1 Viziunea lui Obadia. Astfel spune Domnul DUMNEZEU referitor la Edom: Noi am auzit un zvon de la DOMNUL și un ambasador este trimis printre păgâni: Sculați-vă și să ne ridicăm împotriva ei în bătălie.

Proorocia. Sau Vedenia. Cele trei cuvinte introductive alcătuiesc titlul cărţii. Obadia nu identică timpul în care a trăit. Data profeţiei lui trebuie să fie dedusă din dovezile interne (vezi p. 22).

Edom. Edomiţii, descinzând din Esau, erau aşadar rude de sânge cu israeliţii (Geneza 36,1). Teritoriul lor se afla la sud de Marea Moartă, de-a lungul lui Arabah, extinzându-se către sud pe o distanţă de aproape 160 de km.

Noi am auzit. LXX zice, Eu am auzit.

O veste. Ebr. shemu‘ah, un raport, noutăţi, veşti.

Sol. Ebr. sir, mesager.

2 Iată, te-am făcut mică printre păgâni, ești foarte disprețuită.

Te voi face. Sau Te-am făcut. Timpul aici poate fi privit ca un perfect profetic şi prin urmare tradus Te voi face. Evenimente care urmează însă să aibă loc sunt exprimate ca fiind deja împlinite. Folosirea acestui timp scoate în evidenţă certitudinea împlinirii.


3 Mândria inimii tale te-a înșelat, tu, care locuiești în crăpăturile stâncii, a cărei locuință este sus; care spune în inima ei: Cine mă va coborî la pământ?

Crăpăturile. Teritoriul lui Edom era muntos. Numele muntele Seir şi muntele lui Esau (vezi Iosua 24,4; Obadia 8) sunt prin urmare deosebit de potrivite

Stâncilor. Ebr. sela‘, stâncă, care poate fi transliterat Sela şi astfel să desemneze o cetate importantă a Edomului. Sela a fost numită mai târziu Petra de către greci. Ea ocupa o poziţie defensivă excelentă, aflându-se într-o vale îngustă înconjurată de stânci prăpăstioase (vezi comentariul la Ieremia 49,16).

Mă va arunca. O pretenţie făloasă şi arogantă. Descendenţii lui Esau se simţeau în siguranţă în întăriturile apărării lor naturale. Compară făloasa mândrie a lui Faraon (Exod 5,1.2) şi a lui Nebucadneţar (Daniel 4,28-31).

4 Chiar dacă te-ai înălța ca acvila și chiar dacă ți-ai așeza cuibul printre stele, de acolo te voi coborî, spune DOMNUL.

Ca vulturul. Este caracteristică vulturului construirea cuibului printre stâncile înalte (Iov 39,27.28). Între stele. O ilustraţie plină de culoare a neajutorării Edomului în faţa judecăţilor care se apropiau.


5 Dacă ar fi venit hoți la tine, dacă ar fi venit tâlhari noaptea, (cât ești de stârpită) nu ar fi furat până când s-ar fi îndestulat? Dacă ar fi venit culegători de struguri la tine, nu ar fi lăsat câțiva struguri?

Hoţi. Ebr. gannabim, de la rădăcina ganab, verbul folosit în porunca Decalogului împotriva furtului (Exod 20,15).

Tâlhari. De la ebr. shadad, a devasta, a jefui, a fi violent faţă de, de aici jefuitori. De obicei hoţii şi tâlharii iau unele lucruri, dar lasă altele neluate. Pentru a accentua, totuşi, deplina distrugere care va veni asupra Edomului, Obadia în contrast arată că nimic nu va fi cruţat.

Culegători de vie. Israeliţilor le era interzis prin lege să culeagă o vie aşa încât să nu mai rămână nimic (Levitic 19,10; Deuteronom 24,21). În mintea jefuitorilor Edomului nu va exista o

-1-

astfel de prevedere îndurătoare.


6 Cât de cercetate sunt lucrurile lui Esau! Cât de căutate sunt lucrurile lui ascunse!

Scormonit. Adică, cercetat în mod riguros. Traducerea Cum a fost jefuit Edomul (RSV), a fost întemeiată în parte pe LXX. Comorile. Ebr. maspunim, comori ascunse.


7 Toți oamenii din alianța ta te-au adus până la graniță; oamenii care erau în pace cu tine te-au înșelat și te-au învins; cei care mănâncă pâinea ta au pus o vătămare sub tine; nu este înțelegere în el.

Toţi cei uniţi cu tine. Literal, toţi oamenii legământului tău, adică, aliaţii Edomului.

