1 Vai de cununa îngâmfată a bețivilor lui Efraim, de floarea veștejită, care este strălucirea podoabei sale pe culmea văii mănoase a celor ce se îmbată!

Cununa îngâmfată. Sau coroana mândră.

Beţivilor lui Efraim. Capitolul acesta este unica solie de mustrare a lui Isaia care se adresează regatului nordic (cu toate că şi Ierusalimul este menţionat în v. 14). Prin urmare, trebuie să fi fost dată înainte de capturarea Samariei de către asirieni în 723/722. Samaria, cununa îngâmfată a unei naţiuni de beţivi, a fost mustrată nu doar o dată din cauza beţiei (Amos 4,1.2; 6,1.6). Profeţii au dat deseori avertizări împotriva acestui viciu (Isaia 5,11.12; 28,7.8). Totuşi, aşa cum reiese din context, Isaia se referă în primul rând la conducătorii regatului nordic, care erau beţi atât la propriu, cât şi la figurat, şi erau incapabili să călăuzească naţiunea în armonie cu voinţa lui Dumnezeu.

Floarea vestejită. De la moartea lui Ieroboam II în 753, până la căderea regatului, 30 de ani mai târziu, dispariţia puterii şi gloriei lui Israel putea fi clar observată de toţi. Regatul se fărâmiţase repede (vezi comentariul la 2Regi 15,29; 1Cronici 5,26). Când Isaia a dat solia aceasta, el era într-

adevăr o floare vestejită.

Văii mănoase. Samaria se afla pe o colină aşezată într-o vale frumoasă şi mănoasă.


2 Iată că vine de la Domnul un om tare și puternic, ca o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari șuvoaie de ape, care o doboară cu putere la pământ.

Un om tare. Adică, Asiria, nuiaua mâniei lui Dumnezeu (vezi comentariul la cap. 7,17-20; 10,5).


3 Va fi călcată în picioare cununa îngâmfată a bețivilor lui Efraim;

Călcată în picioare. Adică de năvălitorii asirieni.


4 și floarea veștejită, care este strălucirea podoabei ei pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie care se vede înainte de culesul roadelor și pe care, abia o iei în mână, și îndată o și înghiți.

Smochină timpurie. Vezi comentariul la Marcu 11,13. Recolta obişnuită se cocea în luna august. Smochinele cele mai timpurii, care se coceau în iunie, erau considerate ca o delicatesă specială (vezi Osea 9,10; Mica 7,1). Acestea erau apucate cu grabă şi înghiţite cu poftă. Aşa va fi şi cu Samaria.


5 În ziua aceea, Domnul oștirilor va fi o cunună strălucitoare și o podoabă măreață pentru rămășița poporului

Rămăşiţa. Când Israel a căzut, poporul lui Iuda a rămas relativ credincios lui Dumnezeu, iar pentru el Dumnezeu a fost o cunună strălucitoare. Cu privire la relaţia lui Iuda cu Dumnezeu după căderea lui Israel, vezi Osea 1,6.7; 4,15-17; 11,12.


6 sau un duh de dreptate pentru cel ce șade pe scaunul de judecată și o putere pentru cei ce dau pe vrăjmaș înapoi până la porțile lui.

Duh de dreptate. Dumnezeu i-a dat bunului rege Ezechia un duh de înţelepciune şi de judecată sănătoasă, care în timp de criză l-a făcut în stare să ia hotărâri înţelepte care i-au salvat naţiunea de soarta care a copleşit Israelul de la nord. Acelaşi duh de discernământ este făgăduit conducătorilor lui Dumnezeu de azi.

La porţi. Asirienii înaintaseră chiar până la porţile Ierusalimului, iar căderea acestuia părea de neînlăturat, însă Domnul a întors hoardele asiriene şi Iuda a fost scăpat (vezi cap. 37,35-37).


7 Dar și ei se clatină de vin, și băuturile tari îi amețesc; preoți și proroci sunt îmbătați de băuturi tari, sunt stăpâniți de vin, au amețeli din pricina băuturilor tari; se clatină când prorocesc, se poticnesc când judecă.

