatre ale cultelor naturii este asemuită cu aceea a unui tâlhar din pustiu care stă la pândă ca să jefuiască o caravană ce trece pe acolo.

OPRITE. După cum prezisese Dumnezeu (vezi comentariul la Levitic 26,19; vezi comentariul la Deuteronom 28,23.24), seceta venise ca urmare a apostaziei lor (Ieremia 14,1–6).

PLOAIA DE PRIMĂVARĂ. Sau Ploaia târzie. Ploaia de primăvară sau târzie cade în martie sau la începutul lui aprilie; şi ploaia timpurie în octombrie şi noiembrie (vezi comentariul la Deuteronom 11,14; Ieremia 5,24; Ioel 2,23). Amândouă erau necesare pentru un seceriş bogat.

FRUNTE DE CURVĂ. Imaginea denotă obrăznicie, încăpăţânare, neruşinare (Ieremia 6,15; 8,12; comp. Apocalips 17,5). Pedepsirea n-a făcut nici o impresie asupra lui Iuda.

ACUM. Sau De acum. Fără îndoială o referire la reformele lui Iosia, care începuseră în al XII-lea an al domniei sale şi au culminat prin marea celebrare a sărbătorii Paştelui, după şase ani (1Cronici 34,3; 35,19). Chiar dacă împăratul era plin de râvnă, răspunsul poporului era în cea mai mare parte o slujire din buze.

PRIETENUL. Sau Călăuză. Ebr. ’alluph, un prieten, un amic intim, folosit aici în loc de soţ, (vezi comentariul la Proverbe 2,17).

ÎŞI VA ŢINE? Sau Va păstra?. Aceasta pare a fi o continuare a aşa-numitei strigării începute în v. 4. Poporul îşi exprimă convingerea că mânia dumnezeiescului său Soţ va trece, în ciuda necredincioşiei lor.

AI VORBIT. Un contrast profund arătat între cuvintele cu înfăţişare plăcută şi căile ei idolatre.

CÂT AI PUTUT. Sau cât ai fost în stare. Iuda şi-a folosit toate puterile la săvârşirea răului.

DOMNUL MI-A ZIS. Profetul compară atitudinile lui Iuda faţă de idolatrie cu cele ale lui Israel. Iuda era înclinat să privească cu batjocură dispreţuitoare triburile de nord care fuseseră luate în robia asiriană. Ieremia arată că vina ei este de fapt mai mare.

PE VREMEA ÎMPĂRATULUI IOSIA. Aceasta urmează să aşeze cuvântarea în primii ani ai activităţii lui Ieremia (vezi p. 19). Ea se poate să fi fost rostită la scurt timp după încercarea lui Iosua de a curăţi ţara de idolatrie şi de a restatornici adevăratul cult al lui Iehova.

AI VĂZUT? Israel fusese luat în robie cam cu o sută de ani mai înainte. Ai văzut? este folosit aici în sensul de ai luat aminte. NECREDINCIOASA. Sau Care dă înapoi. Ebr. Meshubah, dare înapoi. Israel era sora renegată a lui Iuda. S-A DUS. Forma verbală ebraică denotă o îndeletnicire obişnuită (vezi cap. 2,20).

SE VA ÎNTOARCE. Sau Întoarce-te. Poate, mai bine, se va întoarce. Ebraicul tashub poate fi tradus şi într-un fel şi în altul, dar deoarece traducerea anterioară presupune că cel căruia i se vorbeşte este masculin, şi aici în mod evident referirea la Iuda se face la feminin, este mult mai logic să se adopte traducerea din urmă.

SORA EI VICLEANĂ. Sau Înşelătoare. Compară Ezechiel 16,46; 23,2.4. În mod făţiş Israel rupsese legătura cu Iehova, însă se pretindea că e sinceră şi în acelaşi timp se deda la înşelăciune. Ascunsa sinceritate a lui Iuda era în ochii lui Dumnezeu mult mai mare decât făţişa profanare a lui Israel. La necredincioşia lui Israel, Iuda adăuga şi vicleşugul şi ipocrizia.

A VĂZUT. Sau Am văzut. Un manuscris ebraic şi câteva manuscrise greceşti, şi Siriaca zic, ea a văzut. Oricare din exprimări este corespunzătoare cu contextul.

