1 Și Pașhur, fiul lui Imer, preotul, care era de asemenea marele guvernator al casei DOMNULUI, a auzit că Ieremia a profețit aceste lucruri.

Fiul lui Imer. Această informaţie îl deosebeşte de Paşhur, fiul lui Malchia (cap. 21,1). Fiul lui Imer se poate să fi fost tatăl lui Ghedalia amintit în cap. 34,1-4. şi care a fost una din căpeteniile care mai târziu s-au împotrivit cu putere lui Ieremia.

Priveghetor de căpetenie. Desigur apropiat în rang cu marele preot. Înalta sa poziţie la Templu este motivul care l-a mânat la fapte de violenţă împotriva lui Ieremia (v. 2, 3), mai ales că profetul rostise solia către popor în curtea Casei Domnului (vezi cap. 19,14.15). S-ar părea că evenimentele din cap. 20 urmează imediat după cele din cap. 19 (vezi comentariul la cap. 19,1).


2 Atunci Pașhur l-a lovit pe Ieremia, profetul, și l-a pus în butucii care erau la poarta înaltă a lui Beniamin, care era lângă casa DOMNULUI.

Proorocul Ieremia. Aceasta este întâia dată când în carte numele şi titlul lui Ieremia apar împreună. Fără îndoială motivul este de a îndreptăţi îngrijorarea şi ocara suferite de Ieremia.

Butuci. Ebr. mahpeketh, ceva ce constrângea la o poziţie strâmbă a capului, adică un instrument de tortură care punea corpul în cea mai inconfortabilă şi mai chinuitoare poziţie. În această stare de suferinţă şi înjosire a petrecut Ieremia noaptea într-unul din locurile cele mai de vază a Ierusalimului, poarta de sus a lui Beniamin. Poarta aceasta era probabil aceeaşi cu Poarta Oilor (vezi cap. 37,13), deşi unii cred că butucii aceştia erau în alt loc, şi că poarta de sus a lui Beniamin era una din intrările în curtea Templului. Harta de la p. 490 arată cele două aşezări posibile.


3 Și s-a întâmplat a doua zi, că Pașhur l-a scos pe Ieremia din butuci. Atunci Ieremia i-a spus: DOMNUL nu ți-a pus numele Pașhur, ci Magor-Misabib.

A doua zi. După o noapte profetul a fost eliberat din tortura cu butucii, dar aceasta nu înseamnă că în acel moment i s-a dat drumul din închisoare. Este vădit că Ieremia a petrecut mult timp în închisoare, perioadă în care a scris soliile pentru împăratul Ioiachin (vezi PK 433; vezi comentariul la cap, 36,5).

Magor – Misabib. Literal, spaimă din toate părţile (vezi Psalmi 31,13; Ieremia 6,25; 20,10). Se poate că profetul şi-a găsit mângâiere în Psalmi 31 şi că a aplicat cuvintele spaima care domneşte împrejur mai degrabă prigonitorului său decât sieşi, aşa cum făcuse psalmistul (vezi Psalmi 31,9-16).


4 Pentru că astfel spune DOMNUL: Iată, te voi face o teroare pentru tine însuți și pentru toți prietenii tăi: și ei vor cădea prin sabia dușmanilor lor și ochii tăi vor privi aceasta; și voi da pe tot Iuda în mâna împăratului Babilonului și el îi va duce captivi în Babilon și îi va ucide cu sabia.
5 Mai mult, eu voi da toată tăria acestei cetăți și toată munca ei și toate lucrurile prețioase ale ei și toate tezaurele împăraților lui Iuda le voi da în mâna dușmanilor lor, care îi vor prăda și îi vor lua și îi vor duce în Babilon.

Toate bogăţiile. Literal, toată comoara, adică prada pe care babilonienii urmau să o găsească în Ierusalim.


6 Și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge în captivitate; și tu vei veni în Babilon și acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi, cărora le-ai profețit minciuni.

Veţi merge la Babilon. Toţi israeliţii au fost duşi în exil, afară de poporul sărac al ţării (2Regi 24,14; 25,12; Ieremia 40,7).