Se clatină. Poporul lui Iuda, îndeosebi conducătorii lui, ajunseseră şi ei robiţi de vin. Până şi preoţii şi profeţii, care ar fi trebuit să dea o pildă, erau duşi în rătăcire. În tulburarea lor beţivă, ei se clătinau şi rătăceau drumul. Prooroci mincinoşi erau beţi când vesteau soliile lor mincinoase, iar preoţii se poticneau la lucrările lor sfinte. Întrucât se dedaseră la vin şi la băuturi tari, ei nu mai erau în stare să mai deosebească ce este sfânt de ce este nesfânt, ce este necurat de ce este curat (Levitic 10,9.10).

Îmbătaţi. Literal, confuzi. Ei nu puteau să gândească limpede sau logic.


8 Toate mesele sunt pline de vărsături murdare și nu mai este niciun loc curat. –

Nici un loc curat. Sunt descrise cele mai revoltătoare trăsături ale beţiei (vezi v. 8). Preoţii şi poporul erau mânjiţi, atât literal, cât şi spiritual.


9 Ei zic: „Pe cine vrea el să învețe înțelepciunea? Cui vrea să dea învățături? Unor copii înțărcați de curând, luați de la țâță?

Pe cine vrea el să înveţe? Preoţii şi profeţii a căror sarcină era să înveţe poporul erau ei înşişi rătăciţi, iar din cauza aceasta nu erau în stare să-şi îndeplinească însărcinările (vezi comentariul la Matei 23,16). Ei erau atât de înceţoşaţi, încât Dumnezeu nu putea să-i înveţe. Era, deci, necesar ca ei să fie daţi la o parte, şi noi conducători să fie aleşi – oameni care erau atât smeriţi şi ascultători, cât şi ageri şi spirituali. Vechii conducători a căror minte era înceţoşată spiritual trebuia să fie înlocuiţi cu oameni cărora Dumnezeu le putea comunica soliile Sale de adevăr şi înţelepciune. Aceştia puteau fi priviţi ca nişte copii înţărcaţi de către preoţii plini de învăţătură, dar ei erau smeriţi şi gata să primească învăţătură şi în stare să înveţe căile lui Dumnezeu.


10 Căci dă învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo.” –

Învăţătură peste învăţătură. Adevărul trebuie să fie prezentat clar şi logic, un punct conducând în mod natural la altul. Numai astfel oamenii pot deveni perfect cunoscători ai adevărului. Învăţătura trebuie să fie dată ca unor copii, repetând iarăşi şi iarăşi aceeaşi idee, şi mergând mai departe de la un punct la un altul prin trepte uşoare şi domoale, după puterea de înţelegere a unor oameni a căror minte a fost întunecată de păcat. O astfel de învăţătură poate părea simplă, dar este eficientă.


11 Ei bine! Prin niște oameni cu buze bâlbâitoare și cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia, Domnul.

Cu vorbire străină. Adică, o limbă străină. Dumnezeu îi vorbise poporului Său pe limba acestuia, prin solii Săi proorocii, dar ei nu erau dispuşi să ia aminte. Acum voia să le vorbească prin alte mijloace, mai întâi asirienii şi mai târziu babilonienii, perşii şi romanii. În 1Corinteni 14,21 Pavel aplică textul acesta la oameni a căror vorbire era neînţeleasă pentru ascultători.


12 El îi zicea: „Iată odihna; lăsați pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!” Dar ei n-au vrut să asculte,

Iată odihna. Numai auzind şi ascultând de voia descoperită a lui Dumnezeu poate fi găsită adevărata odihnă. Isus îi chema pe cei obosiţi să vină la El făgăduindu-le să le dea odihnă (Matei 11,28), dar Israel şi Iuda au refuzat să asculte (vezi comentariul la Isaia 6,9.10), iar în felul acesta nu au găsit odihna pe care ar fi putut să o aibă. Vezi şi comentariul la Evrei 3,18.19; 4,1-11.


13 și pentru ei cuvântul Domnului va fi: „Învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo”, ca, mergând, să cadă pe spate și să se zdrobească, să dea în laț, și să fie prinși.

Să cadă pe spate. Dumnezeu îi vorbise poporului Său clar şi simplu, acesta neavând scuză. Dar, sfaturile Sale care aveau menirea de a aduce binecuvântări, acum stăteau ca martor împotriva lui. Piatra din capul unghiului adevărului devenise pentru ei o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere (1Petru 2,6-8; comp. Isaia 28,16). Ceea ce fusese dat pentru a-i ajuta pe oameni devenise prilejul căderii lor (vezi comentariul la Romani 7,10).


