1 Astfel spune DOMNUL: Coboară la casa împăratului lui Iuda și vorbește acolo acest cuvânt,

Aşa vorbeşte Domnul. Data exactă a acestei solii nu este sigură. Totuşi, ceea ce pare clar este că ea a venit în timpul domniei lui Ioiachim (vezi la vers. 10, vezi şi la PK 429, 430).


2 Și spune: Ascultă cuvântul DOMNULUI, împărate al lui Iuda, care șezi pe tronul lui David, tu și servitorii tăi și poporul tău care intrați pe porțile acestea;
3 Astfel spune DOMNUL: Faceți judecată și dreptate și eliberați pe cel prădat din mâna opresorului și nu nedreptățiți, nu asupriți pe străin, pe cel fără tată, nici pe văduvă, nici nu vărsați sânge nevinovat în acest loc.

Judecată. Sau dreptate. Din cuvintele versetului dinainte tot poporul care intraţi pe porţile acestea s-ar părea că Ieremia şi-a rostit solia către împărat atunci când acesta stătea la poartă înaintea supuşilor săi (vezi la cap. 21,12), probabil conducând treburile statului.

Vărsaţi sânge nevinovat. Un exemplu de asemenea cruzime neînduplecată şi extremă ete omorârea lui Urie de către Ioiachim (vezi la cap. 26,20-23).

4 Căci dacă veți împlini, cu adevărat, acest lucru, atunci vor intra pe porțile casei acesteia împărați șezând pe tronul lui David, stând în care și călărind pe cai, el și servitorii lui și poporul lui.

Dacă lucraţi după cuvântul acesta. Aici din nou profetul zugrăveşte grafic slava şi prosperitatea care ar fi venit asupra Ierusalimului dacă poporul ar fi împlinit scopul lui Dumnezeu pentru ei (vezi la cap. 17,25).


5 Dar dacă nu veți asculta aceste cuvinte, jur pe mine însumi, spune DOMNUL, că această casă va deveni o pustiire.

Pe Mine însumi jur. O expresie scoţând în evidenţă certitudinea intenţiei lui Dumnezeu de a aduce planul Său la îndeplinire (vezi Gen 22,16). Motivul pentru care Dumnezeu jură în felul acesta este, fără îndoială, că nu există altcineva mai mare decât El însuşi (Evr 6,13).

Această casă. Din context reiese limpede că nu se referă la Templu, ci la palatul regal.


6 Pentru că astfel spune DOMNUL casei împăratului lui Iuda: Tu îmi ești Galaad și capul Libanului; totuși cu adevărat te voi face o pustie și cetăți fără locuitori.

Tu eşti … ca Galaadul. Casa împăratului este comparată aici cu Galaadul şi vârful Libanului, evident datorită pădurilor care erau pe vârfurile ambelor şiruri de munţi. Renumiţii cedri din Liban şi la fel de renumiţii stejari din Basan erau folosiţi ca potrivite simboluri ale gloriei şi prestigiului împăraţilor (vezi Isa 2,13; Zah 11,12). S-ar putea la fel de bine ca acest verset să se refere la sala împărătească a pădurii Libanului (vezi la Ier 21,14).


7 Și voi pregăti nimicitori împotriva ta, pe fiecare cu armele lui, și vor tăia cedrii tăi aleși și îi vor arunca în foc.

Cei mai frumoşi cedri. Când a cuprins Ierusalimul, Nebucadneţar a nimicit prin foc frumoasele construcţii din lemn (Ier 52,12.13; comp. 2Rg 25,8.9; 2Cr 36,19).


8 Și multe națiuni vor trece pe lângă această cetate și vor spune, fiecare om aproapelui său: Pentru ce a făcut DOMNUL astfel acestei mari cetăți?
9 Atunci ei vor răspunde: Pentru că au părăsit legământul DOMNULUI Dumnezeului lor și s-au închinat altor dumnezei și le-au servit.

Au părăsit legământul. Vezi Deu 29,24-26. Legământul care făcuse din Israel poporul deosebit al lui Dumnezeu a fost rupt de popor, nu de Domnul.


10 Nu plângeți pe cel mort, nici nu îl jeliți; ci plângeți tare pentru cel care se duce, pentru că nu se va mai întoarce, nici nu va mai vedea țara lui de naștere.

Cel mort. O referire la dreptul împărat al lui Iuda, Iosia, pentru care Ieremia alcătuise o plângere solemnă (vezi 2Cr 35,25). Iosia era nespus de respectat şi de iubit de poporul său, şi moartea lui timpurie a fost profund deplânsă.