La hotar. Sunt posibile mai multe interpretări ale acestei expresii: 1) Edomiţii înşişi au fost deposedaţi şi alungaţi la hotarele lor. 2) Ambasadorii edomiţi, apelând la aliaţii lor după ajutor, erau conduşi la hotar cu cererile lor lipsite de răspuns. 3) Aliaţii i-au părăsit pe Edomiţi la graniţele lor şi i-au lăsat pe mâna duşmanilor lor. 4) Refugiaţii Edomiţi nu au fost primiţi şi au fost trimişi înapoi la hotarele lor.

Prietenii tăi. Sau Oamenii care erau în pace. Expresia aceasta pare să fie paralelă cu toţi cei uniţi cu tine.

Curse. Ebr. mazor, al cărui sens este incert. Cuvântul, provenit probabil de la o altă rădăcină se mai întâlneşte în Ieremia 30,12 şi Osea 5,13 cu sensul de rană. Dar în Obadia 7 un asemenea sens este lipsit de sens. LXX zice enedra o cursă. Traducerea cursă este bazată evident pe LXX.

Nu le-ai băgat în seamă. Sau fără pricepere.

8 În ziua aceea, spune DOMNUL, nu voi nimici pe înțelepții din Edom și înțelegerea de pe muntele lui Esau?

Voi pierde… pe cei înţelepţi. Edomul era vestit pentru înţelepciunea lui (Ieremia 49,7).

Muntele lui Esau. Vezi comentariul la v. 3.

9 Și oamenii tăi puternici, Temane, se vor descuraja, pentru că fiecare din muntele lui Esau va fi stârpit prin măcelărire.

Temane. O regiune din sau un alt nume pentru Edom (vezi comentariul la Ieremia 49,7).


10 Pentru violența ta împotriva fratelui tău Iacob, rușinea te va acoperi și vei fi stârpit pentru totdeauna.

Silniciei. Vezi p. 987.

Ruşine. Compară Ieremia 3,25; Mica 7,10.

11 În ziua în care stăteai în picioare pe cealaltă parte, în ziua în care străinii îi duceau în captivitate forțele și locuitorii temporari intrau pe porțile lui și aruncau sorți asupra Ierusalimului, chiar tu erai ca unul dintre ei.

Stăteai. Pe temeiul datei lui Obadia adoptate de acest comentariu evenimentele din v. 10-14 se referă la nimicirea Ierusalimului de către Nebucadneţar în 586 î.Hr. (vezi p. 987).


12 Dar tu nu trebuia să fi privit ziua fratelui tău în ziua în care a devenit un străin, nici nu trebuia să te bucuri asupra copiilor lui Iuda în ziua nimicirii lor, nici nu trebuia să vorbești cu mândrie în ziua strâmtorării.

Nu trebuiai. Versetele 12-14 relatează, printr-o construcţie poetică vie, purtarea insensibilă a Edomului faţă de Iuda.

-2-

Să te uiţi mulţumit. Adică, cu o satisfacţie răutăcioasă.

În ziua nenorocirii lui. Expresia aceasta traduce un singur cuvânt ebraic, neker, nenorocire.

Să vorbeşti cu semeţie. Literal, ţi-ai lărgit gura, posibil într-o vorbire făloasă. O culminare ascendentă a fost observată în versetul acesta: întâi, privirea satisfăcută, apoi, bucuria răutăcioasă şi, în sfârşit, expresia triumfătoare a lăudăroşeniei şi a derâderii insultătoare.


13 Tu nu trebuia să fi intrat pe poarta poporului meu în ziua nenorocirii lor; da, nu trebuia să fi privit necazul lor în ziua nenorocirii lor, nici să fi pus mâna pe averea lor în ziua nenorocirii lor,

Nu trebuiai să intri. Compară Ezechiel 35,5.


14 Nici nu trebuia să fi stat în picioare la răspântie, ca să stârpești pe aceia dintre ai lui care au scăpat, nici nu trebuia să fi predat pe aceia dintre ai lui care au rămas în ziua strâmtorării.

Nu trebuiai să stai. Nelegiuirea menţionată aici pare să fie aceea de interceptare a fugarilor lui Iuda şi predare a lor ca robi vrăşmaşilor. Ca vecini ai lui Iuda, natural că Edomiţii cunoşteau mai bine căile de scăpare decât babilonienii.


15 Fiindcă ziua DOMNULUI este aproape asupra tuturor păgânilor, cum ai făcut așa ți se va face; răsplata ta se va întoarce asupra capului tău.