Le-ai proorocit minciuni. Aceasta lasă să se înţeleagă clar că Paşhur pretindea că este proroc, şi că era membru al partidei anti-haldeene care stăruiau pe lângă popor să lupte împotriva oştirilor lui Nebucadneţar, partidă care respingea avertizările lui Ieremia de a nu-şi pune încrederea în ce priveşte siguranţa naţională în alianţa cu Egiptul (vezi cap. 2,18.36; 14,13-15; 37,5-10).


7 DOAMNE, tu m-ai înșelat și eu am fost înșelat; tu ești mai tare decât mine și ai învins; zilnic, eu sunt un lucru de râs, fiecare mă batjocorește.

M-ai înduplecat. Vezi comentariul la cap. 4,10. Plângerile poate erau o reacţie la noaptea îngrozitoare petrecută de profet în butuci (vezi v. 2, 3). În starea lui de deprimare Ieremia considera că lucrarea lui era o înfrângere, o înfrângere făcută şi mai amară prin teama neîncetată că Dumnezeu nu-Şi va împlini făgăduinţele (vezi Ieremia 1,8-10; comp. Ieremia 15,10.17; Iona 4,1-4).

Mai tare decât mine. În amara sa tânguire Ieremia sugerează că Domnul a făcut uz de forţa Sa pentru a-l sili pe Ieremia, împotriva dorinţei şi voinţei lui, să primească o însărcinare de la care el se dăduse înapoi.


8 Pentru că de când am vorbit, am strigat, am strigat violență și pradă; căci cuvântul DOMNULUI a fost făcut o ocară pentru mine și, zilnic, un lucru de râs.

Strig. Ebr. za’aq, a scoate un strigăt de tânguire.


9 Atunci am spus: Nu voi aminti despre el, nici nu voi mai vorbi în numele lui. Dar cuvântul lui a fost în inima mea ca un foc arzând, închis în oasele mele, și am obosit purtându-l și nu mai puteam.

Nu voi mai pomeni. Simţământul său de dezamăgire şi de înfrângere l-a făcut pe profet să creadă că singura lui scăpare era de a înceta să mai îndeplinească însărcinarea de crainic al lui Dumnezeu.

Cuvântul Său. Literal, el. Antecedentul trebuia să fie dedus din context. Unii sunt de părere că se face referire la cererea stăruitoare a lui Dumnezeu ca Ieremia să fie instrumentul prin care să vorbească Dumnezeu, lucru de care Ieremia nu putea să scape; alţii, că subiectul este focul însuşi: în inima mea este un foc mistuitor.

Nu pot să-l opresc. Mai degrabă, Nu i-am putut rezista.


10 Pentru că am auzit defăimarea multora, frică de fiecare parte. Vestiți, spun ei, și noi o vom vesti. Toți cunoscuții mei au căutat șchiopătarea mea, spunând: Poate că va fi ademenit și îl vom învinge și ne vom răzbuna pe el.

Vorbesc rele. Sau Defăimarea multora. Compară Psalmi 31,13, cuvântul pentru defăimare înseamnă o şoptire, vorbire de rău. Pasajul vrea să arate că Ieremia auzise pe mulţi spunând vorbe rele cu privire la el.

Spaima care domneşte împrejur. Ebr. magor misabib, numele dat lui Paşhur (vezi comentariul la v. 3).

Învinuiţi-l. Ideea ar putea fi: Spuneţi ce ştiţi despre el, şi noi vom raporta ceea ce voi ne spuneţi. Persecutorii lui Ieremia nădăjduiau să poată obţine dovada neloialităţii lui Ieremia faţă de naţiune (vezi cap. 11,19; 18,18).

Pândesc să vadă dacă mă clatin. Sau ... dacă mă poticnesc.

Se va lăsa prins. Sau înşelat (vezi v. 7). Vrăjmaşii nădăjduiau că Ieremia va fi prins în cursă în râvna lui profetică spunând un lucru care i-ar fi adus condamnarea şi ar fi sfârşit prin moarte.


11 Dar DOMNUL este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea persecutorii mei se vor poticni și nu vor învinge; ei vor fi foarte rușinați, pentru că nu vor prospera; disprețuirea lor veșnică nu va fi niciodată uitată.

