Chiar dacă Moise. Capitolul 15, după cum se vede, continuă neîntreruptă solia cap. 14. Astfel amândouă capitolele au probabil aceeaşi dată. Continuând dezbaterea, ca să zicem aşa, între Sine şi Ieremia (vezi v. 1-9), Dumnezeu declară din nou că respinge orice mijlocire pentru israeliţii apostaţi. Fără îndoială Moise şi Samuel sunt amintiţi din pricină că au avut succes în mijlocirea lor la Dumnezeu (vezi Exod 32,9-14; Numeri 14,11-20; 1Samuel 7,8.9; comp. Ezechiel 14,14).

Cei sortiţi. Fără îndoială această clasificare urmărea să întipărească în oameni imposibilitatea de a scăpa.

Patru feluri. Sabia este unealta directă a morţii. Animalele şi păsările de pradă mănâncă trupurile moarte (vezi Deuteronom 28,25.26; 1Regi 21,23.24; Ieremia 7,33).

De pomină. Literal, de spaimă sau de groază, adică un popor care va fi dispreţuit de alte naţiuni (vezi 2Cronici 29,8; vezi comentariul la Deuteronom 28,25).

Din pricina lui Manase. Domnia recenta şi rea a acestui împărat nelegiuit (vezi 2Regi 21,1-18) era încă proaspătă în mintea poporului. Persistenţa poporului de a urma exemplul acestui împărat rău constituia cauza necazului lor de acum. Amintirea neprihănitului împărat Ezechia accentuează contrastul dintre caracterul tatălui şi cel al fiului.

Sătul de milă. Vezi comentariul la Geneza 6,6.7. Răbdarea ajunsese la capăt în ce priveşte păcătoşii din Iuda, aşa cum se întâmplase şi faţă de antediluvieni.

Lopata. Ebr. mizreh, o furcă de vânturat folosită pentru aruncarea grâului în aer aşa încât

vântul să sufle paiele (vezi Psalmi 1,4; Matei 3,12).

Porţile. Vezi comentariul la cap. 1,15

Căci. În limba ebraică nu există un cuvânt care să-i corespundă. Prin înlăturarea acestui căci se întăreşte forţa acestui pasaj.

Văduvele lor. Războiul cu invadatorii este descris ca lipsindu-le pe femei de soţii lor.

Mama. Desigur că ideea este că din moment ce taţii au fost ucişi, femeile mai în vârstă sunt lăsate să se încreadă în destoinicia fiilor lor. Totuşi, totul este zadarnic, înfrângerea este inevitabilă.

Namiaza mare. Poate ceasul când pustiitorul era mai puţin aşteptat, timpul când cele mai multe oşti se odihneau (vezi comentariul la cap. 6,4).

Ea. Adică cetatea, Ierusalimul. Cuvântul ebraic obişnuit pentru cetate, ’ir, mai înseamnă şi spaimă. Deşi acest ultim sens este destul de rar, el se potriveşte aici mai bine în context. Astfel aceste cuvinte de încheiere ar putea să zică literal: Într-o clipă voi aduce peste ea spaimă şi groază. LXX zice: Deodată am adus asupra ei cutremur şi nelinişte.

Născuse şapte. Naşterea atâtor fii indică o asigurare îmbelşugată a viitorului.

Soarele ei apune. Fără îndoială o imagine care exprimă amărăciunea mamei fiind lăsată ruşinată şi de ocară din cauza lipsei de fii şi moştenitori (vezi Geneza 16,4; 30,1.23; Isaia 54,4; vezi comentariul la Rut 4,15).

Vai de mine. Contemplând efectele soliei sale profetul îşi dă seama imediat că misiunea sa, asemenea celei a lui Hristos, nu este să aducă pacea, ci sabia (Matei 10,34).

Împrumut. Vezi comentariul la Exod 22,25. Atât datornicii evazivi cât şi creditorii hrăpăreţi constituiau obiectul blestemului. Nefiind nici împrumutat, nici creditor, Ieremia se simte nespus de nedreptăţit de faptul că era privit de toţi ca un om de ceartă şi de pricină.

Domnul a răspuns. În ebraică acest verset este neclar. Acest pasaj dificil ar putea fi tradus în mod literal: Domnul a spus: Negreşit te voi întrista spre binele tău; negreşit voi face pe vrăjmaş să se roage de tine cu stăruinţă la vreme de nenorocire şi la vreme de necaz. Sensul pare a fi că Dumnezeu îl mângâie pe profet dându-i făgăduinţa eliberării de vrăjmaşii săi.

Poate fierul. Diverse interpretări au fost date acestui fier. În raport cu fierul mai tare de la miază-noapte:

1. 1. Era felul lui Dumnezeu de a arăta că rugăciunea lui Ieremia, oricât de puternică în mijlocire (vezi cap. 14,7-9; 19-22), nu putea schimba planul divin de a pedepsi poporul pentru abaterile sale.

2. 2. Înfăţişa incapacitatea lui Iuda de a rezista fierului de la miază-noapte al puterii atotbiruitoare a Haldeilor.

3. 3. Înfăţişa slăbiciunea lui Faraon Neco al Egiptului din sud, pe care se bizuiseră israeliţii pentru a împiedica înaintarea babiloniană, în comparaţie cu forţa militară a lui Nebucadneţar care năvălea dinspre miazănoapte.