Cel ce se duce. O referire la fiul şi urmaşul lui Iosua, Ioahaz, pe care faraon Neco l-a detronat şi l-a dus în Egipt (2Rg 23,31-34; 2Cr 36,2-4). Soarta acestui împărat care nu avea să se mai întoarcă în ţara de naştere era mai potrivită să fie plânsă decât moartea lui Iosia, care fusese rănit de moarte pe câmpul de luptă (vezi l a2Rg 23,29.30; 2Cr 25,24), şi în felul acesta a fost cruţat de a gusta din răul care urma să vină asupra poporului său (2Rg 22,20; Isa 57,1). Aceste referiri la Iosia şi Ioahaz arată că vremea când a fost dată această solie era hotărât după domnia lui Ioahaz (vezi la Ier 22,1.11).


11 Pentru că astfel spune DOMNUL, referitor la Șalum, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, care a domnit în locul lui Iosia tatăl său, care a ieșit din acest loc: Nu se va mai întoarce aici;

Şalum. Altfel cunoscut ca Ioahaz (vezi la 2Rg 23,30; 1Cr 36,1).


12 Ci va muri în locul în care l-au dus captiv și nu va mai vedea această țară.

Va muri. Vezi la 2Rg 23,34).


13 Vai celui care își zidește casa prin nedreptate și camerele lui pe nedrept; care folosește serviciul aproapelui său fără plată și nu îi dă pentru munca lui;

Cel ce îşi zideşte casa. Referire chiar la Ioiachim personal (vezi la vers. 1). În mod vădit, Ioiachim dovedea nepăsare faţă de situaţia economică a supuşilor săi, care chiar atunci sufereau greutăţile de pe vremea năvălitorilor străini şi poverile tributului greu (vezi 2Rg 23,35).

Odăile. Literal, odăile de la acoperiş.

Fără să-i dea plata. Se vădeşte că Ioiachim impunea munca forţată unora dintre nenorociţii lui supuşi. În loc să fie liberi, de fapt erau sclavi, primind hrană, dar plată nu.


14 Care spune: Îmi voi zidi o casă largă și camere încăpătoare și își taie ferestre; și aceasta este căptușită cu cedru și vopsită cu roșu aprins.

O casă mare. Adică o casă încăpătoare cu odăi mari la etaj (vezi la vers. 13 şi cu ferestre largi [vezi trd. G.Gal.]. Căptuşeşte. [Acoperă, trd. Nitz.; Tăblii de cedru, trd. G.Gal.]. Literal, acoperit, panelat.

Roşu. Probabil aceeaşi substanţă roşie folosită la clădirile din Asiria şi Egipt (Eze 23,14). Se poate să fi fost chinoros, sau humă roşie şi oxid de fier. Ioiachim negreşit avea trufaşa ambiţie de a întrece gloria arhitecturală a împăratului egiptean, faraonul Neco, care-l pusese pe tron (2Rg 23,34).


15 Vei domni tu, pentru că te închizi în cedru? Nu a mâncat și a băut tatăl tău și nu a făcut el judecată și dreptate? Și apoi i-a fost bine?

Te întreci în cedri. [Te închizi în cedri, KJV]. Literal, fiindcă te iei la întrecere cu cedri. Acelaşi cuvânt tradus aici te închizi [KJV], este tradus te lupţi în cap. 12,5 [KJV]. Cu alte cuvinte, Ieremia mustră pe Ioiachim pentru strădania depusă de a întrece măreţia etalată cu trufie de alţii.

Tatăl tău. O referire la tatăl lui Ioiachim, Iosia, care s-a bucurat de o viaţă normală, bine cumpătată, de judecată şi dreptate. Mărirea lui era una lăuntrică ce depăşea cu mult măreţia palatelor lui Ioiachim.


16 El a judecat cauza săracului și a nevoiașului; atunci îi era bine; nu a făcut toate acestea pentru a mă cunoaște? spune DOMNUL.

Nu înseamnă lucrul acesta a mă cunoaşte? Vezi cap. 9,23.24. Spre deosebire de fiul său, Iosia nu căutase mărimea prin înfăptuiri civile. Mărimea lui a constat din părtăşia lui cu Domnul şi această părtăşie a fost descoperită prin dreptate şi milă faţă de pricina sărmanului şi a celui lipsit (vezi Mica 6,8; Mat 25,34-40).