14 De aceea, ascultați cuvântul Domnului, batjocoritorilor care stăpâniți peste poporul acesta din Ierusalim!

Batjocorilor. Conducătorii poporului lui Dumnezeu au luat în râs învăţătura Lui şi şi-au bătut joc de înştiinţările primite. Isaia se adresa chiar acelora care în înţelepciunea lor lumească luaseră în râs învăţăturile lui şi stăruiseră în susţinerea unei politici care avea să ducă la ruină naţională. În cuvinte de aspru reproş, conducătorii aceştia sunt acum traşi la răspundere şi li se face cunoscut într-un limbaj lămurit soarta care îi aşteaptă (vezi comentariul la v. 21-23).


15 Pentru că ziceți: „Noi am făcut un legământ cu moartea, am făcut o învoială cu Locuința morților: când va trece urgia apelor năvălitoare, nu ne va atinge, căci avem ca loc de scăpare neadevărul, și ca adăpost minciuna!”,

Pentru că ziceţi. Batjocoritorii din v. 14 vorbesc, acesta fiind răspunsul lor zeflemitor la solemna solie de avertizare din versetele 1-13.

Un legământ cu moartea. Isaia dăduse avertizarea că oamenii aceştia aveau să cadă pe spate şi să se zdrobească, să dea în laţ şi să fie prinşi (v.13). Dar batjocoritorii numai au râs şi s-au arătat nepăsători. Moartea, spuneau ei, se învoise să-i lase să trăiască mai departe în ciuda hotărârilor cerului. Hotărât că nu vom muri pentru faptele noastre rele! (vezi comentariul la Geneza 3,4).

Locuinţa morţilor. Ebr. she’ol, locul figurat al celor morţi (vezi comentariul la Proverbe 15,11). She’ol este prezentat în mod figurat ca o naţiune străină cu care batjocoritorii făcuseră o învoială. Moartea este regele.

Atât de stricaţi şi de ticăloşi erau aceşti conducători ai poporului declarat al lui Dumnezeu încât îşi băteau joc pe faţă de adevăr şi de dreptate. Regele nelegiuit Ahaz, tatăl lui Ezechia, făcuse

o alianţă cu Asiria şi acceptare făţiş zeii şi cultul asirian; de fapt înlocuise altarul Domnului din Ierusalim cu un altar păgân (2Regi 16,7-18). Slujindu-i diavolului ei nădăjduiau să scape de loviturile lui.

Urgia apelor năvălitoare. Adică, judecăţile dumnezeieşti pe care le prezisese Isaia (vezi cap. 8,8).

Ca adăpost minciuna. Batjocoritorii aceştia vorbesc despre propriile lor credinţe şi metode ca fiind minciuni.... Ei ştiau că vorbesc neadevăruri, dar pentru motive personale ei procedau mai curând pe bază de minciună decât de adevăr.


16 de aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preț, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.

Sion. Vezi comentariul la Psalmi 48,2.

Temelie. Deplin înşelaţi, conducătorii lui Iuda zideau pe o temelie de nisip. Ruină şi prăpăd urma să fie în mod inevitabil soarta naţiunii dacă conducătorii continuau să lucreze după placul lor (vezi comentariul la cap. 3,12). Era necesară o temelie mai bună.

Piatră de preţ, piatra din capul unghiului. Nimeni altul decât Mesia (vezi Matei 21,42; Fapte 4,10.11; Romani 9,33; Efeseni 2,20; 1Petru 2,6-8). Iată o Piatră încercată pe care biserica putea să stea în siguranţă. Indiferent ce furtuni ar bate în construcţia zidită pe temelia aceea, ea nu va ceda niciodată (vezi comentariul la Matei 7,24-27). Cu privire la natura şi folosirea în vechime a pietrelor din capul unghiului, vezi comentariul la Matei 21,42. Cu privire la Hristos ca Stânca pe care e zidită biserica vezi comentariul la Matei 16,18.

Nu se va grăbi. Expresia ebraică ar putea de asemenea să însemne nu se va alarma, nu va săvârşi un impuls. Acela care-şi pune credinţa în Hristos poate înainta în desăvârşită încredere şi siguranţă; el nu va avea niciodată nevoie de o fugă precipitată. El nu se va nelinişti în mijlocul unor împrejurări grele, ci se va încrede în Dumnezeu (vezi comentariul la cap. 26,3.4).