Domnul este cu mine. În ciuda neliniştii şi descumpănirii Ieremia nu face loc deznădejdii; încrederea lui este încă neclintită în Dumnezeu (vezi comentariul la 23; 27; 2Corinteni 4,1.8.9). Apele necazului nu pot să inunde această încredere, şi nici focul persecuţiei nu poate să consume această credinţă (vezi Isaia 43,1.2).

Puternic. Ebr. aris, derivat de la verbul ’aras, a tremura. Domnul este amintit ca fiind Cel puternic [Cel înspăimântător, KJV], poate în sensul că îi face pe alţii să tremure. Dacă vrăjmaşii lui erau puternici (vezi cap. 15,21), profetul era sigur că Dumnezeu ca un viteaz puternic [ca un puternic înspăimântător, KJV], urma să fie un adversar mai mult decât potrivit pentru ei (vezi Isaia 9,6).


12 Dar, DOAMNE al oștirilor, tu care încerci pe cel drept și vezi rărunchii și inima, lasă-mă să văd răzbunarea ta asupra lor, pentru că ție ți-am arătat cauza mea.

Dumnezeul oştirilor. Vezi comentariul la Psalmi 24,10; Iosua 5,14. Poate o reflectare a ideii din v. 11, care Îl înfăţişează pe Dumnezeu ca pe un războinic. Rărunchii. Vezi comentariul la cap. 17,10.


13 Cântați DOMNULUI, lăudați pe DOMNUL, pentru că el a eliberat sufletul celui sărac din mâna făcătorilor de rău.

Cântaţi Domnului. Deprimarea profetului face loc nădejdii; întristarea face loc bucuriei (vezi Psalmi 30,5).


14 Blestemată fie ziua în care am fost născut; să nu fie binecuvântată ziua în care mama mea m-a născut.

Blestemată să fie ziua. Restul capitolului îl înfăţişează pe Ieremia într-o prăpastie a disperării care ne aminteşte de aceea a patriarhului Iov (vezi comentariul la Iov 3,1-6). Totdeauna să ne amintim permanent că deşi aceste personaje biblice au fost puternici bărbaţi ai lui Dumnezeu, au fost totodată fiinţe omeneşti supuse aceloraşi slăbiciuni ca şi noi (Iacov 5,17).


15 Blestemat fie omul care a adus vești tatălui meu, spunând: Un copil de parte bărbătească ți s-a născut; înveselindu-l.

L-a umplut de bucurie. Gândul despre marea bucurie părintească mai adaugă o împunsătură de durere la întristarea de acum a profetului (vezi cap. 15,10). Ceea ce adusese voie bună părinţilor lui Ieremia îi aducea lui disperare.


16 Și acel om să fie ca cetățile pe care DOMNUL le-a dărâmat și nu s-au pocăit. Și să audă el plânset dimineața și strigare la amiază;

Să ajungă ca cetăţile. O referire la cetăţile câmpiei (Geneza 19,29) nimicite prin foc de Dumnezeu. Nimicirea lor a ajuns o pildă a pedepsei divine care vine cu siguranţă ca urmare a nelegiuirii oamenilor (vezi Deuteronom 32,32; Isaia 1,9.10; Iuda 7).

Strigăte de război. Ebr. tern’ah, un semnal de alarmă, poate strigătul de război al unei oştiri năvălitoare.


17 Pentru că nu m-a ucis din pântece; și mama mea mi-ar fi fost mormântul și pântecele ei însărcinat întotdeauna cu mine.

N-am fost omorât. Capitolul se încheie cu un crescendo, ca să zicem aşa, al unei vorbiri îndrăzneţe, extrem de însufleţite. Profetul îşi regretă adânc existenţa.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

7 PK 420

9 AA 575; Ev 700; PK 432, 437; 7T 27

10 FE 458; PK 420; TM 505; 1T 236, 334, 526

11, 13 PK 420


18 Pentru ce am ieșit din pântece, ca să văd osteneală și întristare, ca zilele mele să fie mistuite cu rușine?