1 Mai marelui muzician, un psalm al lui David. Nu tăcea, Dumnezeul laudei mele,

INTRODUCERE - Psalmul 109 e dedicat mai marelui cântăreţilor. Probabil era menit să fie cântat la serviciile cortului şi ale templului. El este o avertizare pentru aceia care întorc ură pentru iubire şi nerecunoştinţă pentru bunătate. NT face referire la o parte din acest psalm ca aplicându-se experienţei lui Iuda (vezi Fapte 1,16-20). Psalmul are trei subîmpărţiri: psalmistul cere ajutor împotriva duşmanilor săi (v. 1-5); el invocă pedeapsă asupra conducătorului acestui grup trădător

(v. 6-20); el izbucneşte într-o cântare de mulţumire faţă de Iehova după o cerere de eliberare (v.

21-31). Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.

1. Nu tăcea. Duşmanii îl ocărau pe psalmist şi îşi băteau joc de Dumnezeul lui. David îl cunoştea atât de bine pe Domnul său şi încrederea lui era atât de adâncă încât Îl ruga atât de curajos pe Prietenul său să rupă tăcerea şi să vorbească.


2 Pentru că gura celui stricat și gura celui înșelător sunt deschise împotriva mea, au vorbit împotriva mea cu o limbă mincinoasă.

Limbă mincinoasă. Martori mincinoşi susţin acuzaţii neîntemeiate împotriva psalmistului. E greu să înduri zvonuri mincinoase, dar suntem îndemnaţi să ne bucurăm când se spun tot felul de lucruri neadevărate şi rele despre noi din cauza lui Hristos (vezi Matei 5,11).


3 M-au încercuit de asemenea cu vorbe de ură și au luptat împotriva mea fără motiv.

Cuvântări pline de ură. Compară Ieremia 18,18.


4 Pentru dragostea mea sunt ei potrivnicii mei, dar eu mă dedic rugăciunii.

La rugăciune. În loc să se răzbune, psalmistul a ales rugăciunea şi mijlocirea. Fericit e omul care poate găsi adăpost în orice încercare şi faţă de orice învinuire nedreaptă în locul tainic al comuniunii cu Dumnezeu.


5 Și mi-au răsplătit cu rău pentru bine și ură pentru dragostea mea.

Pentru dragostea mea. Bunătatea psalmistului faţă de vrăjmaşii săi era răsplătită cu o ură şi mai mare din partea lor. Cea mai mare demonstraţie de iubire faţă de vrăjmaşi a fost văzută la Hristos, Fiul lui Dumnezeu (vezi Romani 5,7-10). Niciodată nu s-a dat pe faţă o iubire ca a Lui. În ciuda manifestării acestei iubiri, El a fost trădat şi răstignit pe cruce. Totuşi în agonia Lui de moarte iubirea Lui faţă de vrăjmaşii Lui nu şi-a pierdut nimic din ardoare când S-a rugat: "Tată, iartă-i, că nu ştiu ce fac" (Luca 23,34).


6 Pune peste el un om stricat și să stea în picioare Satan la dreapta lui.

Sub stăpânirea unui om rău. Dumnezeu îngăduie adesea ca un tiran nelegiuit să stăpânească peste un popor păcătos.


7 Când va fi judecat, să fie condamnat și rugăciunea lui să devină păcat.

Rugăciunea lui să treacă drept un păcat. Literal, "rugăciunea lui va fi păcat". Verbul folosit aici este la viitorul simplu, deosebindu-se de forma care denotă o dorinţă. Rugăciunea omului nelegiuit nu porneşte dintr-o adevărată pocăinţă, ci dintr-o părere de rău faţă de urmările păcatului. Asemenea rugăciuni nu pot fi primite de Dumnezeu (vezi Proverbe 28,9; Isaia 1,15).


8 Zilele lui să fie puține; și un altul să îi ia serviciul.

Puţine să-i fie zilele. Ebraica îngăduie traducerea complementară: "zilele lui vor fi puţine" (vezi la v. 7).

Slujba. Ebr. pequddah, care înseamnă slujba unui supraveghetor. Versetul acesta a fost citat de Petru ca o autorizare de ocupare a locului lui Iuda prin alegerea unui alt apostol (vezi Fapte 1,20).


9 Copiii lui să fie fără tată și soția lui văduvă.

Orfani. În această lume a păcatului "este inevitabil ca copiii să nu sufere din cauza consecinţelor greşelilor părinteşti" (PP 306; vezi la Iosua 7,15). Dimpotrivă, Domnul e milos faţă de odraslele celor drepţi şi manifestă îndurare faţă de generaţiile următoare (vezi Exod 20,6).


10 Copiii lui să fie continuu vagabonzi și să cerșească, să își caute de asemenea pâinea departe de locurile lor pustiite.
11 Jecmănitorul să apuce tot ce are el; și lasă străinii să prade munca lui.