17 Voi face din neprihănire o lege, și din dreptate, o cumpănă; și grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului, și apele vor îneca adăpostul minciunii.

Voi face din neprihănire o lege. Literal expresia zice: Voi pune dreptatea ca o linie de măsurat. Nedreptatea domnea, dar Mesia (vezi comentariul la v. 16) urma să le redea oamenilor cunoştinţa a ceea ce înseamnă dreapta purtare faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii lor (vezi comentariul la Matei 5,19-22) prin înălţarea şi cinstirea legii (Isaia 42.21). Isaia continuă aici imaginea din v. 16, luată de la construirea unei case. Biserica lui Dumnezeu Îl va avea pe Hristos ca piatra din capul unghiului său, şi i se va cere să corespundă standardelor Sale de dreptate şi neprihănire (vezi comentariul la Mica 6.8; comp. 1Petru 2,5-10).

Cumpănă [KJV: Fir cu plumb]. Un fir cu plumb este folosit pentru a determina dacă pereţii, ferestrele, uşile sunt cu adevărat verticale, şi astfel aliniate cu temelia.

Grindina va surpa. Numai o construcţie zidită pe Hristos şi pe standardele Lui de neprihănire, dreptate şi adevăr poate sta neclintită (vezi comentariul la Matei 7,24-27). Aceia care zidesc pe o temelie de minciună vor descoperi că construcţia lor nu poate rezista la încercările timpului. Compară şi Apocalips 16,2.

Adăpostul. Adică refugiul minciunilor (vezi comentariul la v. 15).


18 Așa că legământul vostru cu moartea va fi nimicit, și învoiala voastră cu Locuința morților nu va dăinui. Când va trece urgia apelor năvălitoare, veți fi striviți de ea.

Legământul... cu moartea. Vezi comentariul la versetul 15. Planurile care Îl ignoră pe Dumnezeu îi vor lăsa în cele din urmă pe făcătorii lor amarnic dezamăgiţi.


19 Ori de câte ori va trece, vă va apuca; căci va trece în toate diminețile, zi și noapte, și numai vuietul ei vă va îngrozi.”

Ori de câte ori va trece. Profetul continuă imaginea unei inundaţii care loveşte într-o casă. Batjocoritorii (v. 14) considerau că o astfel de inundaţie nu va avea loc niciodată, iar construcţia lor de minciuni va rezista (vezi Matei 7,26.27; comp. 2Petru 3,3-7). Când oamenii îşi vin în fire are loc o tristă deşteptare, deoarece casa lor de minciuni se prăbuşeşte în jurul lor (vezi GC 562).

Vă va îngrozi. Numai când este prea târziu cor înţelege batjocoritorii vuietul [raportul] sau solia pe care Isaia le-o aduce acum la cunoştinţă (vezi Ieremia 8,20), iar aceasta numai sau fără de excepţie, îi va îngrozi.


20 Patul va fi prea scurt ca să te întinzi în el, și învelitoarea prea îngustă ca să te învelești cu ea.

Patul va fi prea scurt. Imaginea se schimbă din nou. Patul reprezintă politica urmată de conducătorii lui Iuda. Politica aceasta, pretindeau ei, va aduce odihnă şi linişte naţiunii. Dar, îi avertizează Isaia, ea se va dovedi insuficientă pentru a face faţă nevoilor lor. Ei n-au reuşit să înţeleagă adevărata natură a stării lor ca naţiune şi nu şi-au dat seama ce fel de leac, sau pat, le trebuia ca să facă faţă nevoilor naţiunii. Planurile lor erau prea înguste ca să corespundă nevoilor situaţiei dificile în care se găsea poporul. Metodele în care ei îşi puneau încrederea nu aveau să-i salveze. Planurile presupus iscusite, dar rele, la care recurg atât de adesea oamenii este cert că nu vor aduce altceva decât dezamăgire şi zbucium sufletesc. Singurul adăpost sigur în vreme de strâmtorare este încrederea în Domnul şi împlinirea dreptăţii (vezi Isaia 37,3).


21 Căci Domnul Se va scula, ca la muntele Perațim, și Se va mânia, ca în valea Gabaonului, ca să-Și facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Și împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit.

Ca la muntele Peraţim. După ce David a fost uns împărat, filistenii au venit împotriva lui, dar au fost bătuţi la Peraţim şi la Gabaon (1Cronici 14,8-16).