Ziua Domnului. În legătură cu refacerea lui Iuda (v. 17-21) va veni o zi de judecată asupra naţiunilor. Pentru o definiţie a expresiei ziua Domnului, vezi comentariul la Isaia 13,6. Profeţiile de osândă asupra Edomului ar trebui înţelese în lumina profeţiilor cu privire la viitorul lui Israel. Întrucât promisiunile de refacere pentru Israel erau condiţionate, iar Israel nu a ajuns să împlinească condiţiile, nu toate amănuntele prezicerii de condamnare s-au împlinit (vezi p. 34; vezi comentariul la Ezechiel 34,11.14).

Faptele tale se vor întoarce. Aşa va fi la judecata finală. Fiecare urmează să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut. (2Corinteni 5,10; comp. Apocalipsa 22,12).

16 Așa cum ați băut pe muntele meu sfânt, așa vor bea toți păgânii în continuu, da, vor bea și vor înghiți și vor fi ca și cum nu ar fi fost.

După cum aţi băut. Unii susţin că prima propoziţie este adresată Israeliţilor care băuseră paharul mâniei lui Dumnezeu pentru păcatele lor (Isaia 51,17). Poporul lui Dumnezeu fusese pedepsit; tot aşa vor fi şi păgânii. Alţii consideră că întrucât Obadia se ocupă îndeosebi cu Edomiţii, cuvintele acestea se referă la ei. Expresia pe muntele Meu cel sfânt ar putea atunci să facă aluzie la scenele de petrecere şi beţie cum probabil au avut loc la sărbătoarea din Ierusalim după căderea lui Iuda.

Necurmat. Ebr. tamid. Pentru o definiţie a lui tamid vezi comentariul la Daniel 8,11. Nu se poate să se fi vizat perpetuitatea, deoarece după ce neamurile vor fi băut vor fi ca şi când n-ar fi fost niciodată. În loc de tamid, multe manuscrise ebraice spun sabib, de jur împrejur. LXX spune vin, probabil de la chemer, oarecum asemănător în scrierea ebraică cu tamid.

N-ar fi fost. LXX spune: vor fi ca şi cum n-ar exista. Expresia denotă nimicire deplină. Naţiunile în opoziţie cu Dumnezeu vor înceta să mai existe.

Cuvintele acestei expresii au fost adesea folosite pentru a descrie soarta finală a nelegiuiţilor (vezi comentariile lui Ellen White de la finele acestui capitol). Nelegiuiţii vor fi pe deplin anihilaţi. Şi sufletul şi trupul vor fi nimicite în gheenă (Matei 10,28). Aceasta este moartea a doua (Apocalipsa 20,13-15). Biblia nu ne dă nici o garanţie pentru doctrina unui iad care arde veşnic în care cei pierduţi vor suferi pedeapsa fără de sfârşit.

-3-

Nimicirea nelegiuiţilor nu va fi un act de putere arbitrară din partea lui Dumnezeu doar pentru ca El să-Şi arate autoritatea şi suveranitatea morală. Într-adevăr, ea va constitui o desfăşurare a puterii Lui suverane, dar o manifestare necesară din cauză că cei neevlavioşi în mod regretabil şi-au format caractere care îi fac să fie cu totul necorespunzători pentru sfinţenia şi curăţia căminului celor răscumpăraţi. Va fi chiar un act de îndurare cruţarea lor de o existenţă care ar fi cât se poate de respingătoare şi urâtă pentru natura lor rea (vezi GC 36, 37; DA 107, 763, 764; SC 18).


17 Dar pe muntele Sion va fi eliberare și va fi sfințenie; și casa lui Iacob va stăpâni posesiunile lor.

Muntele Sionului. Locul care suferise mârşăvia din partea Edomului şi a celorlalte naţiuni (v. 16) va avea parte de o mântuire plină de slavă.

Mântuirea. Ebr. peletah, o scăpare, mântuire sau ce [sau cine] scapă.

Îşi va lua înapoi moşiile. Adică, după întoarcerea din exil. Făgăduinţele din v. 17-21 n-au fost niciodată împlinite din cauză că iudeii atât în timpul exilului, cât şi după el, nu au realizat o redeşteptare spirituală necesară pentru a face cu putinţă realizarea destinului lor divin. Vezi p. 32

34.