M-AM DESPĂRŢIT. Sau Am îndepărtat. Lepădarea împărăţiei de nord şi pierderea vieţii naţionale a lui Israel a avut loc cu ocazia exilului asirian (2Regi 17,6.18).

STRIGĂTOARE. Sau Uşurătatea Ebr. Qol, de la rădăcina qalal, a fi uşor, a trece repede peste, a lua în glumă. Acesta pare să fie singurul loc unde cuvântul qol are acest sens. LXX sprijină această redare prin expresia eis outhen, literal, ca şi cum n-ar fi nimic. Potrivit acestei traduceri Iuda nu dădea nici o semnificaţie desfrâului ei.

PIATRA ŞI LEMNUL. Idolii lor (vezi cap. 2,27).

DIN TOATĂ INIMA. Reforma din timpul lui Iosia (v. 6) a fost o simplă întoarcere exterioară la Dumnezeu. În inimă oamenii încă se agăţau de idolii lor. După moartea împăratului, ei au decăzut într-o idolatrie făţişă (2Regi 23,31.32; 2Cronici 36,5–8).

CU PREFĂCĂTORIE. Literal, cu înşelăciune,. În pretenţia sa de reformă Iuda practica o minciună.

PARE NEVINOVATĂ. Sau S-a îndreptăţit. Vezi comentariul la v. 7. Ipocrizia era tot atât de jignitoare pentru Dumnezeu ca şi apostazia făţişă (PP 523). Faptul că Iuda poseda privilegii mai mari îi sporea vinovăţia. Printre avantajele lui Iuda erau următoarele, 1) O neîntreruptă succesiune de împăraţi descinzând din casa lui David. În tot timpul anilor existenţei sale ca împărăţie, domnise numai o dinastie. Ca urmare Iuda a fost cruţată de răsturnările politice care alcătuiseră plaga vecinei din nord. 2) Prezenţa înăuntrul hotarelor ei a Templului şi vizibilei manifestări a prezenţei lui Dumnezeu în Templu. 3) Prezenţa înăuntrul hotarelor ei a majorităţii preoţilor şi leviţilor, reprezentanţi oficiali ai cultului lui Iehova. 4) Exemplul cu caracter de avertizare dat prin căderea lui Israel timp de o sută de ani.

Faţă de toate aceste avantaje Iuda ajunsese necredincioasă, ipocrită şi de o mândrie de nesuferită. De aici Israel, în ciuda făţişei sale apostazii, era mai puţin vinovat decât Iuda (vezi Ezechiel 16,51.52; 23,11; Matei 12,41.42; Luca 18,14). Cu cât este mai mare cunoştinţa voii lui Dumnezeu, cu atâta este mai mare păcatul celor care o nesocotesc. (PP 584).

MIAZĂNOAPTE. Aici, provinciile nordice ale Imperiului asirian unde fusese exilate cele zece triburi (vezi 2Regi 15,29; 17,6; 18,11; Ieremia 16,15; 23,8; 31,8). Exilaţii erau invitaţi să se pocăiască şi să se întoarcă.

ÎNTOARCE-TE, NECREDINCIOASĂ. În ebraică este un joc de cuvinte, cuvântul pentru întoarce-te fiind shubah, şi cuvântul pentru apostaziată, necredincioasă fiind meshubah. Porunca însemnă literal întoarce-te, O, Israele ce ai dat înapoi. (vezi comentariul la v. 6). Apelul adresat lui Israel urmărea evident să stârnească în Iuda o dumnezeiască gelozie şi pocăinţă (vezi Romani 11,14).

NU VOI ARUNCA O PRIVIRE ÎNTUNECOASĂ. Sau Nu-mi voi face mânia Mea să cadă. Literal, nu voi face faţa mea să cadă. Idiomul este ilustrat în Geneza 4,56 (vezi Levitic 17,10; Psalmi 34;16).

RECUNOAŞTE-ŢI NELEGIUIREA. Pocăinţa şi recunoaşterea păcatelor sunt necesare a avea loc înainte de primirea iertării. Trebuie ca oamenii plini de curaj să stea în faţa păcatelor lor şi în mod sincer să le recunoască (vezi Psalmi 51,3; Isaia 59,12; Ieremia 14,20). Nimic nu trebuie reţinut şi nu trebuie aduse scuze deşarte (vezi comentariul la Proverbe 28,13).