Lucrarea Lui ciudată. Dumnezeu, prin natură, este îndurător, milos şi îndelung răbdător (Exod 34,6.7; Ezechiel 18,23.32; 33,11; 2Petru 3,9). Este ceva străin de caracterul Lui să producă chin sau întristare, să dea pedeapsă sau moarte, făpturilor Sale. Dar în acelaşi timp El nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat (Exod 24,7). Uneori dreptatea divină pare să fie atât de îndelung amânată încât oamenii trag concluzia că ea nu va veni niciodată (Eclesiastul 8,11; Ţefania 1,12; Maleahi 2,17; 3,14), şi că ei pot continua pe căile lor rele fără a fi pedepsiţi. Toţi aceia care se încumetă să abuzeze astfel de îndelunga răbdare şi milă a lui Dumnezeu sunt avertizaţi aici că judecata va veni cu siguranţă (vezi Ezechiel 12,21-28; vezi comentariul la Isaia 28,14.23). Când Hristos Se arată ca un războinic ca să-Şi supună vrăjmaşii (Apocalips 19,11-21), oamenii Îl vor vedea acţionând într-un rol care apare extrem de deosebit de tot ceea ce cunoscuseră ei mai înainte. Mielul lui Dumnezeu Se va arăta atunci ca Leul din seminţia lui Iuda (Apocalips 5,5.6).


22 Acum, nu batjocoriți, ca nu cumva să vi se strângă mai tare legăturile; căci am aflat de la Domnul Dumnezeul oștirilor că nimicirea întregii țări este hotărâtă.

Nu batjocoriţi. Vezi comentariul la versetul 15. Nu batjocoriţi avertizările cu privire la nimicirea care vine, stăruie Isaia. Legăturile să vi se strângă. Împotrivirea ar face numai să adăuge la vinovăţia lor şi să sporească pedeapsa lor (vezi Ieremia 28,10.13). Nimicirea... este hotărâtă. Literal, o hotărâre de nimicire, adică de a scoate răul din rădăcină şi de a-i stârpi pe păcătoşi de pe pământ.


23 Plecați-vă urechea și ascultați glasul meu! Fiți cu luare aminte și ascultați cuvântul meu!

Plecaţi-vă urechea. În v. 23-29 Isaia prezintă o învăţătură din ciclul vieţii agricole – aratul, semănatul şi treieratul – dar lasă în seama cititorului interpretarea parabolei. După cum este o vreme potrivită pentru fiecare din aceste lucrări agricole, tot aşa va proceda cu oamenii şi Gospodarul ceresc, la timpul cuvenit (vezi Isaia 5,1-7; Iacov 5,7). Batjocoritorii (Isaia 28,14.21.22) ar fi înţelept să nu se înşele singuri crezând că timpul secerişului poate fi amânat la infinit. Dumnezeu se poartă cu oamenii potrivit cu nevoile lor individuale, când prin judecată, când prin îndurare, dar totdeauna faţă de fiecare potrivit cu ceea ce este cel mai bine pentru el (vezi DA 224,330; MB 150).


24 Cel ce ară pentru semănătură ară oare necontenit? Necontenit își brăzdează și își grăpează el pământul?

Ară oare necontenit? Nici un agricultor înţelept nu-şi va cheltui tot timpul numai cu aratul şi cu semănatul, oricât de importante ar fi aceste lucrări. Însă este esenţial ca fiecare operaţie să fie îndeplinită la timpul cuvenit. Nici una din lucrările acestea nu continuă la nesfârşit; aşa stau lucrurile şi cu Gospodarul ceresc.


25 Oare după ce a netezit fața pământului, nu aruncă el măzăriche și seamănă chimen? Nu pune el grâul în rânduri, orzul într-un loc deosebit, și alacul pe margini?

A netezit faţa. Fiecare soi de sămânţă este semănat în felul ei anume în locul special pregătit pentru ea. Un soi de sămânţă se seamănă prin împrăştiere, un altul în rânduri, iar altul în răzoare. Dumnezeu adaptează procedurile Sale cu oamenii potrivit cu ceea ce este cel mai bine pentru fiecare.