18 Și casa lui Iacob va fi un foc și casa lui Iosif, o flacără, și casa lui Esau, miriște, și vor arde în ei și îi vor mistui; și nu va fi niciunul care să rămână din casa lui Esau; fiindcă DOMNUL a vorbit.

Casa lui Iosif. Regatul lui Israel, numit aşa din cauză că Iosif fusese tatăl lui Efraim (vezi Geneza 41,50-52), seminţia cea mai importantă a regatului de nord. Potrivit planului divin cele două regate urmau să fie aduse laolaltă ca un singur popor (vezi Ezechiel 37,19; Osea 1,11; Zaharia 10,6; vezi comentariul la Obadia 19).

Nu va mai rămâne nici unul. Unii văd în aceste cuvinte o prezicere a biruinţelor lui Ioan Hircanus asupra Idumeilor nu cu mult timp înainte de anul 100 î.Hr. (Iosif, Antichităţi, xiii. 9. 1). Totuşi, să nu uităm că împlinirea acestei preziceri depindea de împlinirea prezicerilor cu privire la restaurare pentru Iuda. Întrucât cele din urmă erau condiţionate (vezi p. 34) şi au rămas în cea mai mare parte neîmplinite, este imposibil să ne fixăm asupra vreunui eveniment specific ca o împlinire deplină a celor de mai înainte.

19 Și cei de la sud vor stăpâni muntele lui Esau; și cei din câmpie, pe filisteni; și vor stăpâni câmpurile lui Efraim și câmpurile Samariei; și Beniamin va stăpâni Galaadul.

Miazăzi. Ebr. negeb, Negebul, sau ţinutul secetos de la sud de Iuda (vezi comentariul la Iosua 15,19). Câmpie. Ebr. shephelah, Şefela, numele unei fâşii de ţară constând din dealuri joase situate între munţii lui Iuda şi câmpia de coastă (vezi comentariul la Iosua 15,33).

Ţinutul… Samariei. Redistribuirea teritoriului indicată aici, cu Iuda şi Beniamin ocupând teritorii deţinute mai înainte de cele zece triburi, era fără îndoială datorată faptului că, celor zece seminţii, multă vreme răsculate şi nepocăite, nu li s-a dat nici o făgăduinţă de restaurare deplină a vechii lor puteri în Palestina (PK 298). Israeliţii aveau, la nivel individual, privilegiul de a se alipi noului stat, dar urma să fie o singură naţiune.

20 Și captivitatea acestei oștiri a copiilor lui Israel va stăpâni ce este a canaaniților, până la Sarepta; și captivitatea Ierusalimului, care este în Sefarad, va stăpâni cetățile din sud.

Prinşii de război. Ebraica din v. 20 este obscură. Termenul pentru oştire chel, ar trebui probabil să fie redat meterez. Dar la ce se referă meterez este incert. Citind Chalach în loc de

-4-

Chel, se obţine numele unui oraş din Mesopotamia de nord, Halah, unde au fost duşi captivi israeliţi

(vezi 2Regi 17,6; 18,11; 1Cronici 5,26).

Sarepta. Un oraş de coastă al Feniciei numit acum Sarafand (vezi 1Regi 17,9), cam la 14,5 km. sud de Sidon şi la 21 de km. nord-nord-est de Tir.

Sefarad. Locul este menţionat numai aici, iar aşezarea lui este incertă. A fost un loc de aşezare al exilaţilor din Ierusalim. A fost sugerat Sardes din Asia Mică, precum şi o altă localitate din sud-vestul Mediei. LXX zice Ephratah.

21 Și vor urca salvatori pe muntele Sion să judece muntele lui Esau; și împărăția va fi a DOMNULUI.

Izbăvitorii. Obadia îşi încheie profeţia cu o notă triumfătoare cu asigurarea unei depline şi complete mântuiri pentru Sion. Muntele Sion este contrastat cu muntele lui Esau, muntele cel sfânt al lui Dumnezeu cu munţii mândriei omeneşti. Izbăvitorii pot fi aceia care vin din ţările captivităţii menţionate în v. 20 pentru a da ajutor Ierusalimului împotriva duşmanilor lui. LXX dă un sens oarecum diferit: şi oamenii care au fost izbăviţi se vor urca la Ierusalim pentru ca să facă răzbunare asupra muntelui lui Esau.

Va fi a Domnului. Un apogeu corespunzător pentru solia profetică a lui Obadia şi în acelaşi timp şi pentru istoria omenirii. Vine ziua când se va rosti: Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor. (Apocalipsa 11,15).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 16 DA 763; EW 64, 221, 276; GC 545; PP 541

-5-