17 Dar ochii tăi și inima ta nu sunt decât pentru lăcomia ta și pentru a vărsa sânge nevinovat și pentru oprimare și pentru a face violență.

Lăcomia. Literal, câştigul tău (vezi cap. 6,13; 8,10), obţinut prin asuprire şi silnicie.

Sânge nevinovat. Vezi la cap. 26,20-23; vezi la cap. 22,3.


18 De aceea astfel spune DOMNUL referitor la Ioiachim fiul lui Iosia împăratul lui Iuda: Ei nu vor plânge pentru el, spunând: Ah fratele meu! sau: Ah soră! Ei nu vor plânge pentru el, spunând: Ah doamne! sau: Ah gloria sa!

Nu-l vor plânge. Urma să fie un izbitor contrast între moartea lui Ioiachim şi aceea a lui Iosia. Nu uram să fie nici un fel de tânguire pentru neevlaviosul fiu cum fusese pentru evlaviosul tată (vezi 2Cr 35,25). Rudele lui Ioiachim nu urmau să plângă pierderea cuiva iubit; nici supuşii împăratului nu urmau să se tânguiască de pierderea conducătorului lor (vezi 1Rg 13,30; Mar 5,38.39).


19 El va fi îngropat cu îngroparea unui măgar, tras și aruncat dincolo de porțile Ierusalimului.

Va fi înmormântat. Vezi cap. 36,30. Cu privire la împrejurările morţii lui Ioiachim vezi la 2Rg 24,5.


20 Urcă în Liban și strigă; și înalță-ți vocea în Basan și strigă din trecători, pentru că toți iubiții tăi sunt nimiciți.

Suie-te pe Liban. Data acestei solii (vers. 20-30) nu poate fi precizată, totuşi versetele 24-26 arată că solia a fost dată în timpul scurtei domnii a lui Ioiachim, 597 înHr., şi a fost adresată acestui împărat. Munţii Libanului şi ai Basanului dominau drumul babilonienilor, deci un loc potrivit pentru a deplânge nenorocirile lui Iuda.

Abarim. Numele dar şirului de munţi de la sud de Galaad şi Basan (vezi Num 27,12; 33,47;Deu 32,45).

Toţi cei ce te iubesc. [Ibovnicii, KJV]. Naţiunile acelea cum sunt asirienii şi egiptenii, cu care Iuda făcuse alianţă (2Rg 16,7-9; comp. Eze 23,5.9; vezi la Ier 4,30). Plinătatea acestei nimiciri a avut loc când oştirea lui faraon Neco a fost zdrobită de Nebucadneţar la Carchemiş (Ier 46,2).


21 Ți-am vorbit în prosperitatea ta, dar tu ai spus: Nu voi asculta. Aceasta a fost calea ta din tinerețea ta, că nu ai ascultat de vocea mea.

Tinereţea ta. Adică tinereţea! Sau începuturile lui Iuda ca naţiune, şi nu tinereţea împăratului. [Timpul prosperităţii tale, trd. Nitz.;M Vremea ta de linişte, trd. G.Gal.].


22 Vântul va mânca pe toți păstorii tăi și iubiții tăi vor merge în captivitate; negreșit, atunci, vei fi rușinată și încurcată pentru toată stricăciunea ta.

Pe toţi păstorii tăi îi va paşte. Literal, păstori pe toţi păstorii tăi, un joc de cuvinte caracteristic ebraice. Profeţia aceasta arată că invazia babiloniană avea să nimicească pe căpeteniile şi conducătorii lui Iuda.

Vântul. O referire la vântul pârjolitor de răsărit ca preînchipuind nenorocirea ce urma să se abată asupra ţării lui iuda (vezi la cap. 4,11; 18,27).


23 Locuitor al Libanului, care îți faci cuibul în cedri, cât de grațios vei fi tu când vor veni junghiuri asupra ta; durerea ca a unei femei în durerile nașterii!

Vei geme. [Cât de îndurător vei fi, KJV; Cât ai să fii vrednic de plâns, trd. Nitz.]. O altă traducere ar fi: cum vei geme, sau cum vei suspina. Acesta este un fel impresionant, grafic, de a exprima nenorocirea şi osânda de neînlăturat care era gata să se abată asupra conducătorilor şi poporului lui Iuda.