Măzăriche. Ebr. qeşach, iniţial considerată o plantă furajeră, dar ulterior identificată ca Nigella sativa, sau chimion negru, de obicei cunoscută sub numele de negruşcă, sau nucşoară. Planta aceasta creşte până la înălţimea de 1,5 picioare şi de obicei are flori galbene (deşi uneori albastre). Seminţele ei negre, acruţe, aromate sunt folosite în orient ca substanţă aromatică precum şi ca un ajutor pentru digestie.

Chimen. Ebr. kammon, chimenul din timpurile Noului Testament, de asemenea Cuminum cyminum (vezi comentariul la Matei 23,23). La gust şi la înfăţişare se aseamănă cu sămânţa de chimen, dar e mai puţin plăcută la gust. Ca şi chimenul negru este folosit în Orient ca un ajutor pentru digestie.

Grâul. Literal mei?, o cereală inferioară grâului şi de obicei folosită de clasele mai sărace.

Alacul. Un fel de grâu sălbatic de calitate inferioară.


26 Dumnezeul lui l-a învățat să facă așa, El i-a dat aceste învățături.
27 Măzărichea nu se treieră cu leasa, și roata carului nu trece peste chimen; ci măzărichea se bate cu bățul, și chimenul, cu nuiaua.

Măzărichea nu se treieră. Un agricultor care foloseşte un car greu cu roţi dinţate pentru a treiera seminţe pentru care o bătaie uşoară cu băţul era suficientă, ar fi socotit neînţelept. Isaia vrea să spună este că unele persoane, ca şi măzărichea sau ca chimenul răspund satisfăcător la treierări uşoare. Domnul poate să-i trateze mult mai delicat decât pe alţii.


28 Grâul se bate, dar nu se bate necontenit; împingi peste el roata carului și caii, dar nu-l sfărâmi.

Grâul se bate [KJV: Grâul pentru pâine este bătut]. Mai degrabă o întrebare: Bate cineva grâul pentru pâine? (RSV), după cum indică construcţia propoziţiei următoare. Scopul treieratului nu este de a zdrobi şi a prăpădi cerealele, ci de a le desface din pleavă. Totuşi, metoda blândă folosită pentru treieratul chimenului (vezi comentariul la v. 27) ar fi ineficientă la treieratul cerealelor folosite pentru facerea pâinii. La grâu, mei, alac şi orz, se folosesc adesea care cu roţi grele sau sunt mânaţi peste cereale cai şi boi. La fel, Domnul trebuie să folosească metode mai severe la tratarea unora decât la a altora. Dar chiar şi mustrările cele mai grele nu continuă la nesfârşit. Scopul lui Dumnezeu nu este nimicirea. El doreşte numai să îndepărteze pleava lipsită de valoare de grâul valoros. Când acest scop a fost atins, treieratul încetează.


29 Și lucrul acesta vine de la Domnul oștirilor; minunat este planul Lui și mare este înțelepciunea Lui.

Minunat este planul Lui. Judecăţile lui Dumnezeu nu vin din răzbunare, ci din dreptate şi înţelepciune. Când oamenii ajung să înţeleagă căile lui Dumnezeu, ei vor vedea că El este într-adevăr un Minunat Sfetnic (cap. 9,6).

Mare este înţelepciunea Lui. Literal El face lucrarea eficientă să fie mare. Dumnezeu nu este doar atotştiutor, ci şi omnipotent; nu numai atotînţelept, ci şi atotputernic. El nu este doar sfetnic minunat, ci şi extraordinar în aducerea la îndeplinire a îndrumărilor voinţei Sale.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

5 GC 301, 650; PK 733

9–13TM 418

9–17TM 383

10 AA 206; AH 232, 289, 481; CE 37; CG 185; CSW 68; CT 42, 129, 169; Ed 123; Ev 51, 152, 199, 201, 338, 344; FE 141, 268, 288; ML 34; PK 325; Te 158,

169, 244; 1T 156, 390; 2T 420, 536, 605; 3T 565; 4T 127; 5T 665; 6T 68, 196, 416; 7T 66, 73, 136; 8T 161, 298; 9T 105, 126, 134, 240; WM 77

13 5T 691

15 GC 560; 5T 82; 6T 195

16 DA 413, 598; MB 152

16, 17 MB 151

17 Ed 178; TM 182, 384

17, 18 GC 562

21 DA 582; GC 627; PP 139, 628; 5T 77

21, 22 TM 384, 420

23–29CT 314

26 Ed 219

26, 29 FE 326; LS 355; MH 199

29 4T 539