1 O cântare a treptelor. Spre tine îmi ridic ochii, tu, care locuiești în ceruri.
INTRODUCERE - Psalmul 123 este un călduros apel la Dumnezeu pentru ajutor în vreme de strâmtorare. Schimbarea de la singular la plural (vezi v. 1.2) aşează apelul pe o bază naţională. Cu privire la preambul vezi introducerea la Psalm 120; de asemenea p. 625, 627.

1. Îmi ridic. Ochiul credinţei şi nădejdii trebuie să fie totdeauna ridicat spre Dumnezeu, Suveranul universului.


2 Iată, precum ochii servitorilor privesc la mâna stăpânilor lor și precum ochii servitoarei la mâna stăpânei ei, astfel ochii noștri așteaptă pe DOMNUL Dumnezeul nostru, până când va avea milă de noi.

Robilor [Slujitorii, KJV]. Aşa cum slujitorii dintr-o casă aşteaptă sprijin de la stăpân, tot aşa creştinii sunt dependenţi de Dumnezeu în privinţa ajutorului fizic şi al susţinerii spirituale. Când slujitorului i se face o nedreptate sau i se aduce o jignire, el caută ocrotire la stăpânul său. Tot aşa copilul credincios ar trebui să privească la Domnul pentru a fi izbăvit (vezi 1 Corinteni 4,3.4).

Se uită ochii... la mâna. Compară cu Psalm 145,15, unde psalmistul descrie toate făpturile mâinii lui Dumnezeu ca privind spre El pentru a primi zilnic cele trebuincioase.


3 Ai milă de noi, DOAMNE, ai milă de noi, pentru că suntem umpluți peste măsură cu dispreț.

Sătui. Sunt informaţii insuficiente pentru a determina la ce criză din istoria naţională a lui Israel face aluzie psalmistul.


4 Sufletul nostru este umplut peste măsură cu batjocura celor ce sunt în tihnă și cu disprețul celor mândri.
Îngâmfaţi [Sunt în tihnă, KJV]. Compară cu Ezechiel 16:49; Amos 6,1; Zaharia 1,15. Lipsa suferinţei şi o viaţă tihnită şi de huzur nu sunt terenul propice de dezvoltare a caracterului. Domnul îngăduie ca suferinţă să vină asupra poporului Său pentru a-i dezvăţa de o viaţă comodă şi a-i face să tânjească după căminul lor cerească. Noi ar trebui să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru mâna suferinţei care aruncă în ţărână mândria omului.