4. Înfăţişa neputinţa vrăjmaşilor lui Ieremia de a ţine piept însărcinării divine a profetului, putere care este asemănată cu fierul mai tare de la miazănoapte.

5. Înfăţişa neputinţa lui Ieremia de a învinge răutatea împietrită şi încăpăţânată a poporului

care avea dârzenia fierului de la miazănoapte. Aramă. Ebr. nechosheth, aramă sau bronz.

Averile. După cât se pare cuvintele acestea îi sunt adresate lui Ieremia ca cel care mijlocea pentru popor şi, prin urmare, le era reprezentant.

Fără despăgubire. Sau Fără preţ. O figură de stil indicând deplina părăsire. Dureros, Dumnezeu era silit să renunţe la poporul Său din pricina păcatelor lor, aşa cum oamenii renunţă în mod liber la ceea ce este lipsit de valoare.

Te voi duce rob. Mai multe manuscrise ebraice zic vei servi în loc de te voi duce rob.

Adu-ţi aminte de mine. În v. 15-18 Ieremia îşi revarsă intensele simţăminte ale sufletului. La suprafaţă, vorbirea folosită de profet ar părea de răzbunare, dar nu trebuie neapărat înţeleasă astfel (vezi Vol. II, p. 624). Ieremia pleda ca să se facă dreptate.

Când am primit cuvintele Tale. Se poate că el avea în minte chemarea sa ca vorbitor din partea lui Dumnezeu (vezi cap. 1,1.2). În consecinţă, el ar vrea să povestească marea sa experienţă care venise la el prin legătura sa cu Domnul. Hrănirea sa cu cuvintele lui Dumnezeu au adus inimii sale bucurie şi veselie; iar aceste cuvinte au ajuns pentru el mai dulci decât mierea, decât picurul fagurelui (vezi Psalmi 19,10). Compară experienţa lui Ezechiel (vezi comentariul la Ezechiel 3,1.3).

După Numele Tău sunt numit. Expresia zice literal numele Tău a fost chemat asupra mea. Ieremia recunoştea că fusese adoptat în familia cerului şi că acum purta numele de familie (vezi Efeseni 3,15). Pe temeiul acesta făcea apel să fie ocrotit de vrăjmaşii săi (Ieremia 15,15).

Dumnezeul oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3.

Singur. Evident, de la data chemării sale Ieremia nu avusese parte de multă desfătare în societate. Ca un om deosebit de Dumnezeu el n-a găsit plăcere în societatea petrecăreţilor.

De frica puterii Tale. Potrivit cerinţelor divine profetul dusese o viaţă de abstinenţă. Totuşi lepădarea sa de sine nu fusese totdeauna trăită cu voie bună. Uneori sufletul lui era cuprins de simţăminte de neplăcere şi indignare. Compară experienţa lui Ezechiel (vezi comentariul la Ezechiel 3,14).

Izvor înşelător. Adică ape care seacă, înşelându-l astfel pe cel care vine aşteptându-se la apă. Multe din izvoarele sau văile Palestinei care sunt pline de apă iarna, sunt uscate vara (vezi comentariul la 1Samuel 17,3).

Dacă te vei lipi. Aceasta implică o mustrare a atitudinii profetului. Domnul îl asigură pe Ieremia că dacă îşi reia atitudinea cea dreaptă Eu te voi aduce iarăşi (KJV) [îţi voi răspunde iarăşi, Cornilescu]. Profetului i se va îngădui să stea înaintea Domnului în sensul deplin al cuvântului. El va fi îndrumat să-şi continue slujba de crainic pentru Dumnezeu (vezi 1Regi 17,1; 18,15).

Dacă vei depăşi. În calitate de crainic al lui Dumnezeu Ieremia trebuia să deosebească ce este de preţ de ce este fără preţ, aurul de zgură, nu numai în poporul căruia îi slujea, dar şi în sine însuşi.

Să se întoarcă. În vreme ce unii din popor urmau să asculte de Ieremia şi astfel să se întoarcă la el luând aminte la îndrumarea lui şi ridicându-se la nivelul experienţei lui spirituale, profetul nu trebuia să îngăduie ca vreo împotrivire nelegiuită sau vreun gând de înfrângere să-l ispitească să se întoarcă el la popor făcând compromis în ce priveşte misiunea sa spre a dobândi favoarea lor.

Te voi face. Domnul caută să-l încurajeze pe Ieremia dându-i aceste preţioase făgăduinţe. Totuşi Domnul a văzut de cuviinţă să-i descopere servului Său şi unele din viitoarele greutăţi ale profetului. În v. 20 şi 21 Domnul îi prevesteşte lui Ieremia că cei răi se vor război cu el (vezi PK 419). Astfel asprele prigoniri prin care a trecut Ieremia în activitatea lui de mai târziu n-au venit asupra lui pe neaşteptate, şi, fiind prevenit, a fost mai bine pregătit să le întâmpine.

Aramă. Aliajul pe care noi acum îl numim bronz era cunoscut pe timpul lui Ieremia. Imaginea unui zid de aramă fortificat este asemănătoare cu aceea a unei cetăţui (vezi comentariul la cap. 6,27) cu care era asemănat profetul.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1, 2 PK 415

16 CSW 43; DA 386; Ed 252; ML 26; 6T 52, 153, 393; 7T 195

20, 21 PK 419