INTRODUCERE - Psalmul 139 vorbeşte despre atotştiinţa şi atotprezenţa lui Dumnezeu. Psalmistul recunoaşte că Dumnezeu este prezent pretutindeni, că este nu numai atotputernic, dar şi atotştiutor, că a alcătuit pe om încă din pântecele mamei lui şi că omul nu poate să scape de prezenţă Sa. Limbajul acestui psalm se apropie foarte mult de acela al cărţii lui Iov. Structura metrică a strofelor e regulată. Sunt patru strofe fiecare constând din şase strofe. Partea întâi (v. 16) se ocupă de atotştiinţa lui Dumnezeu; a doua (v.7-12) de atotprezenţa Lui; a treia (v. 13-18) enumeră motivele profundei convingeri cu privire la aceste adevăruri de care inima poetului este plină. În ultima strofă (v. 19-24) psalmistul schimbă tema şi îşi exprimă neplăcerea faţă de oamenii răi. Apoi încheie cu o rugăciune ca propria sa inimă să fie curată înaintea lui Dumnezeu şi ca să fie condus de El pe calea cea veşnică.
Despre autorul psalmului, vezi 2T 536; 6T 375; despre preambul vezi p. 616, 627.
1. Mă cercetezi. Domnul cercetează inima tuturor (Ieremia 17,10) şi numai El ştie ce este în ea. Prea adesea omul nu-şi dă seama de adevărata sa stare.
Nu-mi ajunge cuvântul. Ebraica acestei părţi poate fi înţeleasă ca dând de înţeles că înainte ca gândul să fi fost transpus în cuvinte, Domnul îl cunoaşte. Totul e deschis şi transparent înaintea lui Dumnezeu.
Mă înconjuri. Domnul ne înconjoară din toate părţile, astfel că nu e posibil să scăpăm de prezenţa Lui.
Minunată. Cunoştinţa lui Dumnezeu întrece puterea de înţelegere a omului.
De Duhul Tău. Psalmistul nu vrea să dea de înţeles în întrebarea sa că doreşte să scape de Duhul lui Dumnezeu, ci că nu există loc în nemărginitul univers unde să nu fie simţită prezenţa Acestuia.
Cer. Compară cu Amos 9,2.
Locuinţa morţilor [Iad, KJV]. Ebr. she'ol (vezi la Proverbe 15,11)
Aripile zorilor. Compară cu Psalm 18,10; Maleahi 4,2. Zorile care cuprind repede cerul sunt reprezentate ca având aripi.
Apuca. Puternica "dreaptă" a lui Dumnezeu îi însoţeşte pe copiii Săi în toate călătoriile lor. Misionarul în locul lui depărtat şi izolat de activitate poate să invoce mângâierea acestei făgăduinţe.
Lumina. E imposibil să ne ascundem de Dumnezeu în întuneric. Greşesc cei care cred că-şi pot aduce la îndeplinire lucrarea mârşavă noaptea, fără ca ochiul atoatevăzător al lui Dumnezeu să nu-i vadă. Noaptea poate să ne ascundă de oameni, dar nu de Dumnezeu.
Mi-ai întocmit. Ebr. qanah, aici socotit că înseamnă "a crea", ca, probabil, în Genesa 14,19.20; Exod 15.16; Deuteronom 32,6. Rărunchii. Literal, "rinichii", aici probabil folosit în loc de organele interne, în general. Ţesut [Ai acoperit, KJV]. Ebr. sakak, care după unii autori înseamnă "a tricota", "a ţese", "a împleti"; după alţii, "a ţine ascuns".
Minunate [Făcut minunat, KJV]. Există multă incertitudine cu privire la traducerea exactă a acestui verset. LXX zice: "Îţi voi mulţumi; căci Tu eşti înspăimântător de minunat." Celelalte versiuni vechi sprijină această variantă. Textul ebraic tinde să sprijine traducerea din KJV. Potrivit cu acesta, psalmistul preamăreşte minunile corpului omenesc (vezi Ed 201; 6T 375, 376). Marile progrese ale ştiinţei medicale, făcute de când s-au scris lucrurile acestea, au scos la iveală minuni până acum necunoscute în mecanismul corpului uman.
Într-un loc tainic. Ca şi un mare artist care nu expune pictura sa până când nu e complet gata, Dumnezeu nu dă la o parte cortina existenţei umane până când noua viaţă nu e perfectă în simetrie şi frumoasă în formă.
Ţesut în chip ciudat [Lucrat în chip ciudat, KJV]. Literal, "ţesut".
În adâncurile pământului. O aluzie simbolică la pântece.
Erau scrise. Aşa cum un arhitect îşi întocmeşte proiectul şi îşi pregăteşte devizele pentru o nouă locuinţă, tot aşa Dumnezeu plănuieşte ce anume va fi fiecare persoană încă înainte ca sufletul acela să se nască pe lume. Persoanei îi revine sarcina să hotărască dacă va urma sau nu planul divin.
Depărtaţi-vă de la mine. O tranziţie bruscă. Psalmistul îşi îndreaptă atenţia spre prezenţa răului pe lume. Pentru el păcatul era strâns legat de păcătos, aşa că rugăciunile lui pentru încetarea nelegiuirii era alcătuită din cuvinte de acuzare a păcătosului.
Să nu-mi fie scârbă? Literal, "nu mi-e scârbă?" (vezi la Psalm 119,158).
Ură desăvârşită. O reflectare a simţământului adânc indignări îndreptăţită faţă de rău. Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu ar trebui să urască din toată inima nelegiuirea şi să iubească binele şi adevărul.
Cunoaşte-mi gândurile. Din nou inima e deschisă înaintea ochiului unui Dumnezeu îndurător (vezi v. 1).
Du-mă. Numai Dumnezeu, care ne cunoaşte gândurile cele mai intime, ne poate conduce în siguranţă. Noi toţi avem nevoie de un Dumnezeu infailibil.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1-3TM 439
1-6�
MH 433; 8T 282
2-6�
Ed 133
7-10�
Ed 132
12�
GC 346
14�
CD 17, 20; CG 104; CH 38, 41, 390, 504; Ed 201; ML 127; MM 80; Te 11, 213, 215; 1T 487; 2T 536; 3T 136; 6T 375; 8T 260
14.15�
CG 360; FE 426; 8T 264
16�
MH 415
17.18�
LS 339
23.24�
SC 39; 5T 333