24 Precum eu trăiesc, spune DOMNUL, dacă însuși Conia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, ar fi un sigiliu pe mâna mea dreaptă, totuși te-aș smulge de acolo;

Ieconia. [Conia, KJV; trd. Nitz.]. Domnia lui Ieconia nu a durat decât trei luni, având loc în anul 597 în.Hr., (vezi Vol. II, p. 96, 97, Vol. III, p. 92).

Inel de pecetluit. [Sigiliul, KJV]. Ebr. chotam, inel de pecetluit. Acest sigiliu era simbolul puterii regale ce făcea valabil orice decret (vezi 1Rg 21,8; Hagai 2,23). Însemna posedarea celui mai de preţ lucru (vezi la Cânt. Cânt. 8,6).

Te-aş scoate. [Te-aş smulge, KJV; trd. Nitz., G.Gal.]. În chipul acesta hotărât Dumnezeu vesteşte judecata asupra lui Ioiachim (vezi Ier 24,1; 29,1.2); comp. 2Rg 24,12.15).


25 Și te voi da în mâna celor care îți caută viața și în mâna acelora de ale căror fețe te temi, chiar în mâna lui Nebucadnețar împăratul Babilonului și în mâna caldeenilor.

Nebucadneţar. Cu privire la acest nume vezi la cap. 21,2.


26 Și te voi arunca afară, pe tine și pe mama ta care te-a născut, într-o altă țară, în care nu v-ați născut și acolo veți muri.

Mama ta. Datorită tinereţii lui Ioiachim când se va sui pe tron, este foarte posibil ca mama lui, Nahuşta (2Rg 24,8; Ier 29,2), să fi avut o mare influenţă în timpul domniei fiului ei (vezi la Ier 13,18). Din pricina aceasta, când s-a sfârşit cu domnia lui Ieconia, s-a sfârşit şi puterea ei.

Într-o altă ţară. Atât mama cât şi fiul au fost duşi robi în Babilon de Nebucadneţar (Ier 29,1.2; comp. 2Rg 24,10-15).


27 Dar în țara în care ei doresc să se întoarcă, acolo nu se vor întoarce.

Nu se vor mai întoarce. Este cât se poate de evident că Ioiachim nu s-a mai întors în ţara lui Iuda, deoarece el încă era rob când Evil-Merodac (Amel-Marduc) a urcat pe tronul Babilonului (vezi cap. 52,31-34), şi continuă să rămână în această stare în tot timpul vieţii sale.


28 Este acest bărbat, Conia, un idol spart și disprețuit? Este el un vas în care nu este plăcere? Pentru ce sunt ei aruncați, el și sămânța lui, și sunt aruncați într-o țară pe care nu o cunosc?

Vas. Ebr. ’eşeb, o formă, un lucru, adică ceva format. Cuvântul acesta este folosit în apoziţie cu vas care în schimb se referă la o piesă de olărie formată de un olar. Ieconia era un vas dispreţuit, sfărâma şi lepădat în Babilon.

Sămânţa. Ebr. zera’, însemnând fie sămânţă (de la plante etc), fie vlăstare, urmaşi. Această referire pare să spună că deşi Ieconia nu avea la acea dată decât 18 ani (597 în.Hr.), avea deja unul sau mai mulţi copii. Însemnările cuneiforme îl arată ca având cinci copii în 592 în.Hr. (vezi la 2Cr 36,9).


29 O pământule, pământule, pământule, ascultă cuvântul DOMNULUI.

Ţară. Sau pământ (vezi la cap. 4,20). Întreita repetare a cuvântului acestuia accentuează siguranţa planului lui Dumnezeu cu privire la Iuda (comp. Luc 22,31; Iosna 8,51; 10,1).


30 Astfel spune DOMNUL: Înscrieți pe acest om ca fără copii, un om ce nu va prospera în zilele lui, pentru că niciun om din sămânța lui nu va prospera, șezând pe tronul lui David și conducând vreodată în Iuda.

Lipsit de copii. A doua jumătate a versetului acestuia explică aceasta ca însemnând că nici unul din urmaşii, din sămânţa sau vlăstarii lui Ioiachim (vezi vers. 28), nu va avea să şadă pe tronul lui. Nici copiii direcţia ai lui Ioiachim, şi nici urmaşii lui mai îndepărtaţi nu au domnit vreodată peste Iuda. Chiar şi când Zerubabel a ajuns conducătorul iudeilor care s-au întors din robie, el nu a condus ca împărat (PK 451).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

13–15Te 27

13–17MH 337; PK 429

17 Te 27

18, 19 PK 430