DUMNEZEI STRĂINI. Vezi Ieremia 2,25; Deuteronom 12,2; 32,16.

COPII. Ca şi tatăl din parabola lui Isus cu fiul pierdut, Dumnezeu va primi cu bine pe acei fii care au rătăcit printr-o ţară depărtată.

EU SUNT STĂPÂNUL. Sau Eu sunt căsătorit. Ebr. Baal, a lua în posesie o femeie ca mireasă sau soţie, sau a stăpâni. LXX adoptând cel de-al doilea înţeles, redă exprimarea prin, Eu voi stăpâni peste voi. Se observă amestecul de metafore din acest verset. Întâi Israel este comparat cu fiii care au luat-o razna, apoi cu o femeie care s-a despărţit de stăpânul ei (vezi Ieremia 31,32; comp. Isaia 54,5; Osea 2,19.20).

UNUL DINTR-O CETATE. Profetul consideră că se vor întoarce numai câţiva. Adevăraţii pocăiţi nu urmau să alcătuiască decât o mică rămăşiţă. Oamenii aveau să fie luaţi individual.

FAMILIE. Ebr. Mishpachah, un clan sau o subîmpărţire a unui trib. Familie aici denotă o subîmpărţire mai mare, mai întinsă decât o cetate, de fapt, una care poate cuprinde mai multe cetăţi. Ideea e sprijinită şi de faptul că doi oameni aveau să fie luaţi dintr-o familie, în vreme ce numai unul dintr-o cetate, (vezi Geneza 10,5; 12,3; comp. 22,18). Trebuie luat în seamă că acest cuvânt de cetate poate să arate o unitate de o mărime oarecare, de la aceea a unui sat la aceea a unui oraş mare.

PĂSTORI. Vezi comentariul la cap. 2,8.

DUPĂ INIMA MEA. David a fost numit om după inima lui Dumnezeu 1Samuel 13,14; Psalmi 89,20; Fapte 13,22). Păstorii aleşi de Dumnezeu sunt puşi în contrast cu împărăţii lui Israel, aleşi, nu de Dumnezeu ci potrivit dorinţelor raţiunii (vezi Osea 8,4). Împăraţii aceştia duseseră naţiunea la apostazie şi ruină.

CÂND VĂ VEŢI ÎNMULŢI. Compară Ieremia 23,3; Ezechiel 36,11; vezi şi Deuteronom 8,7–20.

CHIVOTUL LEGĂMÂNTULUI. Chivotul era simbolul prezenţei dăinuitoare a Domnului. Ca atare el era şi obiectul de mare cinstire. Deasupra milostivitorului lui se descoperea slava Şechinei, simbolul vizibil al prezenţei Dumnezeului Celui Preaînalt. El era centrul serviciului simbolic al vechiului Israel. Ieremia prezicea venirea timpului când Dumnezeu avea să facă din simbolul prezenţei Sale ceva învechit. Glorioase ar fi fost experienţele vechiului Israel dacă poporul ar fi acceptat planul lui Dumnezeu cu privire la el. (vezi p. 27-30).

IERUSALIMUL, SCAUNUL DE DOMNIE. Dacă Israel ar fi luat aminte la lumina din Cer, Ierusalimul ar fi fost întărit ca o puternică metropolă a pământului [DA 577; vezi p. 30]. TOATE NEAMURILE. Compară Isaia 66,18; Zaharia 14,16.

CU CASA LUI ISRAEL. Israel şi Iuda aveau să se întoarcă amândouă din ţara robiei şi urma să fie restatornicită unitatea naţională (vezi Isaia 11,12.13; Ezechiel 37,16.17; Osea 1,11; comp. Efeseni 2,14–16; 3,6). Duşmănia care existase atât de mult timp între ele avea să dispară şi amândouă aveau să se întoarcă la Dumnezeu (vezi Ieremia 30,3.10.11; 31,31–33; 50,4.5).

ŢARA DE LA MIAZĂNOAPTE. Ţările captivităţii, Asiria (vezi comentariul la v.12) şi Babilonia (vezi comentariul la cap. 1,44; comp. cap. 16,15; 23,8). După aceste cuvinte LXX mai spune, şi din toate ţările (comp. cap. 32,27).