Cel ce l-a împrumutat. [Cămătarul, KJV]. Cineva care-şi dă banii cu camătă. El este înfăţişat aici că cere tot ce are datornicul său.


12 Să nu fie acolo niciunul să întindă mila spre el, nici să nu fie cineva să arate favoare pentru copiii lui fără tată.

Nimeni să nu mai ţină la el. [Să nu mai arate milă faţă de el, KJV]. Adică să facă în aşa fel încât mila să nu se mai manifeste. Deşi este adevărat că iubirea lui Dumnezeu este veşnică (vezi Ieremia 31,3) vine un sfârşit al rugăminţilor Duhului Sfânt şi al manifestării milei faţă de păcătoşii nerecunoscători (vezi Genesa 6,3).


13 Posteritatea lui să fie stârpită; și în generația următoare numele lor să fie șters.

Neamul următor. Israelitul, cu puternicul său simţ al solidarităţii familiale, se aşteaptă ca numele lui să continue în urmaşii săi. Stingerea numelui familiei era considerată o nenorocire grozavă (vezi la Genesa 38,8).


14 Nelegiuirea părinților lui să fie amintită înaintea DOMNULUI; și să nu se șteargă păcatul mamei sale.
15 Să fie înaintea DOMNULUI continuu, ca să stârpească amintirea lor de pe pământ.
16 Pentru că nu și-a amintit să arate milă, ci a persecutat pe sărac și pe nevoiaș, ca să ucidă pe cel cu inima frântă.
17 Cum a iubit el blestemarea, astfel să vină aceasta la el; cum nu și-a găsit plăcere în binecuvântare, astfel să se depărteze aceasta de el.

Să cadă. [Să vină, KJV]. Aici, ca şi în v. 7, este exprimată soarta nelegiuiţilor, nu atât de mult în forma unei dorinţe, ci în forma simplă istorică, ca un rezultat inevitabil al hotărârii pe care nelegiuiţii au rostit-o asupra lor înşişi prin purtarea lor.


18 Cum s-a îmbrăcat cu blestemare precum cu haina lui, astfel să vină aceasta în adâncurile lui ca apa, și în oasele lui ca untdelemnul.
19 Să îi fie ca o haină care îl acoperă și ca un brâu cu care este încins continuu.
20 Să fie aceasta răsplata potrivnicilor mei de la DOMNUL și a celor ce vorbesc rău împotriva sufletului meu.

Plată. Aceia care dispreţuiesc iubirea lui Dumnezeu şi harul Lui îşi atrag un blestem. Pedepsirea lor este răsplata pentru acţiunile lor, rezultatul inevitabil al propriei lor alegeri.


21 Dar tu, DUMNEZEULE Domnul, lucrează pentru mine datorită numelui tău, pentru că mila ta este bună, salvează-mă.
22 Căci eu sunt sărac și nevoiaș, și inima mea este rănită înăuntrul meu.

Umbra. Când ziua se pleacă spre noapte, umbra se lungeşte până piere în întunericul care se lasă.

Izgonit. [Azvârlit în sus şi în jos, KJV]. Mai bine "aruncat afară". Psalmistul se simte tot atât de neajutorat ca biata lăcustă.


23 Am trecut ca umbra când aceasta se lungește, sunt aruncat în sus și în jos ca lăcusta.
24 Genunchii mei se clatină de postire și carnea mea hămesește de grăsime.
25 Am devenit de asemenea ocară pentru ei, când s-au uitat la mine și-au clătinat capetele.
26 Ajută-mă, DOAMNE Dumnezeul meu, salvează-mă conform milei tale,

Ajută-mi. În partea de încheiere a psalmului, strigătul după ajutor este reînnoit, iar psalmistul se sprijină în totul pe îndurarea lui Dumnezeu. Psalmul se încheie cu perspectiva luminoasă că după suferinţă va veni slava, după cruce, coroana.


27 Ca ei să știe că aceasta este mâna ta; că tu, DOAMNE, ai făcut aceasta.
28 Lasă-i să blesteme, dar tu binecuvântează; când ei se ridică, să fie rușinați; dar servitorul tău să se bucure.
Tu binecuvântează. Ce contează dacă suntem blestemaţi de oameni nelegiuiţi, câtă vreme ştim că binecuvântarea Cerului se odihneşte asupra noastră?


29 Potrivnicii mei să se îmbrace cu rușine și să se acopere cu propria lor confuzie, precum cu o manta.

Să se îmbrace cu ocară. Păcatul aduce totdeauna ocară şi dispreţ (vezi Genesa 3,7-11).


30 Voi lăuda foarte mult pe DOMNUL cu gura mea; da, îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.

Îl voi mări. Ar trebui să-L lăudăm pe Domnul în mod public. El este totdeauna alături de noi ca să ne scape de vrăjmaşii noştri care caută să ne distrugă..

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 5�

DA 265; GC 20


31 Pentru că va sta în picioare la dreapta celui sărac, pentru a-l salva de cei ce îi condamnă sufletul.