CUM SĂ TE PUN? Aceste cuvinte trebuie văzute ca o exclamaţie, Cum să te pun! sau Cum te voi aşeza?

ÎNTRE COPIII MEI. Este o foarte mare deosebire de păreri cu privire la înţelesul acestei expresii. Unii aplică copiii la alte neamuri între care Israel avea să-şi primească moştenirea. Împotriva acestei interpretări stă faptul că Iuda este înfăţişat ca soţia lui Iehova, (cuvântul te aici este pentru feminin). Dar pare cu totul nepotrivit a socoti o femeie (v. 20) printre fii. Alţii fac o paralelă cu prima parte a v. 16, ca şi cum Dumnezeu spune Cum te voi aşeza printre fii? LXX redă pasajul acesta astfel, Te voi aşeza printre copii!.

O ŢARĂ PLĂCUTĂ. Sau pământul cel dorit (vezi Psalmi 106; Zaharia 7,14; comp. Daniel 8,9; 11,16.41).

PODOABĂ ÎNTRE PODOABE. Sau Moştenire bună a oştirilor. Literal, o moştenire, frumuseţea frumuseţilor naţiunilor., adică o moştenire nespus de glorioasă (vezi Ezechiel 20,6.15). S-a pierdut mult din naturala frumuseţe şi fertilitate a Palestinei.

TATĂ. Comp. v. 4.

UN VUIET SE AUDE. Sau Un glas s-a auzit. Într-o bruscă şi dreaptă trecere (v. 21-25) profetul înfăţişează poporul său ca într-o pocăinţă şi mărturisire de penitenţă pornită din adâncul inimii.

PE ÎNĂLŢIMI. Chiar locurile care fuseseră scenele idolatriei desfrânate sunt înfăţişate ca răsunând la strigătul de plânset şi de rugăminţi de iertate (vezi cap. 7,29). Potrivit obiceiului din răsărit, locurile înalte sau proeminente erau adesea alese pentru jale publică (vezi Judecători 11,37; Isaia 15,2).

VĂ VOI IERTA ABATERILE. Sau Voi vindeca. Comp. cap. 30,17; 33,6. IATĂ-NE VENIM. Acesta ar trebui să fie răspunsul poporului faţă de oferta iertării şi restatornicirii. Domnul le-a dat chiar cuvinte cu care puteau să se întoarcă la El (PK 410).

ÎN ADEVĂR, ZADARNIC. Textul ebraic al primei părţi a versetului este foarte scurt şi drept urmare neclar. El zice literal, Cu adevărat pentru înşelăciunea dealurilor, zarva, munţii. Un număr de manuscrise ebraice leagă cele două cuvinte zarva şi munţii în expresia zarva munţilor. Pentru de pe dealuri, LXX are dealurile. Ideea generală este clară. Un puternic şi hotărât contrast este arătat între orgiile înşelătoare şi amăgitoare cum şi fără de valoare ale închinării la idoli şi siguranţa cultului lui Iehova.

IDOLII. Sau Ruşinea. Literal, ocara, adică idolatria ruşinoasă a poporului (vezi Ieremia 11,13; Osea 9,10). Ebraicul bosheth, ruşine era folosit şi ca nume de batjocură pentru Baal (vezi Ieremia 2,26).

AU MÂNCAT. Unii comentatori aplică aceasta la marele număr de oi şi vite care au fost sacrificate dumnezeilor păgâni şi la copiii arşi ca jertfă lui Moloh, zeul cu foc al lui Amon (Psalmi 106,38; Ieremia 7,31). Apare ca foarte probabil că aici se face referire la ruina generală ce a fost urmarea apostaziei generale.

SĂ NE CULCĂM. Domnul dorea o completă recunoaştere a păcatului şi o primire a pedepsei fără a se prezenta nici o scuză şi fără prezentarea nici unei circumstanţe atenuante. De obicei cineva care este cuprins de durere şi amărăciune se arunca la pământ sau pe pat (vezi 2Samuel 12,16; 13,31; 1Regi 21,4) spre a da drumul emoţiilor copleşitoare ce-l zdrobesc. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

4 3T 227; 4T 363

12, 13 DA 300

12–14PK 410

13 COL 158; MH 123

14 MB 64

19 PK 410

20 GC 382

22 GW 209

22–25PK 410